De ce ne interesează bulgarii?

La ora redactării acestui articol, ecuaţia viitoarei guvernări de la Sofia nu fusese încă rezolvată, după rezultatul nedecis al alegerilor din 12 mai. Iar miza este una extrem de mare, nu doar pentru vecinii noştri de la sud de Dunăre, ci chiar pentru întreaga Uniune Europeană.

Aceasta pentru că alegerile devansate din Bulgaria au constituit şi un fel de repetiţie generală pentru europarlamentarele de peste un an. Şi, în orice caz, miza este extrem de importantă pentru configurarea mesei de decizie unde se va trasa viitorul Uniunii Europene.

Alegerile de anul viitor pentru Parlamentul European vin cu ceva nou pentru cetăţeanul Uniunii: marile familii politice vor propune, pentru prima dată, candidaţi la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Sînt primele alegeri pentru Parlamentul European de după Tratatul de la  Lisabona, document care conferă puteri sporite adunării legislative de la Bruxelles şi Strasbourg. Şi asta se vede deja în negocierile tot mai intense care au loc între Parlament şi Consiliu, pe diverse teme – poate cea mai mediatizată fiind cea a bugetului 2014-2020.

În continuare, rolul principal în numirea şefului Comisiei îi revine tot Consiliului European. Dar Consiliul trebuie să facă o numire în acord cu rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European. Altfel, candidatul propus de Consiliu nu va avea cum să obţină votul obligatoriu din partea majorităţii eurodeputaţilor.

Contează, aşadar, cine va ocupa locul Bulgariei în Consiliul European – spre deosebire de România, ei sînt reprezentaţi de premier, şi nu de preşedinte, chit că acesta din urmă este ales prin vot universal, la fel ca la noi. Aşadar, ce familie politică va avea în mînă votul Bulgariei în Consiliul care va propune numele preşedintelui Comisiei?

Deocamdată, balanţa pare să încline către socialişti, cîtă vreme preşedintele Parlamentului de la Sofia tocmai a fost votat din rîndurile acestuia. S-ar profila, aşadar, o majoritate parlamentară în jurul socialiştilor lui Stanişev – dar să nu anticipăm. Să nu uităm, totuşi, că Stanişev este şi liderul socialiştilor europeni.

Tocmai din acest motiv, miza pentru socialişti este uriaşă. Candidatura la preşedinţia Comisiei Europene a germanului Martin Schulz – liderul grupului socialist din Parlamentul European – ar urma să fie lansată chiar la Sofia. Or, socialiştii au tot interesul să-şi desfăşoare festivitatea acolo unde colegii lor ies victorioşi, nu unde sînt înfrînţi.

Este adevărat, socialiştii bulgari nu au cîştigat războiul urnelor. (Au luat doar 27 de procente, cu trei mai puţine decît partidul fostului premier Bojko Borisov, cel care a demisionat la începutul anului.) Aşa că pentru Stanişev devine aproape obligatoriu să cîştige pacea – adică negocierile pentru formarea guvernului.

Mai trebuie spus însă că, pentru Martin Schulz, alegerile bulgare şi deznodămîntul acestora este important, dar alegerile din ţara sa, Germania, sînt cruciale. Fiindcă va fi practic imposibil ca liderul europarlamentarilor socialişti să fie propus pentru preşedinţia Comisiei, cîtă vreme partidul său nu va face parte din coaliţia de guvernare din propria ţară. (Căci despre cîştigarea alegerilor din Germania de către SPD cu greu se poate vorbi, după cum arată lucrurile acum.)

Există o miză specifică şi la Bucureşti, şi ea este legată, evident, de anul electoral 2014. Un an cu alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Între timp, ar mai putea fi, la toamnă, un referendum pentru modificarea Constituţiei. Dar situaţia poate fi văzută şi în perspectivă, chiar pentru alegerile regionale şi parlamentare din 2016.

Să ne gîndim, în primul rînd, la reprezentarea României în Consiliul European. Este greu de crezut că, în momentul în care se va pune problema alegerii preşedintelui Comisiei (vara-toamna 2014), preşedintele Traian Băsescu îi va mai face vreun cadou premierului Ponta, aşa cum s-a întîmplat zilele trecute. Preşedintele va îndrepta voturile României către familia sa politică. Asta, însă, doar în cazul în care preşedintele va mai avea pînă atunci atribuţii legate de Consiliul European! Fiindcă este posibil ca acestea să-i fie smulse, odată cu intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite.

Dar pentru aceasta este nevoie de un referendum şi, inevitabil, discuţiile referitoare la proceduri şi la pragul de validare se vor relua.

Criza politică din 2012 a arătat cît de importantă este Comisia Europeană pentru jocul politic intern, aşa că părţilor care se confruntă la Bucureşti nu le este indiferent cine va ajunge, în cele din urmă, să deţină preşedinţia Comisiei Europene.

În definitiv, celebra listă în 11 puncte, din vara lui 2012, „ungerea“ neoficială a lui Victor Ponta ca premier, în decembrie, precum şi celebrul „pact de coabitare“ au venit exact de la José Manuel Barroso!

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.