Complexe, timidităţi, şabloane

Publicat în Dilema Veche nr. 242 din 28 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Beam o bere cu un amic - funcţionar de poziţie medie în Comisie - puţin înainte de aderare, în Grand Place, la Bruxelles. "Sîntem cam dezamăgiţi de România şi Bulgaria" - zice el. "Eteee, o să mă iei cu corupţia, ştii că e multă percepţie, puţine date reale" - răspund eu, demn. "Credeam că vorbim serios, ştii că eu nu merg pe şabloanele astea" - îmi zice. "Atunci te referi la sărăcie?". "Nici poveste, că nici Grecia sau Portugalia nu erau niscai bogătani la aderare." "Şi-atunci?" - întreb nedumerit. Deja se ieşise din discursul pe care îl auzeam zi de zi la Bucureşti, eram pe teren necunoscut. "Există aici, la Bruxelles, senzaţia că nu veniţi cu nimic nou, că nu aduceţi nici o contribuţie intelectuală la dezbaterile Uniunii. Aşteptam mai mult, aşteptam păreri şi propuneri, cînd colo, nimic." Aşa a încheiat. Eu m-am supărat. Să ne fi făcut hoţi sau sărăcani, mai era cum era. Ne trecea. Să ne facă proşti, asta era de nesuportat. Românul din mine era făcut terci. Mi-a stat berea-n gît. La aproape doi ani de la momentul acela, mă tem că situaţiunea nu a evoluat mult. Avem, cît de cît, conturate nişte poziţii de vot în dosarele importante (energie, agricultură, extindere), dar lipsesc, încă, ideile proprii şi propunerile originale. Preocupările liderilor de opinie din "piaţa internă" sînt ataşate altor mize, cu relevanţă pînă la kilometrul 36 sau pe axa Piaţa Presei - Fîntîna Mioriţa (sediile Realitatea TV şi Antena 3). Urmăresc, de vreo patru ani, cam tot ce apare "pe tema europeană" în media românească. Zic că măcar trei sînt motivele importante care văduvesc agenda publică de "chestiunile europene". Unul este complexul. El poate fi de inferioritate (credinţa oarbă că lumina înţelepciunii politice vine de la Bruxelles, că "ai noştri" sînt fie prea fraieri, fie prea corupţi, fie prea primitivi, pentru a-şi impune argumentele pe plan european), ori de superioritate (reacţia disproporţionată şi ridicolă apropo de "statul italian fascist care amprentează ţiganii"). Ambele sînt neproductive, dovedind nesiguranţă. Nu cred că România nu are intelectuali de vîrf pentru Instituţii. Dau un singur exemplu: Mugur Isărescu. I-ar sta foarte bine la Banca Centrală Europeană. Ar face treabă foarte bună: are CV, are experienţă, are toate datele pentru a fi comparat cu oricare dintre ştabii conducerii de la Frankfurt. Un defect posibil: nu vorbeşte franceza, după cum îmi spunea un influent diplomat francez. ("Dar ştie franceza" - zic eu. "Nu aţi fost atent. Eu nu am spus că nu ştie franceza, am spus că nu vorbeşte franceza." M-am lămurit. Într-adevăr, Mugur Isărescu preferă să vorbească în americana de pe 1818 H street, sediul Băncii Mondiale. "Nu-i nimic, are suficientă mobilitate intelectuală pentru a şi vorbi franceza, dacă este absolut nevoie" - am replicat. Interlocutorul a zîmbit misterios.) Iată o idee posibilă: pe măsură ce data aderării la euro se apropie, poate nu ar fi deplasată o politică bi-partizană de susţinere diplomatică a lui Mugur Isărescu în structurile financiare comunitare. (Nici europarlamentarii români nu sînt chiar ultimii oameni la Bruxelles. Majoritatea se descurcă onorabil. Au învăţat foarte repede.) Din complexe pare a se naşte şi hiba numărul doi: timiditatea. Păi, cum să ne luăm noi, bravii lideri de opinie de la Bucureşti (ziarişti şi politicieni, deopotrivă) de firme ca EON sau de corporaţiile farmaceutice? Sînt prea mari şi prea puternici. "Nici nu ar interesa publicul" - mi se mai spune cîteodată. Mă indoiesc că "strategiile de afaceri" ale firmei care deţine monopolul distribuţiei de energie electrică şi gaz pentru toată Moldova nu sînt de interes. Nu cred că investigaţia pornită de Neelie Kroes (comisar pentru concurenţă, comisarul meu preferat) împotriva EON şi Gas de France pe tema încălcării normelor antitrust (adică, pe româneşte, pîrlirea consumatorilor) nu ar fi de interes pentru români. Ei plătesc, lunar, bani grei firmei germane. Tot ei se uită la televizor cum vine, spre guvern, regulat, cîte o avalanşă de cereri de scumpire a gazului. Tot ei au de cumpărat medicamente. Scumpe. De multe ori, mai scumpe decît produsele similare din străinătate. Nu îi interesează pe români că aceeaşi Neelie Kroes a lansat o extrem de spectaculoasă investigaţie asupra afacerilor marilor corporaţii farmaceutice, pe acelaşi motiv: înţelegeri pentru fixarea preţului? Media românească plînge de zor de mila farmaciştilor atunci cînd guvernul nu vrea să le dea bani, mai mulţi bani, cît mai mulţi bani. Şantajul cu "farmaciile goale" se repetă la intervale regulate. De unde timiditatea de a investiga profiturile obţinute de aceiaşi farmacişti? De ce, de exemplu, sînt 12 farmacii pe lungimea unei singure staţii de autobuz, între Perla şi Caragiale? De neprofitabile? Vine la rînd şablonul. "Uniunea este un club de elită ale cărui reguli nu se discută, se însuşesc." Are un singur merit: e uşor de enunţat şi de memorat. A fost relativ corect pentru perioada pre-aderare. Acum este dăunător. Mai este şi profund incorect. În Uniunea Europeană, totul este negociabil. Totul, în afară de cele cîteva principii fundamentale (de tip Copenhaga). Funcţionarea instituţiilor este consensuală. Prin urmare, trebuie negociată. Fiecare ţară, fiecare grup de interese, fiecare regiune trebuie să-şi dea cu părerea, să contribuie la definitivarea unei poziţii comune cît mai bune. Şablonul "clubului de elită cu reguli neclintite" inhibă, evident, orice dezbatere. Urmarea: prea puţine contribuţii româneşti, prea puţine opinii bine documentate. Pînă la urmă, am găsit ce să-i răspund amicului meu de la Comisie. I-am zis: "nu ne mai ajunge apprendre la democratie, acum trebuie apprendre şi la eurocratie. Dă-ne un pic de timp. O s-o facem şi p-asta". Şi am mai luat un rînd.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.