Dan Diaconescu, de la înmormîntare la privatizare şi înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

O întrebare l-a chinuit rău pe românul TV în ultima săptămînă: are dl Diaconescu banii pentru Oltchim? O întrebare, evident, prost pusă. Nu ştim nici azi ce (sau cît) se afla în legendarii şapte saci, luaţi cu tam-tam de la bancă de către haiducul poporului, cam pe la chindie. Dar adevărata întrebare era, în realitate, cum de a fost posibil ca statul să se lase tîrît în penibila situaţie prin care a trecut în ultimele două săptămîni.

Cazul Oltchim ilustrează, cum nu se poate mai bine, incapacitatea oamenilor de stat de a dezvolta politici coerente. Circul dlui Diaconescu a fost doar reprezentaţia cea de pe urmă, un final, se poate spune, logic.

De cel puţin patru ani, compania din Rîmnicu Vîlcea se afundă în pierderi şi datorii. Lasă că nici pînă atunci situaţia nu era cu totul roză. În numele „menţinerii locurilor de muncă“, mai multe guverne, de la Văcăroiu la Radu Vasile şi Tăriceanu, s-au văzut nevoite să ajute compania, într-un fel sau altul. Fie că a fost ajutată să ia credite, fie că i s-au acordat ajutoare din partea statului, fie că s-au închis ochii atunci cînd factura de curent electric rămînea neplătită.

Guvernanţii au căutat, fiecare, să scape de bila fierbinte şi să o transmită următorilor, conform vechiului principiu „după noi, potopul“. A lipsit curajul restructurării activităţii, într-un moment în care era posibil. Nici autorităţile locale şi nici sindicatele nu au presat în această direcţie, deşi ar fi fost în interesul lor. Au preferat să se agaţe de ideea că Oltchim este „prea mare ca să cadă“ şi că „dl Roibu are relaţii bune cu toate partidele“, în loc să se gîndească la riscul enorm ca un oraş întreg (cel puţin) să depindă de o singură companie, de un singur mare flux tehnologic, pe o piaţă europeană şi globală de o tot mai pronunţată volatilitate. Nu e bine să ţii toate ouăle în acelaşi coş – Oltchim se putea transforma, la timpul potrivit şi cu costuri sociale oricum mai mici decît în prezent, într-o companie mai mică, dar mai dinamică şi mai adaptabilă.

Se pune apoi problema activităţilor oneroase din şi/sau din jurul companiei. Un subiect despre care toată lumea vorbeşte, dar despre care nimeni nu dă deocamdată amănunte. Nu e mare filozofie – un asemenea model, în care o companie a statului este sleită de puteri prin contracte dezavantajoase cu operatori privaţi, aflaţi în strînsă legătură fie cu conducerea societăţii, fie cu politicienii locali sau centrali („baronii“), fie chiar cu liderii de sindicat, reprezintă drumul sigur către pierzanie. Unii, puţini, rămîn cu uriaşele profituri încasate. O parte vor reuşi să şi le trasforme în afaceri profitabile, alţii vor pierde tot fiindcă se vor dovedi incapabili să supravieţuiască într-un mediu cu adevărat concurenţial – dar politicienii vor găsi, probabil, alte vaci de muls. Cei mai mulţi, însă – adică miile de angajaţi simpli, cei mai mulţi oameni bine calificaţi –, vor rămîne pe drumuri, întrebîndu-se dacă asta e democraţia.

Aţi văzut în ultimii ani pe cineva hotărît să oprească drumul companiei Oltchim către cimitir? Sindicatele au tăcut. Parlamentarii din judeţul Vîlcea n-au spus nici pîs. Comisiile pentru industrie din Camera Deputaţilor şi Senat, conduse astăzi de domnii Iulian Iancu (PSD), respectiv Varujan Vosganian (PNL), nu s-au obosit deloc să-i cheme la ordine pe miniştrii Economiei în legătură cu gestionarea companiei de stat Oltchim. Cel puţin în această privinţă, domnii Adriean Videanu, Ion Ariton, Lucian Bode şi Daniel Chiţoiu, ca să-i amintim doar pe ultimii patru miniştri, au avut parte de un somn liniştit. Parlamentul nu şi-a îndeplinit datoria fundamentală de apărător al interesului public.

Zilele trecute, la spartul tîrgului, directorul SRI, dl Dorin Lazăr Maior, a afirmat că instituţia pe care o conduce a furnizat, în timp, 190 de rapoarte cu privire la situaţia de la Oltchim. Foarte frumos! Atunci cum se face că Parchetele noastre, mult lăudatele şi mult reformatele noastre parchete, nu au deschis vreun dosar? Şefii guvernelor – şi am avut trei numai în anul 2012, adică domnii Boc, Ungureanu şi Ponta – au ştiut de situaţia de la Oltchim? Dar dl preşedinte Traian Băsescu a ştiut?

Există, bineînţeles, posibilitatea ca rapoartele furnizate de SRI să fi fost irelevante, apă de ploaie. Dar, atunci, cum se face că şeful instituţiei a fost menţinut în funcţie?

Şi mai e ceva: odată cu declaraţia directorului SRI, ne-am putut aminti că raportul anual al instituţiei nu a mai fost dezbătut în Parlament de vreo patru ani. Ce are de spus în legătură cu aceasta domnul Cezar Preda (PDL), un politician guraliv, dar care dă din colţ în colţ atunci cînd este vorba să exercite, în numele nostru, controlul public asupra SRI. Dumnealui ştia ceva despre cele 190 de rapoarte? Dar preşedinţii Camerelor parlamentare, doamna Anastase, domnul Geoană, domnul Blaga, dar şi mai noii numiţi, domnul Antonescu şi dl Zgonea, nu au nimic a-şi reproşa în legătură cu ţinerea sub covor a rapoartelor SRI? Poate că dezbaterea în Parlament a rapoartelor SRI ar fi pus pe agenda publică situaţia de la Oltchim cu cîţiva ani mai devreme, cînd găurile de astupat ar fi fost mai mici.

Circul domnului Diaconescu nu este decît consecinţa ultimă a unui şir întreg de inconsecvenţe, incompetenţe şi, mai mult ca sigur, complicităţi vinovate, care au dezarmat statul şi au lovit democraţia. Controlul democratic al Parlamentului asupra Executivului şi SRI nu a acţionat. Autorităţile locale şi parlamentarii nu şi-au îndeplinit rolul în apărarea interesului public, nici sindicatele nu au acţionat în apărarea angajaţilor. Preşedintele nu şi-a îndeplinit rolul de garant al funcţionării instituţiilor statului, iar şefii guvrnelor nu şi-au făcut cum trebuie datoria de gestionari ai intereselor statului.

Şi atunci, să nu ne mirăm că în această apă tulbure a democraţiei româneşti pescuieşte unul ca dl Dan Diaconescu. Specializat în transmiterea în direct a înmormîntărilor, patronul OTV ne-a oferit şi spectacolul mediatic al unei privatizări, în strînsă colaborare cu un stat debil. Acum, privatizarea a eşuat, iar dl Diaconescu se poate întoarce liniştit la înmormîntări. Urmează cea a democraţiei?

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la The Money Channel.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.