Criza refugiaților. Episodul 2

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Ultima oară cînd Uniunea Europeană a avut de-a face cu o criză a refugiaților, consecințele au fost serioase. Imaginea Angelei Merkel în fața electoratului german a început să se clatine semnalînd un lent sfîrșit de carieră, Viktor Orbán al Ungariei s-a transformat, în ochii multora, dintr-un clovn într-un soi de clovn vizionar, iar de-a lungul și de-a latul continentului mișcări populiste de toate culorile au început să ia avînt. Nume ca Matteo Salvini au părăsit marginile politicii și au început să zguduie serios aranjamente centriste care rezistau de zeci de ani.

Inclusiv în România au ieșit la suprafață tot felul de războinici culturali, degrabă apărători ai gliei strămoșești în fața unei amenințări care nu amenința nimic. Tentația de a identifica un inamic comod, incapabil să se apere, pe care să îl lovești retoric la nesfîrșit pentru a-ți sublinia virtuți necerute de nimeni, s-a dovedit adesea prea seducătoare pentru oameni altminteri raționali.

Zilele astea asistăm la debutul unei noi crize. Motivat de războiul pe care îl duce în Siria și pentru care ar dori un sprijin mai solid, dictatorul turc Recep Tayyip Erdogan a deschis robinetul cu refugiați către Europa. În Siria, principala armă a Turciei sînt dronele, la granițele Europei sînt oamenii. Oameni pe care disperarea, lipsa de orizont, manipularea cinică și contextul îi transformă tot într-un soi de drone cu conștiință alterată.

Ministrul de Extene grec spunea, la începutul săptămînii, că de opt luni își avertizează omologii din Uniunea Europeană că amenințările repetate ale Ankarei privind redeschiderea fluxului de imigranți trebuie luate în serios. Nu a găsit cine știe ce înțelegere. Dar a primit tot felul de asigurări privind „solidaritatea“. În acest spirit, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, Charles Michel, erau așteptați la granița greco-turcă de premierul  Kyriakos Mitsotakis pentru a vedea cu ochii lor amploarea crizei. Puține vorbe însă despre vreun plan concret, după ce eșecul strategiei de relocare a refugiaților propusă anterior a fost trecut la amintiri neplăcute și care nu trebuie menționate foarte des. În atari condiții, Atena are dreptate să se simtă iar singură într-o Uniune care își aduce aminte doar uneori de definiția de dicționar a cuvîntului.

Încă o dată, în fața unui val de oameni care bat la porțile continentului, Uniunea Europeană adoptă poziția lui Mowgli privind la Kaa.

Spre deosebire de 2015, Grecia pare hotărîtă să adopte o atitudine mai aspră. Deja, indiferentă la protestele organizațiilor care se ocupă cu drepturile omului, a anunțat că suspendă primirea oricăror noi cereri de azil pentru o lună. O mulțime de afgani, africani și sirieni care încercau să treacă granița terestră a fost împrăștiată de poliție cu ajutorul bastoanelor și gazelor lacrimogene.

Între timp, printre știrile despre coronavirus și alegerile americane, încep iar să își facă loc informații despre copii morți pe plajele Mediteranei, imagini cu oameni răniți, posibil morți în incidente de la graniță sau vase supraîncărcate deasupra cărora plutește aerul unor tragedii care așteaptă să se întîmple.

Convinsă și silită în același timp să practice exclusiv metode care țin de „soft power“, Uniunea Europeană e prizoniera delirului de grandomanie al dictatorului turc. Ultima oară cînd a încercat să rezolve cumva situația, asta a dus la o tranzacție în valoare de șase miliarde de euro, bani pe care UE i-a plătit Turciei pentru ca refugiații să primească adăpost și hrană. Înțelegerea includea și obligația Ankarei de a-i opri pe cei care vor să își continue călătoria spre Vest.

A funcționat pentru cîțiva ani, dar zilele acestea vedem și cealaltă parte a monedei. Turcia poate oricînd să nu își respecte înțelegerea fără teama că va avea foarte mult de suferit. Din contra, Erdogan se poate victimiza liniștit după modelul Ștefan Cel Mare – „Am apărat granițele Europei în timp ce ei huzureau. Nerecunoscătorii nu meritau sacrificiul nostru“. Sigur, pseudo-sultanul nu va spune niciodată că orgoliul său stupid e resposabil pentru evoluțiile recente din criza siriană.

Ambivalența UE, motivată de neînțelegeri interne, comerț și calcule pe termen scurt, are la rîndul ei o parte din vină. La fel ca și în cazul raportării la Rusia, Europa nu are o voce comună. Iar dacă istoria ne-a învățat ceva, și mă gîndesc aici mai ales la Reagan vs comunism, e că, în fața unor sisteme cu valori radical diferite, reacția corectă este aceea de a-ți apăra ferm propriile valori și de a acționa în baza lor.

Dacă în 2020 o să avem o criză a refugiaților asemănătoare cu cea din 2015, consecințele asupra politicii europene sînt absolut imprevizibile. Iar gîndul că Erdogan ar putea schimba din afara Uniunii Europene felul în care europenii înșiși gîndesc e intolerabil.

Probabil, acesta ar trebui să fie primul gînd al oricărui șef de stat sau de guvern european înainte de orice întîlnire sau negociere cu aventurierul de la Ankara. Fie și doar pentru varietate, europenii ar putea încerca să fie fermi. În loc să ofere avantaje, ar putea să le retragă. În loc să negocieze, ar putea să impună. În loc să pretindă că Erdogan e legitim, ar putea să își amintească de elitele turce din pușcării. În loc să se ferească, ar putea privi problema în ochi. O mulțime de turci le-ar fi recunoscători.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.