Cîți ucraineni trebuie să mai moară?

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

O întrebare perfect legitimă și care revine din cînd în cînd în spațiul public. Răspunsul scurt este că nu „trebuie” să moară nici un ucrainean. Însă, ascunsă sub un strat subțire de empatie otrăvită, interogația asta arată adesea un fel de enervare: „Mai rezistă mult ăștia?”. Mai mult, ea ascunde și o acuzație. Raționamentul care stă la baza ei spune că victoria Rusiei este inevitabilă, deci încăpățînarea ucrainenilor duce la moartea unor oameni. Kievul ar trebui, așadar, să ofere „ceva” Kremlinului astfel încît regimul de la Moscova să poată decide că a obținut o victorie și astfel, poate, să declare încetarea ostilităților. Cam același raționament care i-a făcut în 1938 pe occidentali să îi ofere „ceva” lui Hitler la München. Mai exact, o bucată de Cehoslovacia. Hitler a promis că nu mai face, dar a făcut-o din nou nu peste multă vreme. Rezultatul e cunoscut.

Acest dialog cu un Zelenski imaginar, căci el este figura publică a rezistenței ucrainene, e dificil de explicat într-o țară cum e România. În orice țară. Ce anume ar trebui să facă Guvernul de la București într-o situație similară? Care parte din țară poate fi oferită unui agresor extern pentru a-i cîștiga bunăvoința? Dobrogea pentru că are porturi și granițe cu alte țări? Vasluiul din cauza reputației? De ce nu Brașovul, ca să arătăm că nu glumim cînd spunem că ne dorim pacea? Iar dacă ultimatumul ne prinde nervoși, am putea chiar să îi oferim Oltenia ca să îl urmărim cum se retrage exasperat după cîțiva ani, incapabil să îi impresioneze în vreun fel pe localnici.

Conversația despre război mai are și alte interogații din același registru. Preferata mea e cea fals-naivă care încearcă să introducă în ecuație linia că „au făcut ucrainenii ceva”. Aici prezumția că intervenția rusească pe teritoriul unui stat străin are un soi de componentă umanitară de tipul „ne omoară pentru că ne iubește” e de-a dreptul ticăloasă. Gîndul că în interiorul Guvernului rus există vreun pic de grijă pentru viața umană nu stă în picioare nici măcar în raportarea Kremlinului la propriile forțe armate. În oribila tradiție rusească, nepăsarea față de soldații ruși lăsați în urmă pe front și față de familiile lor rămase acasă e vie în anul Domnului 2022. La ora la care scriu acest text, Twitter-ul și presa străină sînt pline de citate din părinți ai unor militari ruși disperați că nu li se comunică mai nimic despre soarta copiilor lor.

Era Ucraina imperfectă, teritoriu de joacă pentru oligarhi și stadion olimpic pentru corupție? Sigur că era. Dar cred că avea minimul drept de a încerca să își rezolve singură problemele. Atît cît o ducea capul. Nu insist asupra acestui aspect.

Cîți ucraineni trebuie să mai moară? Întrebarea ignoră faptul că toți cei care mor acolo sînt victimele unor decizii politice luate la Moscova. În privința victimelor civile și militare ale părții ucrainene sîntem în situația ridicolă în care, din cînd în cînd, trebuie să amintim că e totuși important să știm de care parte a armei se află victima și unde e agresorul. Dar dacă mi s-ar da voie să reformulez întrebarea asta ar fi „Cîți oameni trebuie să mai moară?”. Din nou, răspunsul simplu e că nici unul.

Nu cred că majoritatea oamenilor care încearcă să relativizeze agresiunea și barbarismul rusesc sînt „putiniști” sau „rusofili”, cum văd că sînt adesea acuzați. Dar cred că, în încercarea de a înțelege ce se întîmplă, ei refuză să accepte că lucrurile sînt simple și îngrozitoare în simplitatea lor. Realitatea banală e că sub ochii noștri se petrece o crimă pe care refuzăm încă să o acceptăm în deplina-i grozăvie.

Sînt deja niște sute de ani de cînd în dreptul penal se încearcă eliminarea situațiilor în care se poate da vina pe victimă. Rata de succes a acestor eforturi e variabilă, în funcție de societățile despre care vorbim. În cazul tentativelor de instaurare a unei ordini internaționale bazate pe reguli, sîntem însă cum mult în urmă. Dacă Rusia ar fi un om, atunci l-am vedea omorînd alți oameni pe stradă și printre noi s-ar găsi vreo cîțiva care să se întrebe dacă nu cumva cei căzuți sub lovituri au înjurat, au stat prea aproape sau aveau un tricou de culoarea nepotrivită. Dacă Rusia ar fi un om, acel om ar fi un criminal în serie.

Privirea pasivă, non-acțiunea nu fac decît să încurajeze agresorul. Și asta este exact ce fac acele state occidentale care încă ezită să îi spună crimei crimă și criminalului criminal. Nu știu care este cuvîntul care descrie punctul aflat la intersecția dintre complicitate și cinism și speranță naivă, dar cred că putem utiliza drept convenție denumirea de „politică externă germană”.

Cîți ucraineni trebuie să mai moară? Deocamdată, cîți vrea Vladimir Putin. Într-un viitor mai bun, numărătoarea asta se va opri la un moment dat. Într-o lume ideală, ea va avea consecințe pentru Rusia măcar cîtă vreme vor mai fi oameni care să își amintească aceste zile.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.