Crizele suprapuse ale Republicii Moldova
Criza în care plonjează Republica Moldova este una mai mult decît financiară. Dar să vorbim mai întîi despre bani. În ultimele luni, paritatea leu – euro aproape că s-a dublat, iar panica a început să-şi facă loc pe piaţă – în piaţa valutară, unde multe case de schimb au refuzat să mai vîndă valută, dar şi în piaţa propriu-zisă, unde oamenii au început să-şi facă provizii de alimente neperisabile. Se cumpără orice: făină, zahăr, ulei, orez. Şi în cantităţi mult mai mari decît înainte. Comercianţii urcă preţurile de cîteva ori pe zi. Oamenii se tem de o creştere necontrolată a preţurilor. Dar se tem şi că războiul din Ucraina ar putea să se extindă şi în Moldova. Cine poate şti ce gîndeşte Vladimir Putin?
De vină pentru situaţia financiară a Moldovei ar fi criza din Rusia. Prăbuşirea rublei, ca urmare a sancţiunilor Occidentului, a lovit şi Moldova, aflată, cel puţin teoretic, de partea cealaltă a confruntării. Nivelurile remitenţelor din Rusia – una dintre sursele financiare importante pentru multe familii de dincolo de Prut – s-au redus dramatic. În plus, economia moldovenească se resimte din cauza embargoului impus de Rusia asupra produselor agricole.
Pieţe tradiţionale pentru producătorii moldoveni s-au închis, iar facilităţile acordate de Uniunea Europeană n-au ajuns nici pe-o măsea. Aşa cum spunea un europarlamentar român într-o discuţie recentă, în Moldova, integrarea europeană nu e despre
sau despre vize. Este despre mere, prune şi vin. Mai mult, pînă şi exporturile, care, de bine, de rău, mai ajung în Rusia devin nerentabile, cîtă vreme contractele se fac în ruble, ca pe vremea fostului CAER.
Moldova este o victimă colaterală a sancţiunilor economice împotriva Rusiei, chit că principalul ei partener comercial este România. Potrivit unui comunicat al Ambasadei României la Chişinău, în 2014, schimburile comerciale româno-moldoveneşti au ajuns la aproape 1,5 miliarde de dolari, în creştere cu aproape 20% faţă de 2013.
Doar că relaţia cu România nu este suficientă pentru a menţine stabilitatea ţării, mai ales că vinovată nu este doar conjunctura externă. Analiştii economici de la Chişinău vorbesc şi despre cauzele interne, arătînd în primul rînd către speculaţiile din spatele unor bănci precum Banca de Economii, Banca Socială sau Unibank. Pur şi simplu, banii furaţi din aceste bănci de mafia politico-financiară (circa un miliard de dolari, cam 13% din PIB-ul ţării) au fost repede puşi „la adăpost“ în valuta eliberată de Banca Naţională, ale cărei rezerve scad vertiginos, făcînd aproape imposibilă intervenţia în apărarea monedei naţionale.
Şi aici ajungem la un alt aspect al crizei: lipsa de credibilitate a statului. Republica Moldova are un nou guvern, unul minoritar, susţinut din parlament de comuniştii lui Voronin şi considerat de la bun început drept unul vulnerabil. Însuşi şeful guvernului, tînărul om de afaceri Chiril Gaburici, este mult prea controversat pentru a putea oferi garanţia unor măsuri ferme şi a unei orientări europene. E adevărat, prima sa vizită în calitate de premier va fi la Bruxelles şi el a declarat deja că drumul european al Republicii Moldova nu poate fi negociat. O declaraţie încurajatoare, dar fragilitatea guvernului de la Chişinău, dependenţa periculoasă de un Voronin imprevizibil şi lipsa de credibilitate în privinţa luptei împotriva corupţiei sînt vizibile şi de la Bruxelles.
Şi mai e ceva: reacţia rece a Bucureştiului după instalarea guvernului Gaburici. Ministerul român al Afacerilor Externe a declarat că „a luat notă“ de învestirea guvernului de la Chişinău şi a subliniat că „urmărirea strictă a obiectivului integrării europene, respectiv al realizării reformei conform standardelor europene va constitui un test de încredere“ pentru formaţiunile care susţin guvernul. Un ton atît de tăios, fără vreo expresie de salut şi fără vreo promisiune de sprijin în viitor nu s-a mai făcut auzit de la Bucureşti, privitor la Republica Moldova, de la regimul lui Voronin încoace. Poate că liderii români cred în prea mare măsură că le stă în putinţă să determine, într-un fel sau altul, drumul european al Republicii Moldova. Dar, oricum, la Bruxelles va fi luată în seamă poziţia Bucureştiului, pînă acum cel mai înfocat susţinător al demersurilor europene ale Chişinăului. Criza din relaţia Moldovei nu doar cu România, ci cu întregul Occident, devine o realitate.
Mai este apoi criza socială. Cum era de aşteptat, degringolada de pe piaţa valutară a generat proteste de stradă. De fapt, toată lumea în Republica Moldova are o problemă. Pro-europenii, care în aprilie 2009 l-au alungat pe Voronin după modelul replicat mai tîrziu la Kiev, îi văd acum pe comunişti reveniţi în prim-plan. Şi nu le place deloc. Cei care au votat cu socialiştii acuză tocmai orientarea pro-europeană a ţării, pe care o consideră vinovată pentru deteriorarea situaţiei economice. Cu toţii, fie ei pro-Est sau pro-Vest, sînt nemulţumiţi din cauza corupţiei. A corupţiei tuturor politicienilor.
Guvernul minoritar susţinut de comunişti, un guvern „şi aşa, şi aşa“, în loc să împace şi capra, şi varza, sfîrşeşte prin a nemulţumi pe toată lumea. Iar criza de-abia începe.
Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV.
