Conflict între anticorupţie şi drepturile omului?

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am asistat săptămîna trecută la un conflict spectaculos şi inutil între trei organizaţii neguvernamentale - în frunte cu Renate Weber - şi Ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei. Atacînd cu vehemenţă şi tehnicist proiectul de lege privind incompatibilităţile şi controlul averilor, cele trei organizaţii au reuşit să creeze impresia că Macovei a propus ceva şi prost din punct de vedere legislativ, şi odios din punct de vedere al drepturilor omului. Un necunoscător ar putea crede că asistăm la un conflict între oficiali cu puseuri autoritariste şi oengişti care reprezintă ultima redută a libertăţii. Faptul că ambele protagoniste au condus pe vremuri cea mai cunoscută organizaţie pentru drepturile omului rămîne doar un amănunt picant. Un alt grup de ONG-uri, la fel de prestigioase, au semnat, aproape concomitent şi fără legătură cu acţiunea celorlalţi, un comunicat de susţinere a proiectului de lege, solicitînd Guvernului să-şi asume răspunderea pentru el. Ceea ce i-a făcut pe colegii de la Cotidianul să titreze: "Război civil în societatea civilă". E onest să avertizez cititorul că sînt unul dintre semnatarii celui de-al doilea comunicat, aşa că voi evita să intru în detalii, lăsînd pe fiecare să judece ce propune ministerul (www.just.ro), ce critică oponenţii (www.osf.ro) şi ce răspunde Macovei. Nu voi vorbi despre orgoliile personale care au alimentat conflictul actual. De altfel, în cei cîţiva ani în care îmi fac de lucru în zona civică, au mai existat cazuri de faulturi absurde şi fagocitări reciproce între oameni care susţin aceleaşi principii mari, dar pun patimă în detalii minore. Cred că toată dezbaterea (dacă se poate numi aşa) a pornit profund greşit. Proiectul de lege îşi propune să reglementeze cap-coadă domeniul, de la definiţiile incompatibilităţilor şi conflictului de interese, pînă la Agenţia de Integritate (ANI). Criticii şi-au bazat acuzaţiile pe o comparaţie cu un proiect de lege din 2004, aflat încă în Parlament, făcut cu bună-credinţă de fostul ministru PSD al Justiţiei, cu asistenţa uneia dintre cele trei organizaţii. De aici, a rezultat o bătălie mai degrabă plicticoasă între jurişti: cine are cele mai tari definiţii şi proceduri? Ca să fie clar despre ce vorbesc, să luăm exemplul conflictului de interese (doar unul dintre multele puncte de divergenţă). În varianta din 2004, acesta apare cînd un oficial "ar putea avea un interes personal de natură nepatrimonială sau patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative, precum şi interesul public". Ministerul Justiţiei consideră această definiţie atît de largă încît devine nefuncţională; prin urmare, propune propria definiţie: cînd o persoană oficială "aflată în exerciţiul atribuţiilor, emite un act, ia o decizie sau participă la emiterea unui act sau la luarea unei decizii în legătură cu care are un interes personal de natură să influenţeze exercitarea imparţială a exerciţiului demnităţii, funcţiei sau activităţii respective". Care este cea mai bună definiţie a conflictului de interese? Nu am un răspuns, decît acela că mi se pare puţin relevant în context. Ar fi fost logic să avem această dezbatere dacă nu aveam nici un fel de reglementare în domeniu şi acum făceam primii paşi. Dar conflictul de interese a fost reglementat acum cîţiva ani în România. Avem o societate în care favoritismul, nepotismul şi abuzul de funcţie în interes personal sînt mai degrabă regula, decît excepţia. Şi aici ajung la chestiunea importantă: de ce la cîţiva ani de la reglementarea domeniului avem atît de puţini oameni