Da’ noi cu cine votăm? - din nou -

Publicat în Dilema Veche nr. 273 din 7 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ziceam săptămîna trecută că românii dezbat prea puţin planurile europeneşti. Ziceam că politicienii locali evită să se bage în subiect pentru că este tehnic, complicat şi prea puţin sexy. Că presa noastră face exact ca politicienii şi exact din aceleaşi motive. "Beckham sells, Barroso doesn’t" " remarca acum cîţiva ani un raport al BBC despre acoperirea mediatică a chestiunilor dezbătute la Bruxelles. Mai apreciam că poziţia României în dosarul X sau Y este, în foarte mare măsură, stabilită de o mînă de tehnicieni decuplaţi de la vreo dezbatere naţională. Dădeam trei exemple: extinderea Uniunii, planurile energetice şi politicile agricole. În toate trei, vedeam că România este în aceeaşi barcă cu Franţa şi, mult mai rar, în poziţia de vot a anglo-saxonilor sau a flancului nordic. Azi propun trei domenii în care ai noştri ar trebui să voteze altfel decît Franţa. Temele sînt extrem de diferite, cam ca agenda Uniunii înseşi. Încep cu politica externă şi atitudinea faţă de regimurile nefrecventabile, de tip Iran sau Coreea de Nord. Aparent, nu există indicii privind disensiuni majore sau despre formarea mai multor tabere înlăuntrul Uniunii. Totuşi, nuanţele există şi nu sînt de neglijat. De la bun început trebuie spus că politica externă nu este apanaj al Uniunii, ci al guvernelor statelor membre. Cînd cu intervenţia în Irak, diferenţele s-au văzut clar. La fel " cu ocazia recunoaşterii Kosovo. În ambele situaţii, România a fost de poziţie opusă Franţei. Chiar dacă preşedintele Sarkozy a restructurat din temelii liniile directoare ale politicii externe franceze, mai ales în raporturile cu NATO şi SUA, la o adică (o nedorită escaladare a tensiunii în dosarul iranian sau nord-coreean), am senzaţia că România (împreună cu Polonia şi celelalte ţări din "Noua Europă") ar tinde mai degrabă spre o atitudine "hawkish", decît axa Paris-Berlin. E drept că avansul talibanilor înspre zone din ce în ce mai extinse din Pakistan şi pericolul ca armele nucleare ale ţării să pice în mîinile fundamentaliştilor nu par a fi subiect de conversaţie la Bucureşti, de parcă România ar fi o ţară aflată pe Lună. Asemeni, aventurierul dictator nord-coreean şi tragicomica lui epopee nucleară nu par să ne îngrijoreze defel. Pun pariu însă că, în cazul în care Statele Unite vor avea în intenţie o atitudine dură, România va fi în prima linie a taberei favorabile unei soluţii în forţă, indiferent de eventualele rezerve ale Parisului sau ale Berlinului. Unul dintre cele mai interesante războaie mediatice din lumea occidentală este cel dintre partizanii şi oponenţii oribilelor, teribilelor şi îngrozitoarelor organisme modificate genetic. La noi nu se pune problema vreunui conflict. Fără discuţii aparent inutile, tabăra "puriştilor" a cîştigat. Nimeni nu a părut a pune la îndoială argumentele celor de la Greenpeace. Organizaţiile de agricultori au tăcut mîlc şi au acceptat (de exemplu) eliminarea culturilor de soia, înainte de termenul stabilit. Nu am auzit pe nimeni să ceară dovezi şi argumente, să pună în balanţă pretinsele pericole şi certele avantaje. Cred cu tărie că trecerea la metode şi tehnologii (inclusiv biotehnologii) de mare productivitate este în avantajul agriculturii româneşti. Bazaconia cu agricultura bio, ca şansă pentru România, se vîntură de ani de zile, în dulce armonie presă-politicieni. S-a consolidat atît de tare în societate încît nici măcar retorica întrebare "de ce am ajuns să importăm pînă şi ceapă verde?" nu mai zguduie pe nimeni. Aici, poziţia de interes naţional ar trebui să fie pusă în concordanţă cu cele ale Poloniei şi Spaniei. În nici un caz cu cea a Franţei. Altfel spus, tare mi-e teamă că am căzut victime colaterale (de fraieri) într-un război economic între urmaşii galilor şi cei de la institutele de tehnologie agricolă (dominate de americani). Fermierii francezi, bine îndopaţi de cinci decenii cu subvenţii agricole europene, îşi protejează întîrzierea tehnologică printr-o duioasă şi agresivă mişcare anti-OMG. Apoi, de fiecare dată cînd cercetătorii din Hexagon mai inventează un hibrid de porumb (bine modificat genetic şi el, altminteri), acesta este pus imediat pe lista albă a plantelor nepericuloase pentru "eco-diversitate". Între timp, noi înghiţim de zor gogoaşa cu agricultura ecologică şi menţinem fermierii într-o periculoasă întîrziere tehnologică şi de productivitate. Culmea, sîntem şi fericiţi cu asta. Deh, sîntem la modă, "pe linie" cu marile idei contemporane... Nu pot să nu amintesc de politicile regionale. Declarativ, da, sîntem de aceeaşi părere cu Franţa, diferită de alde Germania. Adică, dorim păstrarea politicilor de solidaritate şi nu am fi încîntaţi de mutarea accentului spre competitivitate. Cu alte cuvinte, dorim să primim mai mult ajutor comunitar pentru că sîntem mai săraci, nu pentru că am fi pricepuţi. Astfel, nu sîntem de părerea nemţilor (care dau banii) sau a englezilor (care sînt pragmatici de felul lor), cum că banii daţi celor care nu au cultură antreprenorială sînt bani aruncaţi, risipiţi, cheltuiţi fără mare impact (vezi Grecia). Aici nu-mi vine în cap decît un citat din Florin Pogonaru: "ar trebui ca oamenii de afaceri români să aibă o atitudine schizoidă: la Bruxelles să o dea înainte cu solidaritatea, la Bucureşti să strige sus şi tare: competitivitate!". Din păcate, discuţiunea publică în România este numai despre "cît" cheltuim din banii europeni. Prea puţină dezbatere despre "cum" şi "în ce domenii" se duc banii. Este foarte clar că decalajul de infrastructură faţă de Occident trebuie redus, dar nu există riscul ca banii băgaţi azi în asfalturi să fie o ipotecă pe capacitatea de cercetare şi inovare a României de mîine? V-am mai aruncat pe masă trei dosare europene, prea puţin răsfoite de înţelepţii neamului, în dezbateri publice. Pentru că, la prima vedere, par abstracte, plicticoase şi fără haz. De parcă securitatea nucleară a lumii, ce mîncăm şi pe ce cheltuim banii nu ar fi subiecte de conversaţie. De parcă nu ne-ar interesa pe ce lume trăim.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.