Cîteva remarci la rece despre o temă fierbinte

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Se discută iarăşi intens despre plagiat. Tema reapare în spaţiul public cînd şi cînd, pe măsură ce presa mai scoate la lumină suspiciuni legate de tezele de doctorat alcătuite sau coordonate de către mai-marii zilei. 

Ca profesor, am de-a face cu chestiunea asta de mai bine de trei decenii, în mod curent. Acum s-a găsit o etichetă care sună mai impozant, „plagiat“, avînd însă şi dezavantajul de a crea confuzie. De care, evident, se profită. Pe vremuri, în şcoală sau în universitate, i se spunea mai simplu „copiat“ şi toată lumea înţelegea despre ce e vorba: să pretinzi că ceva e scris şi gîndit de tine, cînd, de fapt, e luat fie de la colegul de bancă cooperant, fie de la mama grijulie, sau dintr-o carte, sau de pe net, sau de la vreun binevoitor care îşi rotunjeşte în felul ăsta veniturile. E forma cea mai simplă şi mai răspîndită de înşelăciune, de fraudă intelectuală, în educaţie şi în cercetare. Nu şi singura, însă. La fel de fraudulos este, de pildă, în anumite contexte, să inventezi. Sau să trunchiezi probe. În investigaţiile bazate pe observaţie sau pe experimente, să măsluieşti informaţia primară ca să-ţi iasă demonstraţia cum vrei tu e la fel de dezonorant. În esenţă, e vorba despre impostură, despre minciună. 

Am auzit, în disputele stîrnite pe tema plagiatului, tot soiul de argumente, care mai de care mai trăsnite. De exemplu, că unii ar fi copiat la greu în lucrările lor academice, în deplină inocenţă, pentru că la vremea cînd ei îşi compuneau opera nu existau legi care să spună că lucrul ăsta nu e permis. Asta îmi aduce aminte de o întîmplare din anii ’80 cînd, păşind în curtea unei cooperative agricole de producţie, printre tot soiul de troace azvîrlite acolo grămadă, am dat peste o pancartă de carton, inscripţionată de mînă: „Furatul interzis!“. 

Noţiunea pretenţioasă de „plagiat“ ne-a ajutat – pe unii dintre noi – să pierdem din vedere că între trasul cu ochiul la vecin în timpul unui examen scris şi luatul cu japca din cărţi sau de pe net într-un referat, într-o lucrare de licenţă, o dizertaţie de master sau o teză de doctorat, nu e, în esenţă, nici o deosebire. Considerăm firesc ca, la o lucrare scrisă, supraveghetorii să stea cu ochii în patru ca să nu-şi scoată elevii sau studenţii fiţuicile de pe unde le vor fi ascuns şi ne facem că uităm că, atunci cînd dăm o „temă pentru acasă“, avem, în principiu, aceleaşi aşteptări: ca ea să fie făcută de către cel în cauză, cu bună-credinţă şi onestitate, astfel încît să reflecte cît mai exact de ce e în stare persoana vizată. 

S-a spus, îndreptăţit, că plagiatul este un furt. Unul însă cu trăsături aparte. Aparent, în cele mai multe cazuri de plagiat – de copiat – nu există nici un prejudiciu. Dacă am reuşit să fur tot ce-a scris colegul de bancă la extemporal şi profesorul nu observă, o să iau o notă mai mare, însă colegul nu va primi o notă mai mică. Dacă, într-o teză de doctorat, fur idei şi chiar formulări de pe la unul sau altul, din lucrări deja publicate, pretinzînd că sînt ale mele, ce pierd inspiratorii mei? Cum majoritatea tezelor se îngroapă în vreo arhivă unde numai cei răuvoitori vor mai avea curiozitatea să scormonească, chiar nimic. Plagiatul, copiatul par să fie un soi de furt paradiziac, în urma căruia toată lumea e mulţumită. 

Şi totuşi, există un prejudiciu, şi încă unul foarte concret. 

O prietenă absolventă de medicină a trebuit să-şi dea la un moment dat secundariatul, un examen greu şi cu miză mare. Profesorul supraveghetor, jenat pesemne de postura lui de zbir, şi-a deschis ziarul şi s-a adîncit în lectură. S-a încins o colaborare frenetică între concurenţi. Prietena mea s-a ridicat să-l roage pe supraveghetor să-şi ia în serios atribuţiile. Situaţia era cel puţin bizară. O competiţie dură pentru posturi, pentru cariera viitoare a fiecăruia, se transformase într-o veselă horă a unirii. 

