Cum ne apucă greşit mîndria naţională

Publicat în Dilema Veche nr. 166 din 12 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Der Standard a publicat un articol despre România şi Bulgaria în care observă că guvernele celor două ţări au scăpat de frica Europei. Dacă, pînă la 1 ianuarie 2007, Bucureştiul şi Sofia erau elevii cuminţi care iau notiţe, acum încep să ignore profesorul. Cotidianul austriac dă exemplu chiar ultima tresărire de orgoliu naţional petrecută la Bucureşti: Călin Popescu Tăriceanu a declarat că nu va renunţa în ruptul capului la taxa de primă înmatriculare şi că "ar trebui să avem curajul de a ne împotrivi UE, cînd ne cere ceva ce e împotriva intereselor ţării". Era oricum clar că ceva urma să se schimbe în raportarea la UE. Cîtă vreme a fost un stat candidat, România depindea de Comisie în scopul său de a se alătura clubului olimpicilor europeni. Comisia scria reţetele şi era însărcinată să ne supravegheze dacă ne luăm pastilele la timp. Acum, puterea de presiune a Comisiei asupra guvernului de la Bucureşti a scăzut dramatic. Relaţia dintre UE şi România s-a mutat spre Consiliu şi spre Parlament. Este relaţia normală dintre un stat membru şi executivul Uniunii. Tăriceanu are dreptate în principiu: România trebuie să-şi gestioneze cu maturitate statutul de membru. Avem nevoie să participăm la crearea politicilor europene, nu doar să fim subiecţi pasivi ai deciziilor de la Bruxelles. Trebuie să ştim să facem alianţe şi să ne promovăm interesele. Va trebui să ne decidem dacă vrem să jucăm cartea poloneză (sabotăm deschis şi gălăgios proiectele Uniunii, dacă acestea ne enervează), cartea ungară (luăm bani de la UE, dar dezertăm la prima afacere avantajoasă pentru noi) sau cartea balticilor (trecem mai degrabă neobservaţi la nivel continental, ne ţinem problemele cu Rusia în plan secund şi, în acest timp, ne dezvoltăm inteligent). Primul guvern Tăriceanu nu a mai apucat să finalizeze strategia de post-aderare de care s-a făcut mare caz la începutul anului. Al doilea guvern Tăriceanu pare a fi pierdut chestiunea de pe agendă. România trebuie să-şi gestioneze altfel noul rol. Numai că acum traversăm adolescenţa şi trăim inutil crizele vîrstei. Ni se trezeşte orgoliul naţional pe subiecte greşite şi prin poziţii aberante. Deşi are dreptate în principiu, premierul Tăriceanu greşeşte grav pe subiectul despre care vorbea: taxa de primă înmatriculare. Această politică a fost deliberat proiectată ca discriminatorie faţă de produsele din afară. Iniţial, era vorba despre protecţia mediului. România are dreptul suveran să implementeze politici de protecţie a mediului. Dar, prin taxa respectivă, România doreşte să-şi protejeze mediul numai faţă de "rablele" (cum spune Tăriceanu) europene, nu şi faţă de rablele autohtone. O politică de mediu serioasă ar trebui să suprataxeze şi toate maşinile poluante deja înmatriculate. Adică milioane de Dacii aflate în posesia păturilor puţin avute ale populaţiei. Cum din punct de vedere politic era inacceptabil aşa ceva, guvernul român s-a gîndit să mascheze o taxă de import sub această găselniţă a taxei de primă înmatriculare. O sfidare a regulilor pieţei comune. Sfidare deliberată, pentru că încă înainte de intrarea în vigoare a legii au existat semnale de la Comisie că taxa va fi atacată în instanţele europene. De parcă lucrurile nu stăteau oricum foarte rău, Tăriceanu a mers în vizită la uzinele Dacia şi le-a spus muncitorilor de acolo că respectiva taxă le protejează locurile de muncă şi că nu va renunţa la ea şi din acest motiv. Adică, premierul român recunoaşte deschis că a impus o taxă protecţionistă, pentru a proteja produsele authtone - din nou o încălcare a principiilor pieţei comune. Avem de fapt un guvern care nu ştie ce vrea - ba protejează mediul, ba locurile de muncă -, care ia deliberat o măsură sfidătoare şi ştie că va trebui să plătească amenzi şi să dea banii înapoi după ce va pierde procesul intentat de Comisie, dar o ţine pe-a lui, pe principiul: "fac ce vreau, că acum sînt băiat mare". Faptul că şeful guvernului este şi preşedinte de onoare la Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme (grupul de lobby care se teme de maşinile second-hand din import) nu reuşeşte decît să decredibilizeze discursul său despre apărarea intereselor naţionale în faţa UE. Atunci cînd interesele naţionale se confundă periculos cu interese de afaceri de care eşti legat, pe o politică prost croită şi incorentă, putem spune că am găsit cel mai prost subiect să ne umflăm muşchii în Europa. Deşi, dacă s-ar face un top de genul "subiecte stupide de arătat muşchii", eu aş vota pentru capul listei subiectul "Agenţia Naţională de Integritate". În acest caz, mîndria naţională s-a umflat în jurul chestiunii: este bine să ne oblige UE să avem politicieni oneşti şi responsabili sau mai bine rămînem mîndri, suverani şi corupţi? Observ că ne apucă un dor nebun de drepturile omului atunci cînd este vorba despre politicile anticorupţie. Atunci cînd am sărbătorit revelionul integrării, ştiam că au existat nişte condiţii, mai ales în domeniul Justiţiei. Trebuia ca în martie (acest martie, care a trecut deja) să existe o evaluare în care să arătăm că avem o ANI puternică şi independentă. Nu o avem, iar Parlamentul a votat oricum pentru o ANI anemică şi subordonată politic. Nu am făcut ce am promis, ba chiar am atins aproape un consens politic pentru a-l pune pe liber pe cel mai credibil ministru la Bruxelles. Am adus în locul său un necunoscut care umblă după ONG-işti buni la export, să-i pună secretari de stat. E aproape sigur acum că ni se va activa clauza de salvgardare. Să vezi atunci discuţii aprinse despre mîndria naţională. Probabil Macovei va fi de vină. Să recapitulăm - mîndria naţională românească s-a trezit pentru: a) apărarea rablelor autohtone şi pentru dreptul producătorilor şi importatorilor de maşini noi să ne taxeze scump fiindcă le limităm concurenţa; b) dreptul oamenilor politici de a nu fi controlaţi asupra modului în care şi-au dobîndit averile. Nu ştiu cum se face că sîntem patetici şi dubioşi cînd se umflă mîndria naţională în noi. Elevul cuminte care mima că ia notiţe nu doar că ridică privirea. Acum a trecut clasa, aşa că iese de la ore, trînteşte uşa şi se duce să fumeze la toaletă.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.