Cum vorbeşte preşedintele
Deşi plecat, Traian Băsescu tot a ţinut prima pagină. Iar la ştiri, la talk-show-uri, în editoriale, la colţ de stradă sau în cîrciumi, românii discută temele lansate, promovate, bulversate de preşedinte. Deja putem vorbi despre un stil Băsescu: omul îşi spune părerile despre diverse teme arzătoare, iar atunci cînd temele nu sînt arzătoare le încinge el, a se vedea preluarea ideii de Parlament unicameral. Poate că la începutul mandatului său, Băsescu a fost surprins de reacţia atît de vie a presei faţă de tot ce spunea. La urma urmei, el vorbise la fel tot timpul, s-a priceput mereu să îşi vîndă spusele. Cînd era primar la Bucureşti, a organizat conferinţele de presă duminica, cînd ziariştii nu prea au subiecte. Parcă a absolvit cursurile de cum să dai bine la televizor, ce abia au început să apară prin business-ul românesc. E în stare să comunice opinii ferme în cuvinte puţine, făcîndu-i fericiţi pe editorii de ştiri. Apoi, comunicatorul Băsescu nu se pierde în idei abstracte. Nu are pedanteria primilor doi preşedinţi de dinaintea sa. Nu pleacă de la probleme generale ale umanităţii pentru a face un ocol prin istoricul regimului de proprietate în societăţile tribale. Băsescu înotînd în abstracţiuni este chiar o imagine comică, nu i se potriveşte. Mă uitam zilele trecute la preşedintele Iliescu vorbind despre privatizarea Petrom. Întrebat fiind ce părere are, Iliescu a răspuns aproximativ aşa: deşi partidul nostru a fost văzut ca opunîndu-se privatizărilor, iată că a făcut această privatizare, care, deşi se vorbeşte foarte mult acum, este o chestiunea normală, iar privatizarea extracţiei de petrol nu înseamnă că poporul român nu mai beneficiază de această resursă, concesionarea nu înseamnă înstrăinare, pînă la urmă, aşa se face peste tot în lume, uite de exemplu Arabia Saudită care scoate atît de mult petrol cu firme străine, lucrează cu americanii. Aproape adormit cu telecomanda în mînă, mă întrebam deja de unde plecase? Ce a spus Băsescu despre acelaşi subiect: i se pare în neregulă că a fost privatizată extracţia unei resurse strategice, va da contractul la cercetat şi ne va anunţa despre ce a găsit acolo. Atît. Care are dreptate? Iliescu. Deşi practică sistematic amnezia (partidul său a ţinut-o ani buni cu "nu ne vindem ţara"), Iliescu are dreptate în cazul Petrom. Privatizarea în sine nu înseamnă nimic. Şi cînd era firmă de stat Petrom se legase de preţul mondial, cu deosebirea că era căpuşat de diverse firme de partid care încasau profitul luat acum de austrieci. Chiar şi privatizarea extracţiei nu înseamnă nimic în sine, nu era mai bine din principiu să fie la stat. Cîtă vreme nu sîntem în război, resursa strategică subterană este un bun economic ca oricare altul. A te gîndi, cum pare să facă Băsescu, să ţii preţul jos la benzină pe baza a ce se extrage din România este nebunie curată în lumea globalizată actuală. Cum nu acoperim toată nevoia, cine cumpără mai ieftin? Ar înflori contrabanda şi s-ar instala penuria în cîteva luni. Piaţa s-ar reduce prin eliminarea concurenţei, cu rezultate incerte. Asta nu înseamnă că piaţa petrolului trebuie să fie lăsată complet la voia întîmplării. Era mai bine ca statul să deţină un anumit control pentru practici anti-concurenţiale şi asta s-ar putea face prin Consiliul Concurenţei, nu prin Preşedinţie. Preşedinţia ar face bine să publice contractul de privatizare, secretizat aberant de Guvernul Năstase. Băsescu s-a pliat peste isteria publicului nemulţumit de preţul benzinei şi se joacă cu focul. Dar, şi cînd bravează gratuit, ce spune el este reţinut, pe cînd Iliescu a împachetat o idee rezonabilă într-o logoree insuportabilă. Stilul marinarului încă mai şochează pentru că românii se obişnuiseră cu predecesorii. Emil Constantinescu a uimit lumea cu cele cîteva volume-cărămizi de discursuri. Nimeni nu remarcase că vorbise atît de mult. Băsescu nu prea ţine discursuri. Nu îi plac întîlnirile cu tribune, preferă şezătorile cu studenţii unde poate să tragă rafale scurte la început, apoi să vorbească la o ţigară cu auditoriul, ca la restaurant. Cît despre teme, mă îndoiesc din ce în ce mai mult că are o agendă dinainte stabilită şi cred că este un coşmar să îi fii consilier de imagine. Cînd i se pun întrebări pe teme care nu erau programate, răspunde nonşalant. Nu ocoleşte întrebările, cum se învaţă la şcolile de comunicare. Nu mai contează ce trebuia spus, contează ce este întrebat. Dacă totuşi nu este întrebat, aduce vorba. Încercările baritonal-atotştiutoare de a-i desluşi intenţiile complicate pleacă de la premisa că sigur are o strategie pe termen lung, că vrea să îşi consolideze anumite atribute de imagine, utilizînd un X factor comunicaţional, bla-bla-bla. Nu e strategie, e instinct 100%. Pare că Traian Băsescu se plictiseşte pe bancheta din spate şi citeşte ziarele. Are reacţii imediate. Măgarii de la Petrom au scumpit iar benzina. Băi, frate, ăştia trebuie controlaţi. Ia, uite ce scrie aici! Sinistraţii tot nu au case. Băi, şi le-am spus să rezolve. Un guvern de pămpălăi! Cică Geoană vrea Parlament unicameral. Mă, să ştii că nu e o idee rea, o fi el prostănac, dar a scos-o. Hai că am ajuns, cu cine ne vedem? P.S. Că tot veni vorba de cum vorbeşte preşedintele, nu înţeleg de ce ţine să vorbească în engleză şi se chinuie îngrozitor, iar mesajul devine greu de urmărit. Cînd eşti preşedinte, e perfect civilizat să vorbeşti în limba ta, pentru asta există traducători.
