Criză sau redresare?

Publicat în Dilema Veche nr. 292 din 17 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe CNN, titlul este: "Road to recovery" (Calea spre redresare). Pe Realitatea TV scrie mare, cît tot ecranul: "Criza. Ne aşteaptă zile grele". În aceeaşi zi. Planul de măsuri guvernamental românesc este anticriză. Uniunea Europeană lansează strategii de redresare. Prostioare de comunicare, veţi spune, nuanţe de mesaj, prea puţin importante pentru românul împilat de ratele la bancă, ameninţat de şomaj, prins între plata întreţinerii şi preţul rechizitelor pentru noul an şcolar. Dintre oficialii români, singurul care o ţine langa cu mesajele optimiste rămîne tot Guvernatorul. Acum cîteva luni a pus un pariu cu apropiaţii (pariu care a "scăpat" abil înspre presă), de curînd a afirmat că sfîrşitul anului ne va prinde pe creştere economică. Cuvîntul lui are greutate, dar pare înecat de zgomotul de fundal creat de bocitoarele de la căpătîiul economiei româneşti. Guvernatorul are experienţa bătăliei din anii ’90, cea împotriva inflaţiei. Pe pielea lui a învăţat că inflaţia este şi o chestiune de moral, de aşteptare, de mesaj. Pe atunci, negustorii aşteptau inflaţie, astfel încît măreau, preventiv, preţurile. Consumatorii aşteptau măriri de preţ, astfel încît puneau presiune pe patroni pentru măriri de salariu. Patronii aşteptau presiunea salariaţilor, astfel încît măreau preventiv marjele de profit atunci cînd expediau marfa spre negustori. Legătura dintre leu şi celelalte valute (dolarul, în principal) urmărea aceeaşi logică. Toţi ne aşteptam la o singură direcţie: devalorizarea monedei noastre. Aşteptarea dicta comportamentul. Cumpăram dolari la orice curs, valuta era refugiu de economisire (am păţit-o şi eu), pentru că nici nu ne trecea prin cap că tendinţa s-ar putea inversa vreodată. Au venit apoi şi ani mai buni. Am aflat cu surprindere că dolarul poate să şi scadă, că preţul terenurilor creşte şi creşte, că şomajul nu mai este o problemă. Problema devenise lipsa forţei de muncă. Gică contra de felul lui, în anii ăia, Guvernatorul tot trăgea mesaje în popor legate de supraîncălzirea economiei şi de creditarea exagerată. În limitele naţionale, avertiza asupra exceselor care, dincolo de Ocean, au creat criza asta. Care criză a venit. Românul a trebuit să încerce să îşi schimbe din nou aşteptările şi comportamentul. Visul de a schimba maşina s-a îndepărtat. Vacanţa în străinătate s-a scurtat sau a fost eliminată din buget. Mesajele publice s-au înnegurat, încrîncenat, întristat. S-a declanşat cursa băgării spaimei în popor. Cred că de vină este o firească nesiguranţă. Administraţia, pornind de la cel mai înalt nivel, nu este deloc sigură în ce direcţie va evolua economia naţională, pe lîngă cea mondială. Liderii noştri nu ştiu cît de adîncă este criza, care va fi impactul, cît va dura. De aceea, nu prea au idee ce să facă. Analizele externe (fie ale Fondului Monetar, fie ale unor agenţii de rating cu credibilitate ciobită) nu îi ajută defel deoarece, prea adesea, se bat cap în cap. Resurse locale valoroase de gîndire şi strategie nu prea au la îndemînă. Doresc să îi liniştesc. Nu sînt singurii în situaţia asta. Politicienii lumii, de la Obama la Sarkozy, de la Merkel la Berlusconi, bîjbîie. Au lansat planuri de redresare, au utilizat bani publici pentru a-i salva pe cei vinovaţi (nu mă întrebaţi unde e morala), au făcut apel la protecţionism în plan retoric. Ultima acţiune, cea de la reuniunea G20, frizează ridicolul. Liderii celor mai importante naţiuni ale lumii au hotărît că este cazul să îi pedepsească exemplar pe cei socotiţi vinovaţi de necaz, adică pe bancheri. Publicul cerea socoteală, dorea altoirea nemernicilor care ne-au stricat prospera linişte. După spectaculoase negocieri relatate de toată presa mondială, după ce ne-am delectat cu intriga (trebuie să îi pedepsim cumva), cu un conflict (Merkel şi Sarko vs Brown şi Obama), cu suspans (negocieri în miez de noapte), liderii cu pricina au dovedit înţelepciune: au plafonat (cumva) salariile şi bonusurile pe care bancherii le pot obţine. Omenirea este salvată, publicul este răzbunat, să trecem acum la redresarea economică. Nu puteam depăşi criza dacă ăia răi nu erau exemplar pedepsiţi, nu-i aşa? Au apărut, instantaneu, veştile bune: Franţa şi Germania raportează creştere, şomajul în Statele Unite pare a se fi domolit, China a rămas pe creştere spectaculoasă. Pa, pa, criză. Prosperitatea se apropie din nou. La scară mică, păstrînd proporţiile, ceva al naibii de similar se petrece în România. Există, totuşi, diferenţe. Nu poţi spune că, la noi, criza a pornit de la bancheri, astfel încît e greu să îi faci pe ei ţapi ispăşitori. Să-i indice pe americani drept vinovaţi este ceva total nerecomandabil unui politician sau ziarist român, astfel încît a rămas paţerul de serviciu: bugetarul. E bine. Funcţionarul public nu este chiar cel mai simpatizat individ. În plus, este posibil ca multe cheltuieli publice să fie chiar exagerate. Un mic exerciţiu de austeritate bugetară este indicat oricînd. Pentru a redeveni sincron cu restul lumii, la noi ar mai lipsi ceva: introducerea cuvîntului redresare în vocabularul oficial. Presa va urma tendinţa imediat, vă asigur. Astfel, planul de măsuri anticriză ar trebui rebotezat planul de măsuri de redresare. Ştirile privind statisticile creşterii din Vest ar trebui comentate pe larg. Orice exportator român s-ar simţi mult mai bine. Se va gîndi de două ori dacă să mai concedieze muncitori. Poate mai riscă un pic, mai strînge din dinţi, mai ia un credit şi încearcă să mai reziste, în căutarea unui client francez sau german pentru marfa lui. Dacă, în schimb, va mai auzi încă două trei-luni că, în România, criza se adînceşte, se va da bătut. Închide naibii făbricuţa. Nu mai încearcă să reziste pentru că nu mai are speranţă. Supravieţuirea în vremuri grele este pentru cei cu nervii tari. O comunicare publică adecvată poate suplini, însă, o parte din lipsa ideilor pentru economia reală. Îi poate ajuta şi pe cei mai sensibili, la capătul puterilor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.