Complotul împotriva lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Nu e deloc greu de sesizat o oare­care tensiune în aer. Orice pu­bli­ca­ție deschid, orice rețea socială folosesc, orice conversație cu prieteni sau cunoscuți port, voi ajunge mai devreme sau mai tîrziu la subiectul „lumea se duce naibii“. Nici nu e greu de înțeles de ce. Aproape nu trece zi în care să nu aflu că vreun fanatic a omorît oameni. Cu cuțitul, cu camionul, cu pistolul. Nu cred că există limită a imaginației pentru un asasin care s-a decis că a venit momentul să devină celebru. La fel cum nu cred că există nici limită a justificărilor pe care un astfel de om și le poate invoca pentru a ucide. Rămîn apoi vieți pierdute și explicații niciodată suficiente. Nici n-ar putea fi. Cum ai putea să explici o crimă? 

Tentația de a găsi cadrul logic, paradigma în care întîmplările astea au loc e naturală și, în același timp, sortită eșecului. Oricîte flotări logice s-ar face, e greu să asociezi ura împotriva homosexualilor care îl împinge pe un cetățean din Orlando să comită un masacru într-un club gay cu uciderea unor persoane cu dizabilități dintr-un spital de lîngă Tokyo și cu atentatele din Europa. Cu cît mai multe astfel de evenimente își fac loc în știri, cu atît mai mare e tentația de a le încadra pe toate într-un fel de imagine a preapocalipsei. Ba chiar jurnaliști, altfel lucizi, se grăbesc să pună „breaking news“ pe tot felul de conflicte casnice sau amoroase care nu au nici o legătură nici cu terorismul, nici cu ciocnirea civilizațiilor sau orice altă teorie care prinde viață sau reînvie zilele astea. Încă nu și-a făcut loc în spațiul public noțiunea de terorism hormonal, dar nu m-ar mira să o vedem vehiculată cît de curînd. 

Peste toate evenimentele acestea, care tind să intre cumva în cotidian, vin și știrile politice. Donald Trump tocmai a cîștigat nominalizarea pentru candidatura la președinție din partea Partidului Republican. Imaginea unui Hitler portocaliu e deja aproape clasicizată. O reluare creativă a teoriei principale din Complotul împotriva Americii e ceea ce se acreditează pe mai toate mediile, deși, spre surprinderea mea, cartea lui Philip Roth nu e încă invocată. 

Apoi avem Brexitul. În România, valul de rasism sublimat în referendumul din Marea Britanie este invizibil doar pentru ideologi de dreapta care își preferă propriile idiosincrazii comode. Decizia britanicilor de a întoarce spatele continentului, cuplată cu ridicarea a multe și deja semnificative mișcări naționalist-izolaționiste în statele rămase în Uniunea Europeană creează senzația unui sfîrșit al lumii așa cum o știm. Michael Stipe își poate aroga meritul că a scris cu douăzeci de ani mai devreme imnul acestor vremuri. 

Peste toate vine Rusia. Cu armele ei, cu spionii ei, cu idioții ei utili. Merită o notă specială imaginea prezentă a acestui stat care, grație acelorași ideologi din paragraful anterior, a ajuns să fie mai prezent în viețile noastre decît orice altă entitate politică a momentului. Vedem spioni ruși și mesaje de propagandă rusești peste tot. Din bucătăriile noastre și pînă la cel mai înalt nivel al instituțiilor na­țio­nale și internaționale. Îmi place uneori să îmi închipui că undeva, într-un birou din Moscova, un pravoslavnic loial președintelui Putin își face cruci rîzînd cînd află ce mai cred românii că fac rușii prin București sau Baia Mare. 

Sînt, spuneam mai sus, sortite eșecului încercările de a găsi firul comun între toate aceste lucruri, iar teoria crizei universale nu contribuie în nici un fel la o mai bună înțelegere a lumii în care trăim. În fapt, această fascinație a sfîrșitului seamănă foarte mult cu tentația oamenilor care se tem de înălțime de a se apropia de marginea prăpastiei. Un soi de ispită a destinului de dragul senzațiilor tari pe care numai teama și un ultim moment de rațiune o fac să nu devină tragedie. Avem de-a face, de fapt, cu multe crize locale sau regionale, fiecare cu explicațiile ei și cu posibilele ei soluții. Unele dintre aceste evenimente nu pot fi prevenite (cum ai putea să știi că un om a înnebunit și va acționa în virtutea nebuniei sale dacă nu a dat niciodată semne că e capabil să ucidă?). Iar aici nu e nimic nou. Imprevizibilul e totuși parte din viață. 

Aș vrea să propun aici ca posibil model de interpretare pe cel emis de futurologul Ray Kurzweil, care spunea recent că senzația că universul se defectează vine, în bună măsură, de la faptul că accesul la informație este mult mai bun. Cu un secol în urmă, spune Kurzweil, dacă satul vecin era șters de pe hartă, ai fi aflat tîrziu sau deloc. Acum nu numai că afli despre satul șters de pe hartă pe partea cealaltă a pămîntului, dar ai suficiente detalii încît acel eveniment să devină parte din experiența ta de viață într-un fel sau altul. Ca argument în sprijinul acestei teorii aș aduce aminte de tragediile anilor ’90, suficient de aproape cît să mai poată fi ținute minte: războiul din Balcani, genocidul din Rwanda, măcelul din Cecenia și veșnicul conflict din Orientul Mijlociu despre care citeau părinții noștri în tinerețe. Despre ceea ce citim sau trăim noi acum vor citi probabil urmașii noștri. La fel, anii ’80, cu atentatele lor, cu invaziile și războaiele vremii. Anii ’70, de asemenea. S-a schimbat într-adevăr lumea în rău?

Nu cred că ne îndreptăm spre dezastru, dar la fel de adevărat e că rămîne valabilă acea butadă-avertisment care spune: „Chiar dacă ești paranoic, nu înseamnă că nu e cineva care te urmărește“. Nu știm dacă există un complot împotriva lumii noastre. E bine, totuși, să fim vigilenți. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.