De ce n-am crede că cele mai improbabile vise pot deveni realitate?

Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Se apropie iar timpul simulărilor, acel examen fără statut de examen pe care an de an îl desfășurăm în sistemul de învățămînt. Dacă ne-am uita în DEX, am vedea că sensul termenului se învîrte milimetric în jurul ideilor de falsitate, de prefăcătorie, de inducere în eroare. Sigur, primul sens e explicat ca „încercare de a face să pară real (deși nu este) un fapt, o stare sau o situație”.

Nu mai știu exact cu cîți ani în urmă au fost acestea asimilate sistemic la noi. Nici nu știu dacă în alte țări se practică acest sistem – n-aș prea crede –, care, deși are o intenționalitate pozitivă, mie nu îmi mai este deloc drag, poate și pentru că îl văd ca pe o rotiță dintr-un mecanism general de evaluare pe care l-aș vrea zdruncinat din rădăcini. Înlocuit, nu schimbat, cu altceva.

De unde au apărut, însă, aceste simulări naționale? Din presiunea pe care o pun părinții asupra școlii, privind rezultatele la examene. Și de unde această imensă presiune pusă pe rezultatele la examene? Din relevanța lor în procesul de trecere în etape superioare de școlarizare: de la gimnaziu la liceu și de la liceu la facultate. Examenul de evaluare națională de la sfîrșitul clasei a VIII-a stabilește ierarhii pe baza cărora se intră la liceu, iar bacalaureatul are pondere semnificativă în intrarea la facultate. Ca atare, presiunea este de situare cît mai sus într-o ierarhie numerică. Ei bine, pentru a se asigura de reușita poziționării cît mai sus în această ierarhie, părinții au început cu ani mulți în urmă să pună presiune asupra sistemului, apoi întreaga societate s-a poziționat cam în aceeași perspectivă. Simulările au devenit un fel de repetiție a examenului, cu consum uriaș de resurse logistice, de timp și de energie, implicit financiare. Relevanța lor însă este relativă, elevii nici nu sînt, în acest moment al anului școlar, motivați încă suficient, nici nu au materia în întregime sistematizată, mulți se apucă de organizarea ei în ultimele două luni de școală doar.

Dacă în vremuri normale mai erau cum erau, acum, în condițiile pandemice, simulările acestea devin ceva greu cu adevărat de organizat la nivel național. În fiecare zi se schimbă harta claselor și a școlilor aflate în online sau față în față, profesorii la rîndul lor ba vin la școală, ba se infectează și intră în carantină, este o fluiditate a acestor schimbări care face greu de previzionat că într-o dată anume chiar se va putea ține această repetiție de examen in situ cu toate clasele din țara aceasta. De aceea, consider că în acest an se putea renunța la această centralizare, solicitîndu-li-se eventual școlilor să organizeze simulări interne, cu subiecte similare celor de la examene. În fond, chiar și cu subiectele de antrenament, care sînt de ordinul zecilor din anii precedenți, se putea acoperi la nivel local această simulare sau cu unele realizate în școli sau, eventual, la nivelul inspectoratelor școlare.

Pentru că spuneam mai sus însă că aș vrea o schimbare a sistemului de evaluare, îmi permit să visez puțin, distopic, desigur. Dar visele uneori se întîmplă să se mai și împlinească, oricît ar părea ele de greu realizabile, de idealiste, de îndepărtate.

Îmi imaginez o școală, la nivel preuniversitar cel puțin, fără note. Veți zîmbi și poate că aveți dreptate. E greu să accepți ceva cu totul nou, cînd zeci și sute de ani te țin legat de o formulă. Dar de ce nu ne-am imagina că și la gimnaziu, respectiv la liceu, ar putea funcționa sistemul calificativelor, așa cum funcționează la clasele primare. Cinci calificative, care să definească nivelul de competență la care ajunge elevul la finalul unui semestru. Fără note sau calificative intermediare, ci cu fișe de progres și cu acest calificativ final, însoțit de o justificare a sa pe baza unor descriptori de performanță pentru fiecare clasă și materie. Fișa de progres să evidențieze etapele parcurse de elev, iar justificarea calificativului să indice, raportîndu-se la descriptorii de performanță, ce a asimilat elevul la nivel de informație și ce a dobîndit la nivel de competențe. Vreau să spun că, pe parcurs, elevii nu ar fi deloc evaluați prin sarcini specifice, oral sau prin teste? Nu! Să fie evaluați, desigur, conform unui algoritm care să includă și testări, și proiecte, și răspunsuri orale, să aibă evaluări sumative la final de unitate de studiu, dar nici acestea să nu se cuantifice prin note, ci prin observații punctuale în fișa de progres. E greu de acceptat un astfel de sistem? Știu, pare șocant.

Se poate ridica întrebarea: bun, dar atunci cum se mai face selecția și repartiția la liceu? Mai întîi, cum am mai spus în alte ocazii, cred că agitația și lupta aceasta pentru ca elevii să ajungă în anumite licee este nesănătoasă. Aș vedea trecerea la liceu în mod firesc, prin alegerea filierei potrivite pe baza acestor rapoarte anuale justificative (care ar indica, desigur, ce filieră și specializare i se potrivește mai bine), respectiv prin rămînerea într-un fel de circumscripții. Cu eventuale variații, de tipul aplicării dosarului în mai multe părți, respectiv acceptarea lor pe baza unor criterii specifice stabilite de licee. Sigur, aici pot fi dezvoltate soluții care să aibă un grad ridicat de echitate.

Bacalaureatul l-aș vedea tot fără note. Diferențiat pe profiluri și cu calificative, eventual cu posibilitatea de a accede și la bacalaureatul unui profil superior. Dar cu admiterea la facultate cum ar rămîne, dacă bacalaureatul nu ar fi un examen cu note, ci cu calificative? Păi, ar rămîne tot așa: facultățile și-ar selecta clientela pe baza unor portofolii care să conțină fișele de progres și rapoartele justificative, scrisori de intenție, eventual anumite proiecte și, de ce nu, prin interviuri.

Vi se pare de nerealizat, utopic, idealist? M-am jucat puțin. În fond, de ce n-am crede că cele mai improbabile vise pot deveni realitate?   

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.