Coaliţia Occident – Rusia: istoria se repetă?

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni jpeg

După atentatele de la Paris, o coaliție globală se profilează împotriva Statului Islamic, avînd la bază Franța, Statele Unite și Rusia. Aviația, sateliții și dronele îi conferă o superioritate colosală în comparație cu puterea de foc a Statului Islamic. Din perspectivă militară, sfîrșitul este previzibil. În plan politic, lucrurile pot fi un pic mai complicate.

Din punctul de vedere al unei Franțe puternic lovite de atentatori, nici un preț nu este prea mare pentru a pune pe picioare coaliția globală, în care Moscova își are locul ei bine definit. Și asta vine chiar de la președintele Hollande, cel care a blocat navele de război pregătite pentru Rusia de predecesorul său, Sarkozy. Franța este gata să admită acum că Al-Assad reprezintă, în orice caz, răul mai mic în comparație cu Statul Islamic – și iată o bună platformă de conlucrare cu Rusia.

Parisul însă trebuie să-și și convingă aliații săi europeni, dar și pe americani să lase la o parte reticențele față de regimul, în orice caz, criminal al lui Al-Assad. Un lucru e clar: coaliția se va face cu Rusia parte a procesului de pace și cu Al-Assad în cărți sau, mai degrabă, în cărțile pe care Kremlinul le va ține în mînă. Dacă va fi menținut într-un fel în structura de putere sau va fi sacrificat, asta depinde de interesul Moscovei. Dar o asemenea coaliție trebuie să nască multe întrebări în Europa de Est. Istoria pare uneori să revină, brutal și cinic, în viețile noastre prezente. Ceea ce se pune la cale acum seamănă cu o coaliție antihitleristă, iar Vladimir Putin chiar vorbea despre asta acum ceva vreme. Occidentul și Moscova s-au pus atunci de aceeași parte în fața răului cel mare reprezentat de nazism, lăsînd între paranteze confruntarea dintre comunism și democrație. Aceasta a adus, în final, victoria aliaților.

Dar pentru Europa de Est, căzută pentru o jumătate de secol în mîinile Moscovei, numai o victorie nu a fost. Se va trezi din nou Europa de Est că soarta-i va fi scrisă pe hîrtia unui șervețel? Să nu ne facem iluzii, politica Rusiei putiniste vizează tocmai refacerea sferei de influență a fostei URSS. Pînă unde? Pînă unde se va putea – și există nenumărate argumente în acest sens, de la răspunsul brutal la alegerea europeană a Ucrainei la amenințările la adresa Statelor Baltice.

Lucrurile par să semene acum, în mod straniu, cu evenimentele din al Doilea Război Mondial. Totuși, o deosebire fundamentală există: Europa este astăzi cu mult mai puternic integrată în comparație cu perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Punerea în comun a cărbunelui și oțelului de către Franța și Germania era ceva de neconceput în anii ’30 ai secolului trecut – nu mai vorbim de ceea ce a urmat.

Acum, în pofida nenumăratelor disensiuni și rivalități interne, Uniunea Europeană a dat dovadă de un neașteptat (pentru unii) spirit de coeziune cînd a fost vorba de a răspunde cu sancțiuni agresiunii rusești în Ucraina. A fost unanimitate, nici măcar unii precum Alexis Tsipras sau Viktor Orbán nu au făcut notă discordantă. Da, dar nivelul sancțiunilor a fost mai redus decît în cazul americanilor. Un fel de cel mai mic numitor comun. Este adevărat. Însă și nivelul relațiilor economice este altul, iar acesta este un alt adevăr de care trebuie să ținem seama. În definitiv, sancțiunile trebuie dozate în așa fel încît să sufere ei, nu noi.

Acum, tocmai gradul mult mai ridicat de integrare, față de ceea ce era acum 70 de ani, reprezintă argumentul și șansa regiunii noastre în fața unei posibile pretenții rusești de refacere a sferei de influență sovietice. Coeziunea europeană este acum un bun cîștigat, nu o slăbiciune – și asta în pofida unui anumit joc de realpolitik practicat acum la Paris, Berlin și, cine știe, chiar la Washington.

Pare ciudat, dar crizele care amenințau pînă acum să pulverizeze proiectul european au sfîrșit prin a-i da mai multă coeziune. Criza euro a adus mecanisme europene de control și intervenție în domeniul bugetar sau în cel financiar, de neimaginat pînă atunci. Criza refugiaților conduce către un răspuns comun (vezi concluziile summit-ului din Malta), mergînd pînă la politica de azil și controlul frontierelor externe.

Atentatele de la Paris ar trebui să ducă – și probabil vor duce – la o Europă mai unită din punct de vedere strategic și militar. Iar prezența într-o asemenea Europă va fi un bun cîștigat pentru regiunea noastră, în fața pretențiilor rusești, nicidecum un element de slăbiciune. Numai să se ajungă acolo.

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI România și TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.