Conducătorul e veninos

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

„Pînă acum au zburdat, au postat, noi nu ne-am ocupat de ei. O să vorbim despre cîţi masoni sînt în acel partid, cîţi securişti, ce afaceri se învîrt. Începînd de astăzi o să ne ocupăm de ei.“

„Masonii“ din fraza de mai sus sînt, de fapt, pesediști. Pesediști care, plictisiți, exasperați sau speriați, au părăsit partidul pentru Pro România, acel PSD bis înființat de Victor Ponta. Faptul că Liviu Dragnea nu îi iubește foarte mult nu e cine știe ce surpriză. Asta nu înseamnă însă că discursul cu iz fascistoid rostit de șeful PSD la Reșița trebuie ignorat.

A fost primul speech cu ochii spre alegerile prezidențiale, au spus unii analiști politici. Anterior, diverși membri de partid mai trimiseseră omagii către lider sub forma „șefu’ e candidatul nostru“.

Realist, dl Dragnea are tot atîtea șanse de a fi președintele României în urma unor alegeri libere cîte are și Remus Cernea. Dacă nu vă amintiți cine e Cernea, nu consumați degeaba carbon căutîndu-l pe Google. E irelevant.

Întrebați, într-un sondaj IMAS-Europa FM, pe cine preferă la alegerile prezidențiale, alegătorii PSD, Pro România și ALDE au răspuns în această ordine: Călin Popescu Tăriceanu (30,5), Victor Ponta (26,5), Gabriela Firea (18,1), Liviu Dragnea (12,7). Concluzia simplă e că nici pesediștii hardcore nu au încredere în „președintele“ Liviu Dragnea. Discuția pe subiectul ăsta e, deocamdată, închisă.

Discursurile de zilele astea au cu totul alt scop decît prezidențialele. O reîmprospătare a narațiunii de partid pe cîteva coordonate noi dintre care cea mai importantă e rezistența în fața unei presupuse conspirații care îi reunește într-o salată aiuristică pe Klaus Iohannis, Victor Ponta, niște „securiști“, cîțiva „masoni“ asezonați cu străini și „derbedei de prin ministere“.

Toți ăștia conspiră împotriva bunului domn Dragnea și a cercului său de indivizi bine intenționați care vor o Românie demnă și prosperă, dar se împiedică de forțele întunericului.

Din poziția de „Conducător“, controlînd aproape în întregime statul, șeful PSD vrea să fie crezut atunci cînd spune că nu are puterea. Văzut din afară, raționamentul pare ridicol. Dinăuntru însă, de la nivelul militantului de partid, al dependentului de favoruri și al burgheziei bugetare, ideile astea au o oarecare coerență. Dispariția politică a lui Liviu Dragnea ar duce la prăbușirea piramidei pe care și-a construit-o și, inevitabil, la pierderea unor privilegii pentru cei care au investit într-o asemenea construcție. Solidaritatea trebuie construită. Unitatea în victimizare e obligatorie.

Felul în care e mobilizat activul de partid, al oricărui partid, ar trebui să fie secundar în dezbaterea publică. Nu însă și cînd discursurile difuzate la TV o iau pe panta conspiraționistă și angajează statul român într-o bătălie cu inamici închipuiți, extrași dintr-un punctaj care pare născut din încrucișarea unui conspect neglijent de literatură de extremă dreapta cu fanteziile unui adolescent cu prea mult timp liber în vremea Internetului ieftin.

Ascultîndu-l pe Liviu Dragnea, m-am întrebat cît timp mai trece pînă cînd apar și acuzațiile de „cosmopolitism“ la adresa oricui nu e de acord cu domnia-sa. Cît mai e pînă cînd xenofobia și izolaționismul vor fi asumate „bărbătește“, cum îi place domnului Dragnea să spună.

Și cît mai e pînă cînd orașele României vor fi decorate cu afișe în care să îi vedem împreună pe George Soros și Klaus Iohannis. Sau Ponta, sau cine știe cine l-o mai supăra la ora aceea pe „Conducător“. Știți deja modelul. E cel din Ungaria vecină, a fost aplicat de Orbán Viktor, iar consecința imediată e că, după ani de amorțeală, popularii europeni au pornit procesul de excludere a FIDESZ din rîndurile lor. E ceea ce s-ar putea întîmpla și cu socialiștii consumatori de caviar cu ceapă ai domnului Dragnea. Scenariul ăsta nu e pentru nimeni o veste bună. Nici măcar pentru inamicii reali ai domnului Dragnea. Aproape irelevantă în context european, România ar risca să fie împinsă și mai mult către periferie. Asta e însă o discuție pentru altă zi.

Orice fost, prezent și viitor Erdogan sau Ceaușescu are nevoie de inamici. Fără dușmani de care patria să fie apărată, privilegiile și atribuțiile sporite nu se justifică. Concentrarea puterii e imposibil de explicat sau menținut pe termen lung. Inevitabil, castelul se prăbușește.

Pînă la acel moment, însă, veninul care se scurge din astfel de idei aruncate în public produce efecte. Lente, dar durabile. Reziduurile discursurilor de acest fel rămîn în memoria publică. Confirmă și întăresc prejudecăți, explică eșecuri și creează istorie. Efectul lor imediat e vizibil în comentarii pe Internet (nu mă refer la proverbialii „postaci“) și în discuții la bere. Pe termen mai lung, ele capătă expresie politică. Vechea narațiune cu România sub asaltul străinilor și al cozilor de topor învie și rînjește la noi de prin toate colțurile. Sîntem foarte aproape de momentul în care cineva va capitaliza explicit tendințele izolaționiste încurajate astfel.

Nu Liviu Dragnea a inventat retorica asta. Aflat la primire azi, Victor Ponta a folosit cam același tip de discurs ca acum patru ani. La fel și FSN-ul anilor ’90. La fel și Ceaușescu. Și Antonescu. Toți conducătorii ăștia mai preocupați de putere decît de popor și-au justificat greșelile pretinzînd că ne apără. Au eșuat unul cîte unul și noi am rămas cu decontul.

Nu cred, de asemenea, că Dragnea va fi beneficiarul ultim al stimulării acestui tip de naționalism rudimentar-izolaționist. Ceea ce face în-să șeful PSD e să creeze condițiile pentru izolare. Pas cu pas, detaliu cu detaliu, cuvînt cu cuvînt. Or, ăsta e un păcat chiar mai mare decît furtul de la copiii săraci. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.