Condamnare fără decomunizare

Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Spectacolul la care am asistat luni în Parlament nu este întîmplător. Am condamnat comunismul în fluierăturile lacheilor comunismului, aleşi democratic în legislativ. Doi peremişti, chiar preşedintele partidului şi Verginia Vedinaş, au luat cuvîntul pe motive de procedură şi, sub privirea îngăduitoare a preşedintelui de şedinţă, Nicolae Văcăroiu, nu au vorbit despre procedură. Şi-au spus părerea despre mesajul preşedintelui înainte ca mesajul să fie adresat. Vedinaş a declarat că a condamna comunismul nu este o temă importantă, aşa cum cere Constituţia pentru mesajele prezidenţiale şi, oricum, nici sclavagismul nu a fost condamnat istoric. Dincolo de prostia cu sclavagismul, ideea că cei condamnaţi deturnează o şedinţă care trebuia să fie solemnă e rezultatul faptului că România nu a fost niciodată decomunizată. Logic ar fi fost ca, odată desfiinţat un regim criminal, oamenii implicaţi în susţinerea acelui regim să fie daţi deoparte. Fără decomunizare, condamnarea formală a comunismului înseamnă prea puţin, prea tîrziu. Spun că ar fi logic, deşi în istorie acest gen de proces a fost mai degrabă o excepţie decît o regulă. Denazificarea a însemnat un model. A fost un proces complex în care zeci de mii de oficiali au trecut prin filtrul tribunalelor speciale de denazificare. Au fost grupaţi şi catalogaţi, de la mari demnitari la simpli membri ai partidului nazist. Au existat şi atunci nemulţumiri şi oameni care au scăpat de furcile caudine ale procesului, dar în ansamblu a însemnat cel mai complex proces de epurare a unei elite care a pus în practică un sistem criminal. Ceva similar au încercat să facă americanii în Irak prin eliminarea foştilor oficiali ai regimului naţionalist al lui Saddam Hussein. Procesul este controversat şi mulţi spun că a slăbit statul irakian, permiţînd liderilor religioşi şi extremiştilor de toate felurile să umple un gol natural. Raportul bipartizan Baker-Hamilton recomanda săptămîna trecută nici mai mult, nici mai puţin decît slăbirea interdicţiilor pentru foştii oficiali (cu excepţia înalţilor demnitari), iar premierul irakian a anunţat deja că e gata să-i reprimească în armată pe ofiţerii activi în timpul regimului Hussein. Procesul de lustraţie anticomunistă a fost mult mai dificil. Ce a făcut Germania postnazistă şi a încercat să facă Irakul post-Saddam s-a întîmplat după o ocupaţie străină şi după prăbuşirea totală a acelor state. Nici una dintre aceste condiţii nu a fost îndeplinită în lumea postcomunistă. Lustraţia cea mai radicală a avut loc în Germania de Est, dar doar pentru că a fost condusă şi aplicată de statul german unificat, dominat de germanii din Vest, adică tot un fel de străini faţă de statul comunist. Un alt caz de lustraţie dură a fost aplicată în Cehia. Legea lustraţiei a fost adopată imediat după căderea regimului şi sub presiunea psihologică a puciului anti-Gorbaciov de la Moscova, care a părut pentru un moment că poate să întoarcă istoria. Cehii au adoptat lustraţia ca măsură de salvgardare a democraţiei. În rest, nici o altă ţară nu a reuşit epurarea elitelor comuniste, nici măcar Polonia sau Ungaria, care au mers mai mult pe modelul unor comisii ale adevărului decît pe interdicţii aplicate foştilor oficiali comunişti. România a fost o excepţie în rău pentru că, deşi a avut cea mai violentă revoluţie anticomunistă, primele forţe ajunse la putere nu au fost anticomuniştii. Deşi FSN nu a fost continuator formal al PCR, bruma sa de ideologie încerca o continuitate în uitare, în cel mai bun caz. De fapt, discursul anticomunist a fost, din păcate, redus la o minoritate urbană şi educată, iar primul preşedinte plebiscitat a fost unul dintre cei menţionaţi acum în Raportul Tismăneanu. Chiar şi în anul 2000 lupta din turul doi s-a dus între două persoane prezente în acest raport: Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Decomunizarea nu avut loc niciodată, nici măcar la nivelul discursului public, continuatorii dominînd mereu spaţiul public. Nici nu e de mirare atunci circul din Parlament la prezentarea raportului. Nu e de mirare că fostul poet de curte din vremea comunismului este acum senator şi aduce grupuri de scandalagii în Parlamentul democratic al României. Acolo, îi ameninţă pe Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu că îi aruncă de la balcon, pentru că acolo trebuia să stea "tineretul PRM". Înainte de 1989, Vadim Tudor era tot vedetă media. Scria la Săptămîna, unde erau porcăiţi în numele regimului toţi cei care îndrăzneau să scoată o vorbă de nemulţumire. Pe vremea aceea, Patapievici se izola în cercul de prieteni şi de lecturi, refuzînd să fie cetăţean al acelui stat şi să participe la viaţa publică unde Vadim Tudor era vedetă. Acum 17 ani s-a întîmplat o revoluţie. Patapievici a devenit cetăţean. A ieşit în stradă, a fost arestat, dus la Jilava, bătut şi umilit de miliţieni. Vadim Tudor se ascundea de frica revoluţiei, ca un şobolan. După 17 ani, la două săptămîni de intrarea în Uniunea Europeană, Patapievici e invitat în Parlamentul democratic al României, să asiste la condamnarea regimului comunist. Senatorul ales democratic Vadim Tudor aduce o gaşcă de haidamaci şi îl ameninţă cu aruncarea de la balcon. Spaţiul public pare că îi revine tot lui Vadim Tudor. Este o imagine-metaforă: avem condamnare fără decomunizare. Prea puţin, prea tîrziu.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic