„Cu românii nu merge așa”

8 mai 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Dintre toate crizele simultane prin care trecem zilele astea – sănătate publică, economică, socială –, poate cea mai gravă e aceea care le unește pe toate, criza de încredere. 

Am asistat în ultimele luni la nenumărate discuții legate de răspunsul autorităților și al societății, în general, în fața pandemiei. Aproape fiecare astfel de dialog pleca de la o premisă care devine pe cît de veche, pe atît de deranjantă: românii sînt diferiți, românii nu înțeleg de vorbă bună, trebuie fermitate, românilor le lipsește cultura civică și sînt un soi de sălbatici incapabili să ia decizii raționale. 

O astfel de premisă a stat probabil și la originea deciziei Guvernului de a impune un nivel stupid de mare pentru amenzile împărțite cu generozitate celor care nu au respectat restricțiile impuse sub starea de urgență. Amenzi despre a căror colectare autoritățile refuză să dea foarte multe detalii, temîndu-se probabil că imaginea de fermitate și coerență se va prăbuși într-un val de hohote de rîs. 

În paranteză fie spus, reporterul BBC care a relatat despre cuantumul amenzilor din România remarca sarcastic faptul că suma e cam la nivelul impozitului pe venit plătit de toate companiile românești în februarie. Un soi de creativitate bugetară à la roumaine. 

Aceeași prezumție era vizibilă și în reportaje inutile difuzate ad nauseam în care puteam vedea bătrîni prin parcuri întrebați, pe un ton de reproș nepoliticos, ce caută acolo. La fel și constatările pe un ton superior de prin diverse status-uri de social media privind numărul de oameni de pe stradă într-o zi oarecare sub starea de urgență. Sigur că întotdeauna autorul constatării avea un motiv bine întemeiat să se afle acolo. Spre deosebire de toți ceilalți. 

Circulă printre noi și această specie de oameni: indivizi pe care țara, concetățenii, orașul, grupul de prieteni nu-i merită. Domni și doamne care se extrag simbolic din grup pentru a-și sublinia o superioritate inexistentă, justificată exclusiv prin plasarea în afara cercului. 

În fapt, indiferent de standardul folosit, comportamentul general al populației României în fața pericolului a fost decent spre exemplar. Iar meritul, dacă se poate vorbi despre un merit, pentru numărul relativ mic de victime cunoscut e mai degrabă al cetățenilor care au înțeles că e nevoie să dea dovadă de un comportament responsabil decît al strategiei Guvernului. 

Pentru comparație, putem folosi mitingurile anti-lockdown din Statele Unite (un omagiu involuntar adus lui Darwin) sau imaginile cu primari italieni încercînd comic-exasperați să își convingă compatrioții să respecte restricțiile. 

De partea lor, autoritățile publice din România au încă multe explicații de dat. Pentru achiziții publice stranii, pentru lipsa de pregătire, pentru bîlbe impardonabile. Dar mai ales pentru dezastrul de la Suceava – un subiect care trece mult, mult prea ușor la „și altele”. În acest caz, prezumția că am avut de-a face cu banala incompetență a unuia sau mai mulți doctori e o evaziune periculoasă. 

Dacă sînt niște concluzii de tras din ultimele două luni, atunci poate una dintre ele ar fi că ar trebui să avem mai multă încredere în cei din jurul nostru. Și aici intră ortodocșii care vor la slujbă – n-au avut voie, nu s-au dus, căpșunarii – încă n-am văzut nicăieri dovada că au o responsabilitate semnificativă pentru răspîndirea virusului deși teoria asta e loc comun deja, romii – sînt probabil sute de mii, cele două-trei comunități în care au avut loc conflicte sînt irelevante statistic, ungurii – foarte probabil, n-au încercat să ia Ardealul. Și toți ceilalți despre care nu s-a vorbit mai deloc. Majoritatea tăcută. 

Toți oamenii aceștia sînt România și, insist, România a avut un comportament decent în fața unui pericol major. S-au conformat de bunăvoie restricțiilor, au urmat sfaturile autorităților și experților, contribuția lor a existat și e verificabilă. Merită să li se recunoască acest merit în toate aceste conversații despre excepția de necivilizație românească. 

„Cu românii nu merge așa.” Ba merge. 

Și atunci cînd sînt eșecuri, emiterea de constatări fatalist-neverificate nu ajută la nimic. Oftatul escapist în fața nefericirii de a te fi născut în România devine tot mai obositor și, din ce în ce mai des, neadevărat. Sensul lui e mai degrabă un refuz al participării, o aderență selectivă la o societate din care, ghinion, faci parte fie că vrei, fie că nu.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.