Comparaţii riscante
Văd zilele trecute un film. Era cu Danny Glover şi cu Whoopi Goldberg. Cuplu căsătorit, familie aşezată, bine situată. El e judecător, cu mari şanse de a fi trimis la Curtea Supremă. Locuiesc într-o casă mare, într-un cartier foarte elegant în care ei sînt singura familie de negri. În tinereţe, au suferit de pe urma discriminării rasiale. Necazurile încep cînd, în casa de alături, în cartierul lor exclusivist, se mută o negresă care cîştigase la loto. O tanti „de extracţie socială modestă“, care face (blasfemie!) grătar, în curte, de Thanksgiving. Domnul judecător o ia razna în mintea lui upper middle class şi ajunge să dea foc casei veneticei. „Unde o să ajungem dacă se mută toţi cioroii în cartierul nostru?“ o întreabă el pe nevastă-sa. În fine, unul dintre filmele americane nici prea-prea, nici foarte-foarte, pe tema relaţiilor inter-rasiale.
Şi uite-aşa, după genericul de final, mă pomenesc că îmi vin în minte nişte comparaţii riscante. Carevasăzică, ei (negrii din America sau afro-americani sau cum vreţi să le ziceţi) erau sclavi pînă prin secolul al XIX-lea. Păi, aşa erau şi ai noştri (ţigani sau romi sau cum vreţi să le ziceţi). Sistemul a fost eliminat, unele probleme au dispărut, au apărut alte belele. Egalitatea în faţa legii nu a însemnat automat că majoritarii (românii şi ungurii la noi, albii la ei) i-au acceptat imediat pe minoritari ca vecini, colegi sau (Doamne, fereşte!) gineri. Vă amintiţi Ghici cine vine la cină? Filmul a fost produs acum (doar) 45 de ani, iar atunci mariajele inter-rasiale erau (încă) interzise în 17 state americane.
Dacă e să duc comparaţiile mai departe, ce avem la zi? Acces ceva mai limitat la locuri de muncă bine plătite pentru „ai lor“ şi „ai noştri“ deoarece nivelul mediu de educaţie este mai scăzut. Atunci, cum să scapi din ghetto? Soluţiile legale par a fi aceleaşi, la ei şi la noi: sportul şi muzica. La ei: boxul, fotbalul american, atletismul şi baschetul. La noi ar fi fotbalul (Bănel Nicoliţă era cît pe ce să devină un simbol al scăpatului de sărăcie prin muncă la antrenament) şi boxul. Oricum, în România de azi, a face sport devine un lux rezervat celor cu bani, aşa că majoritatea minorităţii ţigăneşti poate să îşi ia gîndul. Nu cunosc să existe un sistem de burse sportive în sistemul nostru de învăţămînt, de exemplu. În materie de muzică, pare a fi mai bine. La ei, e rapul, la noi e maneaua. Pe vremuri, la ei era jazzul, la noi, lăutăria. Ce fac artiştii cu banii cîştigaţi, la ei şi la noi? Cumpără aur pe care şi-l atîrnă de gît şi cîte o maşină de dimensiuni cît mai mari. La ei, Hummer, la noi, Merţan.
Dacă nu e vorba de sport sau muzică, mai rămîne cîte o ciupeală la limita sau în afara legii. La ei, traficul de droguri sau atacuri pe la băcănii şi benzinării. La noi, cerşetoria (în reţea cît mai bine organizată, în ţară şi străinătate), fierul vechi (obţinut nu contează cum) şi mici furtişaguri pe ici, pe colo. În materie de mari furtişaguri, nu există cazuistică. Se pare că nici la Lehman Brothers, nici la FNI nu s-au găsit elemente statistice care să indice preponderenţa etnică de vreun fel.
Sînt îngrozitor de incorect politic, ştiu. Să vedeţi însă ce comparaţie am mai găsit: elitele minorităţilor respective! La ei, poate fi vorba de judecătorul interpretat de Danny Glover care nu mai vrea să fie negru (pardon, afro-american). La noi, cunosc o mulţime de activişti non-guvernamentali, bine şcoliţi, care scapără fraze în jargon bruxellez impecabil, dar au o singură activitate: fac plîngeri la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Evident, pentru ei, articolul de faţă nu este decît o nerozie, plină de şabloane negative şi idei preconcepute, care încetinesc (de fapt) emanciparea minorităţii dezavantajate.
În sfîrşit, dacă tot am pornit seria asta de comparaţii riscante, găsesc şi o diferenţă majoră: la ei, au existat lideri. Cred că între Martin Luther King şi Malcolm X (pe de o parte) şi regele Iulian şi împăratul Cioabă (pe de alta) e o oarecare diferenţă. Această opinie nu-mi pare incorectă politic defel.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
