Cum să (nu) pierzi Moldova

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

La ora la care scriu acest text, Republica Moldova nu are încă guvern. Șirul de renunțări și refuzuri crește aproape zilnic, iar, pe fundal, cetățenii Chișinăului cer în stradă alegeri, demisii, reforme, contrareforme. E o spirală cacofonică a dezastrului în care statul vecin se scufundă încet-încet, fără ca vreunul dintre actori să facă mișcări decisive și fără ca în afara granițelor să existe prea multă atenție pentru soarta acestui teritoriu lăsat de istorie undeva în zona gri a preocupărilor secundare.

De altfel, nici măcar în România care, teoretic, are o relație privilegiată cu Moldova, întîmplările de azi sau de ieri de la Chișinău nu sînt subiecte de deschis jurnalul.

Pentru cei puțini, interesați de ceea ce se întîmplă peste Prut, există site-urile moldovenești de limbă română sau analizele publicate prin revistele de politică externă din Occident. Mai sînt, evident, și entitățile media rusești, dar fiorul propagandistic-tîmp care străbate textele alea e greu de suportat și greu de luat în serios. Media rusești sînt utile doar în măsura în care ai instrumentul de interpretare pentru a deduce uneori intențiile Puterii de la Moscova. Altminteri, pe ele poate ar trebui aplicat din oficiu un soi de „parental advisory“ geopolitic: „Propagandă și, arareori, informație“. Iar cine a avut, totuși, răbdare să le urmărească știe că nici măcar jurnaliștii de stat ai Kremlinului nu au vreun interes major pentru subiectele de la Chișinău. Pînă și ei au preocupări mai importante.

În România, această relativă lipsă de atenție a presei e împărtășită și de public. Un sondaj INSCOP, care măsura recent simpatia românilor pentru alte state, punea Republica Moldova undeva la mijlocul clasamentului – locul 12, după Austria și Polonia, și cu doar un loc în fața Japoniei. A Japoniei!

Pentru români, Moldova e un soi de amintire jenantă care refuză să dispară. Un teritoriu al eșecului istoric și al vinovățiilor. Pentru presupusul „abandon“ din al Doilea Război Mondial, pentru atrocitățile comise sub guvernare românească, pentru tratamentul arogant aplicat populației de acolo, pentru impotența contemporană a Bucureștiului, incapabil sau nedoritor de dureri de cap suplimentare.

Sigur că există unioniști. Există și pragmatici care lucrează cu promisiunea europeană pe masă, însă, adunați, toți oamenii ăștia nu ar umple probabil un tren. Nici măcar trenul Prietenia care face legătura între București și Chișinău, despre care presa scria, în primăvara trecută, că a cam rămas fără vagoane și va circula mai rar.

Explicații pentru nepăsare sînt multe. Prima ar fi un oarecare egoism. Știm prea bine că România nu e încă „reparată“, nici suficient de conectată la Occident (în ciuda calității de membru în diverse cluburi), nici suficient de bogată și nici suficient de sigură de propriul drum pentru a aloca resurse, fie ele și mentale și sentimentale, în exterior.

O a doua explicație ține de partenerii externi ai României. Occidentul nu are o politică unitară referitoare la Moldova. Diferența de abordare între Europa și Statele Unite e evidentă. La fel cum e și cea dintre statele europene. Rezonanța cuvîntului „Rusia“ e diferită la Berlin și la Varșovia.

Mai e și „detaliul“ care ține de atitudinea moldovenilor. Se spune rar la București, dar un număr important de moldoveni privesc România cu suspiciune. O bănuiesc de incompetență administrativă, de ambiții minore și meschine și, mai ales, o bănuiesc de aroganță. Istoria și incoerența Bucureștiului produc efecte, chiar dacă nu avem răbdare sau disponibilitate să le măsurăm.

Și cînd spun „moldoveni“ mă refer inclusiv la cei care trăiesc în limba română. Știu că poate părea bizar, dar la Chișinău există și români pentru care unirea ar fi semnul unui eșec. Sînt acei oameni care au îmbrățișat onest statalitatea Moldovei și ar vrea ca ea să reușească. Ei sînt, dacă vreți, rezultatul unui proces de seducție pentru al cărui eșec vina nu le aparține.

În contextul acesta, România nu poate decît să ezite între nesiguranțele proprii și nesiguranțele altora. Greu de obținut un discurs coerent.

De altfel, puținii politicieni de la București (Victor Ponta, Traian Băsescu) care au avut o preocupare pentru Moldova au preferat să își aleagă un soi de vechili moldoveni locali cu tentă ideologică, cu care au făcut un schimb de beneficii, irelevant în context macro.

E foarte ușor să îi acuzi pe cei doi că au ales acest tip de acțiune, însă, în absența unui consens național cu privire la Moldova, e greu de înțeles ce ar fi putut face altceva. Ceea ce li se poate reproșa amîndurora este că moștenirea lor „moldovenească“ nu există. Nici dl Băsescu, nici dl Ponta nu au vrut să construiască un consens pe acest subiect. Iar cei care le-au urmat în funcții nu transmit nici ei vreun semnal încurajator.

Cei doi sînt acuzați pe alocuri că „au pierdut Moldova“. E adevărat, mai nuanțat și mai puțin înverșunat decît e acuzat Ion Iliescu pentru ratarea unirii la începutul anilor ’90. Și mai puțin amar decît e acuzat Carol al II-lea pentru retragerea din 1940. În fapt, de șaptezeci de ani tot pierdem Moldova și nu înțelegem de ce.

Zilele trecute, am văzut vehiculată ideea înființării unui Minister al Reintegrării, după model coreean sau german. O idee cumva bizară cîtă vreme, oficial, ambițiile României nu sînt de ordin teritorial. Sau nu sînt deloc, pentru că acțiunile disparate ale Bucureștiului nu pot fi sintetizate în vreo strategie identificabilă.

România mai are încă de purtat conversații cu sine. Multe. Moldova trebuie să fie una dintre ele. Pentru ca această păcătoasă și obositoare melancolie a permanentei „pierderi“ a Moldovei să dispară o dată pentru totdeauna.

Sînt, peste tot prin țară, mii de garduri pe care scrie „Basarabia e România“. În spatele lor, leopardul e confuz.

Situația asta trebuie să înceteze dacă nu vrem să pierdem iar ceva ce nu putem defini exact, dar care ne sîcîie permanent.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Antrenor grupa B Iran   Carlos Queiroz jpg
Campionatul Mondial face victime. Doi antrenori au fost deja dați afară de la echipele lor
După meciurile din faza grupelor, două naționale au rămas fără tehnicieni.
emilia dorobantu ofiter de Muzici Militare fOTO Faceb E D  jpg
Emilia Dorobanțu, cântec emoționant de 1 Decembrie. Interpretarea superbă care te face să plângi VIDEO
Considerată vocea de aur a generației tinere de interpreți populari, Emilia Dorobanțu interpretează magistral un cântec patrioc, alături de Orchestra Muzica Reprezentativă a Armatei.
Spetsnaz GRU
Pierderi grele pentru Rusia, în timp ce forțele ucrainene au recucerit un oraș cheie
În timpul contraofensivei Ucrainei din această toamnă, ce a permis recucerirea unui oraș cheie, tupele ruse au suferit pierderi grele, inclusiv o unitate de elită GRU, potrivit Business Insider.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.