De ce aş vota pentru Parlamentul European?
Sînt tare curios dacă dumneata, cititorule, ştii cum de a ajuns domnul Barroso de două ori preşedinte al Comisiei Europene. Dacă nu ştii, nu e nici o problemă. Bine ai venit în clubul cetăţenilor din statele membre care nu au nici o idee despre cum se iau decizii de acest fel. Care au fost propunerile? Au fost şi alţi candidaţi? Ce a contat? Experienţa politică, abilitatea diplomatică sau competenţa tehnică? Care sînt criteriile? Întrebări fără un răspuns clar. Totul a fost negociat în spatele unor uşi închise. Apoi s-a plîns în cor, amar, în public, pentru că europeanul nu a mers la vot!
Dar gata! De acum încolo, Consiliul trebuie să ţină cont de configuraţia politică a Parlamentului European, după alegerile din această primăvară. Altfel zis, succesorul domnului Barroso trebuie să fie un candidat asumat de către marile familii politice europene (ah, ce-mi place expresia asta cu familia politică!), în funcţie de rezultatul votului la nivel comunitar. De acum, votul tău contează! În consecinţă, Marile Familii Politice Europene (am simţit nevoia să scriu cu majuscule de astă dată) au cîte un candidat, deja cunoscut.
Dacă va cîştiga dreapta (adica PPE), îl vom avea drept şef la Comisie pe domnul Jean-Claude Juncker. Avînd în vedere că România nu este în zona euro, domnia sa este mai puţin cunoscut pe la noi. A fost cel mai longeviv prim-ministru ales democratic. Timp de 18 ani, a condus guvernul Luxemburgului. Consacrarea la nivel european i-a fost adusă de preşedinţia Eurogrupului (adică adunarea miniştrilor de finanţe ai statelor din zona euro), timp de opt ani, dintre care cinci (2008-2013) au fost la vremuri de dificilă criză financiară. De aici vine şi relativa lui notorietate în ţările respective, utilizatoare de moneda comună. Este, pare-se, un foarte bun diplomat şi, evident, un mare cunoscător al intereselor naţionale ale statelor membre, măcar ale celor din zona euro.
Socialiştii l-au propus pe domnul Martin Schulz. Domnia sa este preşedintele în funcţie al Parlamentului European. A vrut să fie fotbalist, dar s-a lovit rău la genunchi şi a devenit librar. A pornit de jos, ca ucenic de vînzător, pentru ca, mai apoi, să îşi deschidă propria librărie. A intrat în politică, a fost primar al localităţii natale (Wurselen) timp de zece ani. E membru în Parlamentul European de două decenii. Are, aşadar, o impresionantă experienţă politică şi pare un excelent cunoscător într-ale „bruxellezei“. Nu este un foarte fin diplomat, avînd la activ schimburi dure de replici cu mai mulţi politicieni ai Europei. Celebru a rămas incidentul cu Silvio Berlusconi, cînd cei doi s-au acuzat reciproc de fascism.
Guy Verhofstadt a fost premier al Belgiei timp de nouă ani. În tinereţe a fost un adept hotărît al neoliberalismului thatcherian. În timp, şi-a mai relaxat opţiunile, fiind văzut astăzi mai degrabă drept un centrist. Crede în destinul federal european şi are şi ceva experienţă într-ale afacerilor (ceea ce este mai degrabă rar printre membrii Parlamentului European), fiind director al unei firme de transport petrolier. Domnia sa este candidatul ALDE (grupul liberalilor europeni). Este greu de crezut că va cîştiga postul, deşi mulţi îl văd a fi cel mai potrivit pentru a-i succeda lui Manuel Barroso, numai că ar avea nevoie de o improbabilă coaliţie ALDE-socialişti-verzi, pentru a căpăta numărul necesar de voturi.
Cele mai spectaculoase sînt propunerile ecologiştilor: nu unul, ci doi candidaţi! Un bărbat şi o femeie, conform principiului egalităţii de gen! Numele doamnei (Ska Keller) îmi este total necunoscut. În schimb, partenerul său este José Bové. Domnia sa este duşman al cerealelor modificate genetic (a dat foc unei asemenea plantaţii în Argentina), al reţelelor de fast-food (a spart geamurile unui McDonald’s) şi apărător al celor aflaţi la ananghie (a fost în grupul de europeni care s-a baricadat în bunkerul lui Yasser Arafat în timpul asaltului israelian).
Am vaga bănuială că dezbaterile electorale de la noi vor discuta despre şcoli, spitale şi drumuri săteşti, aşa că m-am grăbit să vă informez cu privire la una dintre mizele finale ale votului: preşedinţia Comisiei. În sfîrşit, veţi şti (măcar parţial) de ce să ieşiţi din casă în duminica respectivă.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
Foto: wikimedia commons
