De ce au descins americanii în Republica Moldova

Relațiile NATO-Rusia cunosc în aceste zile un nou nivel al tensiunii, după ce NATO a trimis două avioane F-22 Raptor, invizibile pe radar, la baza de la Mihail Kogălniceanu. Reprezentanţa rusă la NATO a anunțat săptămîna trecută că Moscova urmează să ia toate măsurile necesare pentru „neutralizarea ameninţărilor“.

Rusia a acuzat NATO că ridică „o nouă linie de confruntare la Marea Neagră“ și a promis contramăsuri. În acest timp, militari ai Armatei Republicii Moldova și ai Statelor Unite ale Americii tocmai au început exerciţiul „Dragon Pioneer 2016“, care are loc, în premieră, în Republica Moldova, pînă la 20 mai.

Descinderea trupelor americane în Republica Moldova reprezintă, fără îndoială, un eveniment cu totul deosebit, salutat ca atare de exponenți ai curentului pro-european. Ei văd în aceasta un semnal că aspirațiile pro-occidentale vor fi protejate și încurajate, în fața unei Rusii tot mai agresive. Desigur, lucrurile se văd cu totul diferit dinspre adepții orientării pro-Est și rămîne de văzut care vor fi cu adevărat efectele acestei descinderi militare într-o societate împărțită aproape în mod egal între cele două mari opțiuni strategice.

Exercițiul american reprezintă un răspuns simbolic la una dintre direcțiile principale de acțiune ale Rusiei, în cadrul războiului informal pe care îl poartă împotriva Occidentului: golirea de conținut a Parteneriatului pentru Pace.

Să ne amintim: cu un deceniu înainte de marea extindere din primăvara 2004 (cu șapte țări din fostul bloc răsăritean, printre care și România), Alianța lansa Parteneriatul pentru Pace (PfP) – un instrument care dădea anumite garanții de securitate statelor semnatare, fără a presupune statutul de membru deplin.

Pentru România, PfP a însemnat o anticameră a NATO. Republica Moldova, care a semnat documentele încă din 1994, rămîne și azi la stadiul de partener al Alianței Nord-Atlantice. De altfel, Constituția Republicii Moldova conține principiul „neutralității“, pe care mai multe voci pro-occidentale de la Chișinău îl contestă și îl consideră mai degrabă o ancoră către spațiul de dominație rusească.

În planul ei de a-și redobîndi controlul asupra fostului teritoriu al URSS, Rusia are acum tot interesul să submineze PfP și să arate că parteneriatul cu NATO este nu doar inutil, ci de-a dreptul periculos. Mai precis, Rusia poate interveni oricînd pentru a pedepsi aspirațiile pro-occidentale ale statelor din sfera sa de influență, fără ca NATO să reacționeze. Parteneriatul pentru Pace nu a scutit Ucraina de pierderea Peninsulei Crimeea sau de conflictul din Donbas. În definitiv, Rusia știe că NATO nu acționează în afara granițelor sale. De data aceasta, Statele Unite vor să arate că lucrurile se schimbă și că aspirațiile pro-occidentale în statele din fostul spațiu al URSS vor fi ocrotite.

Aterizarea celor două avioane F22 la baza de la Mihail Kogălniceanu și exercițiul din Republica Moldova, răspunsurile aliate la provocările regionale, generează, desigur, iritarea Moscovei și ridicarea la un nou nivel a tensiunilor NATO-Rusia.

Invitat săptămîna trecută în studioul RFI România, pentru a discuta despre multiplele fațete ale războiului hibrid, generalul în rezervă Constantin Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major, a afirmat că sosirea avioanelor americane în România reprezintă un angajament cît se poate de clar al Statelor Unite și al aliaților în regiune, dar și un semnal clar că există riscul confruntării. NATO ar putea reacționa cu totul altfel de acum înainte, în cazul în care avioane rusești ar avea acțiuni provocatoare, crede generalul.

Adăugați la toate acestea militarizarea tot mai accentuată a Peninsulei Crimeea și tensiunile ruso-turce de după doborîrea avionului rusesc în noiembrie, și un lucru devine clar: o falie geopolitică s-a deschis deja la Marea Neagră și situația va continua pentru mult timp de aici înainte.

Iar răspunsul extins al Alianței îl vom vedea, cel mai probabil, în iulie, la summit-ul de la Varșovia.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.