De 10 ani în NATO – de 15 ani spre Vest

Publicat în Dilema Veche nr. 529 din 3-9 aprilie 2014
Ecourile tragediei jpeg

S-au împlinit zece ani de la aderarea României la NATO, prilej de noi înţepături între protagoniştii marelui caft politic autohton. Acesta-i obiceiul pămîntului. Iar dacă tot s-au luat pe tema celui care are mai multe merite în aderarea României la NATO, atunci poate ar fi mai bine să privim puţin peste umăr, către trecutul deloc îndepărtat. Vom avea ce învăţa.

Astăzi, lucrurile ne apar simple: apartenenţa noastră la NATO şi la Uniunea Europeană pare un dat. Un dat de cînd lumea şi pămîntul – ca şi dreptul nostru de a ne mişca liber în Europa. E atît de firesc să călătoreşti doar cu cartea de identitate în buzunar! Cine să-şi mai aducă aminte că, în 2001, românii încă erau obligaţi să stea la cozi umilitoare şi să depindă de toanele unui funcţionar plictisit de pe la cine ştie ce ambasadă, pentru a putea obţine o viză de călătorie în Vestul Europei.

Şi totuşi, aderarea la NATO şi în Uniunea Europeană – „integrarea euroatlantică“, aşa cum i se spunea în epocă, fiindcă NATO şi UE ne păreau cam totuna, doar erau „Vestul“ – nu a fost chiar un marş triumfal. Şi nu a venit firesc, precum tramvaiul în staţie. Ba, la un moment dat, nu era deloc clar unde aveam să ajungem, în cele din urmă.

Dacă a existat cu adevărat un moment decisiv, un punct de cotitură dincolo de care lucrurile nu mai puteau fi întoarse, un gest prin care România a dovedit că merge într-adevăr cu „Vestul“, asta s-a întîmplat în primăvara lui 1999. România – România preşedintelui Constantinescu şi a ministrului de Externe Andrei Pleşu – s-a situat de partea NATO în intervenţia din Kosovo. O intervenţie menită să oprească operaţiuni militare ale armatei iugoslave asupra kosovarilor.

Multe se pot spune acum, după 15 ani, despre acea acţiune în forţă a Occidentului. A fost, oricum, ultima desfăşurare militară în fosta Iugoslavie. Între timp, Slobodan Miloşevici a fost răsturnat de la putere, Serbia a apucat-o pe drumul către Uniunea Europeană (de fapt, întreaga regiune a Balcanilor de Vest are o perspectivă de aderare), avem un Kosovo independent. România nu doar că a fost, declarativ, de partea NATO, dar a refuzat să acorde Rusiei spaţiu aerian, zădărnicindu-i astfel implicarea în conflict.

Ei bine, situarea de partea NATO nu a fost nici pe departe o opţiune uşor de luat. De fapt, a fost o decizie cu totul şi cu totul impopulară, care a generat o adevărată isterie politică şi mediatică. Lideri de opinie extrem de zgomotoşi l-au făcut atunci praf pe preşedintele Emil Constantinescu. La fel şi opoziţia de atunci, dominată de PSD.

„Ne trebuie un Miloşevici!“ decreta, solemn, un vajnic reprezentant al PSD, de la tribuna Parlamentului. Popularitatea lui Emil Constantinescu – atîta cîtă era în acel moment – s-a făcut praf după acea decizie. O decizie care avea să schimbe, totuşi, fundamental destinul României. De fapt, întreg anul 1999 a fost unul ciudat, unul în care lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Începuse prost, extrem de prost. În ianuarie, minerii lui Miron Cozma erau gata-gata să invadeze Bucureştiul. Forţe ale Ministerului de Interne, nicidecum loiale Guvernului, fugiseră din calea minerilor. Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor deja se vedea purtat spre putere, direct la Palatul Cotroceni, de braţele vînjoase ale ortacilor – o declara public fără reţineri, iar PSD nu părea a avea nimic împotrivă.

Cum de s-a încheiat totul deodată – după o consultare la Cotroceni cu liderii partidelor şi după celebrele negocieri secrete de la Cozia, dintre premierul Radu Vasile şi Miron Cozma – rămîne o temă pentru istorici. Poate vom afla mai multe cînd se vor deschide arhivele.

Cert este că, la acel început de an, România se afla în pragul încetării de plăţi. De fapt, în pragul haosului economic, social şi politic. Pe acest fond a venit decizia din primăvara lui 1999.

Şi iată că, în toamnă, premierul britanic de atunci, Tony Blair, a venit în Parlamentul de la Bucureşti pentru a felicita România, ca urmare a ajutorului pe care îl oferise Alianţei Nord-Atlantice. Şi a promis că la summit-ul european din decembrie, România urma să fie invitată să deschidă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. A fost o surpriză uriaşă, chiar şi pentru opoziţia de atunci, care venise la Parlament cu ţinte prinse în dreptul inimii –  semnul la modă, prin care se arăta solidaritatea cu sîrbii şi dispreţul faţă de occidentali.

Dar deschiderea negocierilor de aderare şi începutul unei creşteri a economiei ce avea să dureze un deceniu nu l-au împiedicat pe preşedintele Constantinescu să plătească cu funcţia, pînă la urmă. Venit la guvernare, din 2000, PSD a menţinut direcţia spre Vest – iarăşi, istoricii ne vor spune, într-o zi, cum de s-a întîmplat asta. Şi aşa s-a scris istoria. O istorie care, cine ştie, se putea scrie şi altfel, cu consecinţe pe care astăzi greu le putem estima.

Ce s-ar fi întîmplat, de exemplu, dacă minerii chiar ar fi invadat atunci Bucureştiul? Sau dacă, în primăvara lui 1999, Rusia lui Elţîn n-ar fi fost într-atît de slabă încît să se împiedice de un refuz al României de a-i acorda cer deschis. I s-ar fi întîmplat asta Rusiei lui Putin?

Istoria contrafactuală poate fi fascinantă. Dar avem cel puţin o certitudine: opţiunea clară pentru Occident în 1999 a fost fundamentală pentru parcursul României. Iar dacă astăzi, în cadrul NATO, ne simţim mai în siguranţă în faţa ameninţării ruse, este, în bună măsură, pentru că o decizie dificilă a fost luată într-o perioadă extrem de complicată. Şi a fost luată de oameni care chiar au crezut în valorile occidentale.

Azi, într-o lume a relativismului şi într-un context intern în care totul este speculat politic şi electoral, merită să ne amintim şi să învăţăm ceva din povestea marelui pas făcut de România către Vest.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi