Cîți ucraineni trebuie să mai moară?

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

O întrebare perfect legitimă și care revine din cînd în cînd în spațiul public. Răspunsul scurt este că nu „trebuie” să moară nici un ucrainean. Însă, ascunsă sub un strat subțire de empatie otrăvită, interogația asta arată adesea un fel de enervare: „Mai rezistă mult ăștia?”. Mai mult, ea ascunde și o acuzație. Raționamentul care stă la baza ei spune că victoria Rusiei este inevitabilă, deci încăpățînarea ucrainenilor duce la moartea unor oameni. Kievul ar trebui, așadar, să ofere „ceva” Kremlinului astfel încît regimul de la Moscova să poată decide că a obținut o victorie și astfel, poate, să declare încetarea ostilităților. Cam același raționament care i-a făcut în 1938 pe occidentali să îi ofere „ceva” lui Hitler la München. Mai exact, o bucată de Cehoslovacia. Hitler a promis că nu mai face, dar a făcut-o din nou nu peste multă vreme. Rezultatul e cunoscut.

Acest dialog cu un Zelenski imaginar, căci el este figura publică a rezistenței ucrainene, e dificil de explicat într-o țară cum e România. În orice țară. Ce anume ar trebui să facă Guvernul de la București într-o situație similară? Care parte din țară poate fi oferită unui agresor extern pentru a-i cîștiga bunăvoința? Dobrogea pentru că are porturi și granițe cu alte țări? Vasluiul din cauza reputației? De ce nu Brașovul, ca să arătăm că nu glumim cînd spunem că ne dorim pacea? Iar dacă ultimatumul ne prinde nervoși, am putea chiar să îi oferim Oltenia ca să îl urmărim cum se retrage exasperat după cîțiva ani, incapabil să îi impresioneze în vreun fel pe localnici.

Conversația despre război mai are și alte interogații din același registru. Preferata mea e cea fals-naivă care încearcă să introducă în ecuație linia că „au făcut ucrainenii ceva”. Aici prezumția că intervenția rusească pe teritoriul unui stat străin are un soi de componentă umanitară de tipul „ne omoară pentru că ne iubește” e de-a dreptul ticăloasă. Gîndul că în interiorul Guvernului rus există vreun pic de grijă pentru viața umană nu stă în picioare nici măcar în raportarea Kremlinului la propriile forțe armate. În oribila tradiție rusească, nepăsarea față de soldații ruși lăsați în urmă pe front și față de familiile lor rămase acasă e vie în anul Domnului 2022. La ora la care scriu acest text, Twitter-ul și presa străină sînt pline de citate din părinți ai unor militari ruși disperați că nu li se comunică mai nimic despre soarta copiilor lor.

Era Ucraina imperfectă, teritoriu de joacă pentru oligarhi și stadion olimpic pentru corupție? Sigur că era. Dar cred că avea minimul drept de a încerca să își rezolve singură problemele. Atît cît o ducea capul. Nu insist asupra acestui aspect.

Cîți ucraineni trebuie să mai moară? Întrebarea ignoră faptul că toți cei care mor acolo sînt victimele unor decizii politice luate la Moscova. În privința victimelor civile și militare ale părții ucrainene sîntem în situația ridicolă în care, din cînd în cînd, trebuie să amintim că e totuși important să știm de care parte a armei se află victima și unde e agresorul. Dar dacă mi s-ar da voie să reformulez întrebarea asta ar fi „Cîți oameni trebuie să mai moară?”. Din nou, răspunsul simplu e că nici unul.

Nu cred că majoritatea oamenilor care încearcă să relativizeze agresiunea și barbarismul rusesc sînt „putiniști” sau „rusofili”, cum văd că sînt adesea acuzați. Dar cred că, în încercarea de a înțelege ce se întîmplă, ei refuză să accepte că lucrurile sînt simple și îngrozitoare în simplitatea lor. Realitatea banală e că sub ochii noștri se petrece o crimă pe care refuzăm încă să o acceptăm în deplina-i grozăvie.

Sînt deja niște sute de ani de cînd în dreptul penal se încearcă eliminarea situațiilor în care se poate da vina pe victimă. Rata de succes a acestor eforturi e variabilă, în funcție de societățile despre care vorbim. În cazul tentativelor de instaurare a unei ordini internaționale bazate pe reguli, sîntem însă cum mult în urmă. Dacă Rusia ar fi un om, atunci l-am vedea omorînd alți oameni pe stradă și printre noi s-ar găsi vreo cîțiva care să se întrebe dacă nu cumva cei căzuți sub lovituri au înjurat, au stat prea aproape sau aveau un tricou de culoarea nepotrivită. Dacă Rusia ar fi un om, acel om ar fi un criminal în serie.

Privirea pasivă, non-acțiunea nu fac decît să încurajeze agresorul. Și asta este exact ce fac acele state occidentale care încă ezită să îi spună crimei crimă și criminalului criminal. Nu știu care este cuvîntul care descrie punctul aflat la intersecția dintre complicitate și cinism și speranță naivă, dar cred că putem utiliza drept convenție denumirea de „politică externă germană”.

Cîți ucraineni trebuie să mai moară? Deocamdată, cîți vrea Vladimir Putin. Într-un viitor mai bun, numărătoarea asta se va opri la un moment dat. Într-o lume ideală, ea va avea consecințe pentru Rusia măcar cîtă vreme vor mai fi oameni care să își amintească aceste zile.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cine a fost Vera Putina, presupusa mamă biologică a liderului de la Kremlin
Vera Putina, care a murit, miercuri, 31 mai, la 96 de ani, a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este mama biologică a lui Vladimir Putin, pe care a pretins că l-a abandonat când era copil.
image
Frații Tate și interlopii din „Familia DMS“, un sindicat de crimă organizată din România
Andrew și Tristan Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au câștigat bani din săli de jocuri de noroc în colaborare cu cel mai mare sindicat de crimă organizată din România, arată o investigație realizată de Rise Project.
image
Ce zodii sunt adevărate mașini de făcut bani. S-au născut pentru asta
Unii dintre nativii zodiacului se mulțumesc cu un serviciu sigur și cu un venit stabil, în timp ce alte semne zodiacale sunt făcute să producă bani pe bandă rulantă.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.