suspendaţi din funcţie pentru incompatibilităţi? Sau cercetaţi de fisc şi procuratură pentru abuz de funcţie în scop de îmbogăţire? Sînt două variante de răspuns. Varianta a) pentru că definiţiile de pînă acum ale incompatibilităţilor, conflictelor de interese etc. erau eronate; sau b) pentru că nu avea cine să aplice aceste definiţii. Pentru mine e de la sine înţeles că a doua variantă reprezintă răspunsul corect. Nu definiţiile ne-au încurcat, ci faptul că am dat definiţii şi am aşteptat ca acest stat foarte corupt să se cureţe de unul singur. A fost o utopie ideea că noi legiferăm incompatibilităţi şi apoi instituţiile se curăţă singure sau sînt curăţate de poliţia, fiscul şi parchetul obişnuite, care ar trebui să se ia voluntar de guler cu politicienii, pe lîngă sarcinile lor obişnuite. De aceea spun că dezbaterea (sau ce-o fi fost) a ratat tocmai miezul problemei: Agenţia Naţională de Integritate ca soluţie pentru blocajul instituţiilor obişnuite. De data asta am o părere clară: proiectul Macovei este mai bun decît cel din 2004. Acela crea un organism format din magistraţi sub control parlamentar. Reţetă sigură de blocaj şi schimbare politizată după alegeri. Era o altă utopie. Macovei propune un Consiliu Naţional de Integritate unde diverse puteri ale statului îşi trimit reprezentanţi (Parlament, justiţie, organizaţii ale autorităţilor locale şi ale funcţionarilor). Consiliul doar propune preşedintelui numirea şefului Agenţiei, după un concurs. Care şef, prin cotra-balansarea reciprocă a celor care îi ameninţă funcţia, ar deveni astfel puternic. Nu o fi un mecanism perfect, dar avem ceva garanţii de independenţă (va depinde şi de persoană, ca întotdeauna) şi sînt prevăzute mecanisme de responsabilizare (audit extern anual). Proiectul din 2004 propune o agenţie care ar fi trasă pe bară imediat ce îndrăzneşte să funcţioneze, iar Macovei propune o agenţie care are premise să fie puternică. În acest punct, criticile celor trei orzanizaţii mi se par de rea-credinţă. Au făcut din ANI un fel de bau-bau care ne va priva de drepturile cetăţeneşti (deşi controlul judecătoresc şi recursul la justiţie sînt garantat în toate etapele). Atît le-a trebuit celor de la Ziua pentru a titra ipocrit şi isteric: "Noua inchiziţie". O sarabandă a ipocriziei s-a pornit în presă, care altfel e foarte nervoasă din cauza corupţiei, dar cînd vine cineva cu o soluţie îndrăzneaţă, o desfiinţează fără măcar să înţeleagă despre ce este vorba (nu discut acum de cazul Ziua, acolo au înţeles foarte bine miza). Aş vrea să pot spune că înţeleg frica de legea 18 şi de abuzurile Miliţiei. Dar a da impresia că orice fel de control al averilor este antidemocratic pentru că asta făcea şi Miliţia este ca şi cum ai desfiinţa puşcăriile pentru că existau şi pe vremea lui Ceauşescu. Iar presa de genul Ziua a creat chiar unor oameni de bună-credinţă impresia că Macovei ne cere să renunţăm la unele drepturi ca să scăpăm de corupţie. De fapt, nu e nici o contradicţie între cele două şi, dacă ajungem să credem asta, nu mai avem scăpare: vom rămîne o ţară mulţumită că e democratică şi disperată că e coruptă. Aş vrea să pot spune că înţeleg frica de legea 18, dar nu pot. Generaţia celor care eram copii la Revoluţie nu are acest pitic pe creier. Dar avem alţii. Am experimentat de adolescenţi spectacolul unei societăţi neputincioase, în timp ce îmbogăţirea oficialilor de pe urma funcţiei este nu doar ceva banal, ci chiar un semn de reuşită socială. Rămîne trist modul în care Macovei a devenit un fel de Torquemada, fără măcar ca alianţa corupţilor din Parlament să mai fie nevoită să se agite.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.