Constituţia. Sînteţi siguri că nu vă place?

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Observam într-unul din textele publicate aici că românii au votat întotdeauna centrul. După alegerile parlamentare această observație rămîne valabilă, chiar mai mult decît înainte. Practic, toate partidele care au promovat activ izolaționismul și, pe alocuri, xenofobia au rămas în afara Parlamentului. Asta nu înseamnă însă că discursul nu a lăsat urme și nu va avea efecte. Primul dintre ele, produs atît de rapid încît e aproape amuzant, este excluderea lui Sergiu Moroianu din Uniunea Salvați România. Decizia a venit după ce dl Moroianu a criticat echipa de campanie a partidului, pe care a acuzat-o, printre altele, că a asociat imaginea partidului cu activiști LBGT și ONG-uri din rețeaua Soros. Acest scandal va fi, peste ani de zile, unul dintre momentele fondatoare ale acestui partid, la fel ca primele alegeri locale sau parlamentare. Asta pentru că, dincolo de antipatiile dintre diverși membri ai partidului, tema principală a fost o poziționare publică de partea conservatorismului sau a liberalismului. Liberalii au cîștigat. De data asta.

Un al doilea efect, mai puțin spectaculos pentru că era cumva previzibil, este întoarcerea permanentă a președintelui PSD către promisiuni care au în vedere limitarea influenței economice a străinilor în România. Naționalismul economic al dlui Dragnea e motivat de percepția aproape întregului mediu business autohton că statul favorizează companii străine. Un mesaj simplu, simplist chiar, care are avantajul că poate fi vîndut foarte ușor. De alt­fel, naționalismul economic e un semn al timpurilor, el a fost prezent inclusiv în programul PNL.

Întreg spectrul politic românesc își reevaluează credințele zilele acestea. De la orientarea economică pînă la axa valorilor, toate partidele încep, încet-încet, pregătirea pentru luptele viitorului. Iar prima dintre aceste lupte va avea în vedere legea-izvor pentru toate legile, Constituția.

Știm deja din timpul campaniei electorale că așa-numita Coaliție pentru Familie are un sprijin cvasi-unanim din partea politicului pentru efortul ei de modificare a Constituției în direcția limitării definiției familiei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Includ aici și sprijinul pasiv, nimeni n-a îndrăznit să i se opună. De altfel, s-a și avansat o posibilă dată pentru organizarea unui referendum care să consfințească sprijinul popular pentru această idee, cîndva în aprilie. Însă referendumul e doar primul pas și dezbaterile aprinse din jurul acestui efort cumva inutil și ofensiv au ratat cealaltă parte a explicației pentru cvasi-unanimitate.

E o naivitate să ne închipuim că cele trei milioane de semnături strînse de Coaliție la îndemnul unor pastori americani și al unor preoți locali vor folosi doar la schimbarea unei banale definiții care nu produce în prezent nici un alt efect decît că le oferă cuplurilor necăsătorite posibilitatea de a primi cîndva, într-un viitor incert, drepturi asemănătoare cu ale celor care au trecut pe la ofițerul stării civile.

În fapt, ambițiile sînt strict de natură politică și au în vedere împărțirea puterii centrale și locale. Aș aminti măcar așa, în treacăt, un citat din președintele Iohannis care a trecut absolut neobservat (spre mirarea mea, recunosc). Spunea așa președintele, cu doar cîteva zile înainte de ultimele alegeri: „Din păcate, nu am inițiativă legislativă. Poate trebuie să schimbăm și asta.“

De cealaltă parte, după o serie de patru mandate prezidențiale pierdute (trei consecutive), PSD – cel mai mare și mai bine organizat partid al țării – pare să se fi hotărît fie să reducă la maximum atribuțiile președintelui, fie să mute efortul de desemnare a șefului statului în sarcina Parlamentului. Liderii săi vehiculează această idee deschis și oferă diverse explicații, dintre care foarte des se desprinde frustrarea legată de poziția președintelui. Însă, dacă ne amintim efortul ratat de regionalizare, patronat de Liviu Dragnea acum cîțiva ani, putem trage concluzia că mizele sînt, categoric, mai largi.

Ceea ce știm deocamdată e că actualul desen constituțional, așa imperfect cum este, a asigurat echilibrul între puterile statului, deși, este adevărat, a încurajat conflictul între ele. Știm, de asemenea, că senzația cu care rămîne publicul este aceea a unei permanente și dezgustătoare ciondăneli între palate. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, înainte ca vreunul dintre actorii politici să stabilească tonul narațiunii, este dacă echilibrul e chiar atît de greșit. E rău să avem un președinte ales de popor și care cenzurează activ Guvernul? E rău ca acest președinte să fie silit să lucreze cu un Parlament care poate provoca suspendarea și demiterea sa? Vrem să deschidem sticluța cu poțiune magică a schimbărilor fundamentale? Și dacă democrația, vocea poporului sînt mai importante decît orice altceva, sîntem pregătiți să suportăm consecințele? E actuala situație intolerabilă? Avem instrumentele corecte de evaluare? Dar soluții?

Și mai e ceva. Dacă de partea conservatorismului știm deja cine se află, cine apără liberalismul? Mai există interes pentru așa ceva sau constatăm cinic că iar am rămas în urma Ungariei? 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Zalomir2 jpg
Florin Zalomir s-a sinucis: Motivul, dezvăluit de fostul său coleg de echipă
Fostul vicecampion olimpic a avut un destin tragic în viața personală.
eon
Escrocherie în numele E.ON. „Nu dați curs invitațiilor!”, avertizează compania
Compania E.ON Energie România atrage atenția că mai mulți clienți au primit un mesaj prin care sunt invitați la punctele de lucru ale E.ON pentru depunerea unei cererei pentru a beneficia de schema de sprijin.
Blog Cornel Stan
Cele trei revoluții ale automobilului electric
Automobilul viitorului, digitalizat ca un computer de ultimă generație, cu conectivitate multivalentă și, poate, vreodată, pe scară largă, complet autonom, este asociat, în general, cu propulsia electrică.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia