„Cu românii nu merge așa”

8 mai 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Dintre toate crizele simultane prin care trecem zilele astea – sănătate publică, economică, socială –, poate cea mai gravă e aceea care le unește pe toate, criza de încredere. 

Am asistat în ultimele luni la nenumărate discuții legate de răspunsul autorităților și al societății, în general, în fața pandemiei. Aproape fiecare astfel de dialog pleca de la o premisă care devine pe cît de veche, pe atît de deranjantă: românii sînt diferiți, românii nu înțeleg de vorbă bună, trebuie fermitate, românilor le lipsește cultura civică și sînt un soi de sălbatici incapabili să ia decizii raționale. 

O astfel de premisă a stat probabil și la originea deciziei Guvernului de a impune un nivel stupid de mare pentru amenzile împărțite cu generozitate celor care nu au respectat restricțiile impuse sub starea de urgență. Amenzi despre a căror colectare autoritățile refuză să dea foarte multe detalii, temîndu-se probabil că imaginea de fermitate și coerență se va prăbuși într-un val de hohote de rîs. 

În paranteză fie spus, reporterul BBC care a relatat despre cuantumul amenzilor din România remarca sarcastic faptul că suma e cam la nivelul impozitului pe venit plătit de toate companiile românești în februarie. Un soi de creativitate bugetară à la roumaine. 

Aceeași prezumție era vizibilă și în reportaje inutile difuzate ad nauseam în care puteam vedea bătrîni prin parcuri întrebați, pe un ton de reproș nepoliticos, ce caută acolo. La fel și constatările pe un ton superior de prin diverse status-uri de social media privind numărul de oameni de pe stradă într-o zi oarecare sub starea de urgență. Sigur că întotdeauna autorul constatării avea un motiv bine întemeiat să se afle acolo. Spre deosebire de toți ceilalți. 

Circulă printre noi și această specie de oameni: indivizi pe care țara, concetățenii, orașul, grupul de prieteni nu-i merită. Domni și doamne care se extrag simbolic din grup pentru a-și sublinia o superioritate inexistentă, justificată exclusiv prin plasarea în afara cercului. 

În fapt, indiferent de standardul folosit, comportamentul general al populației României în fața pericolului a fost decent spre exemplar. Iar meritul, dacă se poate vorbi despre un merit, pentru numărul relativ mic de victime cunoscut e mai degrabă al cetățenilor care au înțeles că e nevoie să dea dovadă de un comportament responsabil decît al strategiei Guvernului. 

Pentru comparație, putem folosi mitingurile anti-lockdown din Statele Unite (un omagiu involuntar adus lui Darwin) sau imaginile cu primari italieni încercînd comic-exasperați să își convingă compatrioții să respecte restricțiile. 

De partea lor, autoritățile publice din România au încă multe explicații de dat. Pentru achiziții publice stranii, pentru lipsa de pregătire, pentru bîlbe impardonabile. Dar mai ales pentru dezastrul de la Suceava – un subiect care trece mult, mult prea ușor la „și altele”. În acest caz, prezumția că am avut de-a face cu banala incompetență a unuia sau mai mulți doctori e o evaziune periculoasă. 

Dacă sînt niște concluzii de tras din ultimele două luni, atunci poate una dintre ele ar fi că ar trebui să avem mai multă încredere în cei din jurul nostru. Și aici intră ortodocșii care vor la slujbă – n-au avut voie, nu s-au dus, căpșunarii – încă n-am văzut nicăieri dovada că au o responsabilitate semnificativă pentru răspîndirea virusului deși teoria asta e loc comun deja, romii – sînt probabil sute de mii, cele două-trei comunități în care au avut loc conflicte sînt irelevante statistic, ungurii – foarte probabil, n-au încercat să ia Ardealul. Și toți ceilalți despre care nu s-a vorbit mai deloc. Majoritatea tăcută. 

Toți oamenii aceștia sînt România și, insist, România a avut un comportament decent în fața unui pericol major. S-au conformat de bunăvoie restricțiilor, au urmat sfaturile autorităților și experților, contribuția lor a existat și e verificabilă. Merită să li se recunoască acest merit în toate aceste conversații despre excepția de necivilizație românească. 

„Cu românii nu merge așa.” Ba merge. 

Și atunci cînd sînt eșecuri, emiterea de constatări fatalist-neverificate nu ajută la nimic. Oftatul escapist în fața nefericirii de a te fi născut în România devine tot mai obositor și, din ce în ce mai des, neadevărat. Sensul lui e mai degrabă un refuz al participării, o aderență selectivă la o societate din care, ghinion, faci parte fie că vrei, fie că nu.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.