Cum s-a împuşcat România în picior

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

„Hmm... Cred că de data aceasta voi lua salata cu creveţi...“ „Ţi-o recomand, am luat eu data trecută şi a fost excelentă.“ Cei zece români de la masă par nişte obişnuiţi ai acestui restaurant situat la doi paşi de uriaşul bloc din sticlă al Comisiei Europene. Şi chiar sînt. De mai bine de doi ani, se întîlnesc aici, o dată pe lună, nu doar ca să ia cina după o zi de lucru, ci să discute, pur şi simplu, despre România. Unii dintre ei lucrează în instituţiile europene, alţii – în sectorul privat, îndeosebi în numeroasele grupuri de consultanţă din cartierul european.

Reprezentanţa României la Uniunea Europeană nu e departe, cîteva minute de mers pe jos. Pot fi văzuţi uneori şi acolo, cînd sînt organizate evenimente publice.

„Dacă mă uit în sală, văd unii dintre foştii mei colegi cu care am trecut prin etapele dificile ale negocierilor de aderare şi apoi ale procesului de pregătire. Sînt experţi foarte buni, care azi lucrează în instituţii comunitare“, spunea, la una dintre aceste întîlniri, Leonard Orban, pe atunci consilier prezidenţial pentru afaceri europene, cu puţin timp înainte de a prelua portofoliul ministerial.

„Insule“ de competenţă în administraţie. Peste 500 de români lucrează acum doar în Comisia Europeană, iar în întregul Bruxelles instituţional se spune că ar fi peste 2000. Un număr comparabil activează în zona privată. Fiecare poate spune o poveste individuală de succes şi toţi laolaltă fac un nume bun României. Există însă şi o pierdere pentru ţară: sectorul public din România ar fi avut nevoie de mulţi dintre ei, dar nu a ştiut cum să-i determine să rămînă.

„M-am întors în România după trei ani în care am fost comisar european. Am avut ca obiectiv să obţinem o extindere a cunoaşterii şi a competenţelor în domeniul afacerilor europene, la nivelul tuturor departamentelor şi instituţiilor, locale şi centrale. Obiectivul nu a fost realizat. Există insule de competenţă în administraţia românească, dar care funcţionează adesea rupte de restul administraţiei. În al doilea rînd, chiar şi aceste insule care, de bine, de rău, funcţionau în momentul aderării, sînt afectate. Este foarte greu să menţii nivelul de expertiză înregistrat anterior“, afirma la aceeaşi întîlnire actualul ministru al Afacerilor Europene.

Ceva s-a rupt în momentul aderării. „Momentul anterior“ înseamnă perioada negocierii şi a pregătirii aderării. Ioana, azi funcţionar european, îşi aminteşte de entuziasmul acelei perioade, cînd lucra în structurile guvernamentale de la Bucureşti. „Perioada de negocieri a fost una dintre cele mai intense. Am învăţat enorm. Dar mai presus de orice, am avut sentimentul că lucrez pentru viitor. Simţeam că pot contribui la schimbarea cursului istoriei“, spune Ioana. „La sfîrşitul negocierilor s-au întîmplat mai multe lucruri: echipa s-a modificat, eu eram obosită şi doream să fac ceva şi pentru mine, aşa că am decis să fac un stagiu la Comisie şi un masterat în afaceri europene. În plus, odată cu schimbarea de guvern, multe dintre chestiunile deja negociate au început să fie ignorate de către ministere, iar fenomenul s-a accelerat după aderare. Recunosc, a apărut demotivarea, chiar dezamăgirea.“

Ana, care lucrează în sectorul privat din jurul instituţiilor europene, se declară convinsă că mulţi dintre cei care au plecat în ultimii ani au făcut-o din disperare. „Am lucrat mai mulţi ani în Guvern, am prins toate partidele. După 2007 s-a făcut un mare rău, după părerea mea, prin ruperea Ministerului Intergării. Şi vorbim despre un minister în care lucrau peste 800 de oameni, specialişti bine pregătiţi, inclusiv în atragerea fondurilor. Mulţi au fost dezamăgiţi şi au plecat. Acum au înfiinţat din nou Ministerul Afacerilor Europene. Dar atunci, de ce l-au desfiinţat pe celălalt? Toată expertiza de acolo s-a pierdut, pur şi simplu. Erau specialişti formaţi în ani.“

Unii i-au concediat, alţii i-au recrutat. Fostul negociator-şef al României, Vasile Puşcaş, spune că exodul compeţentelor, aşa cum îl numeşte el, a început după semnarea Tratatului de Aderare, în a doua jumătate a anului 2005. „Atunci, responsabilii de dosare nu au mai fost consideraţi utili şi au fost înlocuiţi cu clienţi politici. Şi tot de atunci am început să fiu întrebat de reprezentanţi ai unor diverse companii ce părere am despre unii sau alţii dintre cei cu care lucrasem. Începuse recrutarea de competenţe“, spune Vasile Puşcaş.

Cînd a revenit, pentru o scurtă perioadă (după alegerile din 2008 şi pînă după prezidenţialele din 2009), ca secretar de stat la conducerea Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE), doi dintre foştii lui colaboratori s-au declarant gata să se întoarcă.

„Am fost surprins, dar am considerat că nu aveam dreptul să le perturb cariera europeană. Unul dintre ei a insistat totuşi să revină, dar a plecat imediat după ce am plecat şi eu de la DAE. Ceea ce dovedeşte că am avut dreptate cu decizia de a nu-i extrage din mediul lor profesional din Bruxelles sau din alte capitale“, îşi aminteşte profesorul Puşcaş.

Raul, care lucrează de asemenea în sectorul privat, crede că, de fapt, situaţia este valabilă pentru aproape toţi românii care au plecat. „Trei milioane de români demonstrează o putere de adaptare la condiţii uneori foarte grele, dar la un sistem care funcţionează normal. Înseamnă că sistemul din România deranjează o serie de oameni, care altfel ar funcţiona foarte bine într-un sistem normal. E o problemă foarte serioasă de management şi de politici, dar şi una de morală“, spune el.

Ce-am avut şi ce-am pierdut. Pierderile suferite de România ca urmare a plecării unui număr mare tineri bine pregătiţi în afacerile europene sînt greu de calculat. Dar cu siguranţă pot fi trecute aici miliardele de euro pe care ţara nu le-a putut accesa din fondurile de coeziune.

În legătură cu cele trei milioane de români, se vorbeşte mult despre sumele trimise de aceştia acasă. Nimeni însă nu a putut calcula cît a pierdut România din plecarea bruscă a unui număr atît de mare de oameni, care au dovedit că se pot adapta în sisteme bine organizate.

Este, oare, întoarcerea posibilă? „Nu m-am gîndit niciodată la asta“, spune Ioana. „Prietenul meu este aici, în Bruxelles, aici am prieteni, am locul de muncă, viaţa mea e aici. Dar, desigur, nu poţi şti ce-ţi rezervă viitorul.“

Viitorul, în România, înseamnă un nou guvern. Dar de aici şi pînă la o politică legată de competenţele pierdute de sectorul public românesc s-ar putea să fie o cale mult prea lungă.      

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.