Timp de opt ani, cît am fost decan la Litere, am încercat să le explic „bobocilor“ care e prejudiciul fraudei intelectuale – şi, în consecinţă, de ce nu e aceasta agreată în facultate. Profesorul care e tras pe sfoară nu are nimic de pierdut. Nu-ţi faci reputaţia academică din iscusinţa de a descoperi şi de a contracara diversele tertipuri de înşelăciune. Afectaţi nemijlocit sînt însă colegii. Un student corect surclasat de unul dibaci într-ale copiatului poate pierde subvenţia bugetară şi să fie nevoit să scoată din buzunar costul taxelor de şcolarizare, poate pierde şansa unui loc în cămin sau a unei burse de studii în străinătate şi multe altele. O licenţă frauduloasă îngroaşă piaţa muncii cu încă un absolvent necalificat. Un doctorat „sub patrafir“, cum se spunea pe vremuri, dă titularului acces în zone profesionale – barou, carieră universitară etc. – greu accesibile. 

Ar mai fi multe de spus. Mă grăbesc să închei, în limita spaţiului pus la dispoziţie de către

Plagiatul, copiatul, frauda intelectuală, în general, nu sînt, aşa cum s-a insinuat în repetate rînduri, brevet românesc. Peste tot în lume superficialitatea şi evaziunea s-au amplificat în spaţiul academic în ultimele decenii. Motivele principale sînt masificarea învăţămîntului superior, pe de o parte, atît sub aspectul numărului de studenţi, cît şi în privinţa personalului didactic, noile tehnologii informaţionale pe de cealaltă parte. Specific românesc este faptul că o temă de interes major şi general este, la noi, în bună măsură ignorată, dacă nu chiar aruncată în derizoriu. 

Cultural, avem o toleranţă prea mare faţă de frauda intelectuală.  Mămicile care scriu temele copiilor lor din şcoala primară sau chiar de la gimnaziu sînt convinse că îşi ajută odraslele. Să nu oferi ajutor unui coleg aflat în dificultate la teză e infamant. Profesorii darnici, îngăduitori cu matrapazlîcurile învăţăceilor, fie ei liceeni sau doctoranzi, nu o dată adună un capital consistent de simpatie populistă.  Solidarizarea atît în bine, cît şi în rău cu cei din breaslă se cheamă „colegialitate“. În plus, pe un plan mai general, se pare că minciuna, impostura, înşelăciunea sînt privite ca delicte minore, dacă nu chiar admirate ca dovezi de „isteţime“. Faptul că României i-au trebuit mai mult de două decenii ca să se accepte, cu un noian de văietături, că ar fi cazul să avem şi noi un bacalaureat corect e suficient de elocvent.

O altă particularitate care grevează asupra şanselor noastre de a diminua frauda academică este distribuţia atipică a amintitei toleranţe. Se pare că, pe cît urcăm pe scara socială, aceasta, în loc să scadă, creşte. Din numeroasele luări de poziţie reiese destul de limpede că, din perspectiva celor care ocupă poziţii de demnitate publică, a celor care definesc interesele şi modelează destinul României, preocuparea pentru adevăr şi corectitudine este fie răuvoitoare, fie, în cel mai bun caz, naivă.

Poate că la următoarea întîlnire JAI se va pune pe tapet şi chestiunea dreptului naivilor de a cere azil în propria lor ţară.  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.
harta sud-est ucraina cu regiunea Donbas, lugansk, donețk și severodonețk shutterstock
Rusia nu mai controlează total niciuna dintre regiunile anexate din Ucraina
Rusia nu mai deține controlul total asupra niciunei dintre cele patru provincii ucrainene pe care oficial le-a anexat săptămâna trecută.
captura Mihai Tudose Facebook Conferinta
Tudose critică recomandările UE: Când ziceam că regula iernii va fi „scapă cine poate”, eram neamț fără să știu
Fostul premier Mihai Tudose a transmis o serie de critici la adresa Comisiei Europene, privind îndemul la solidaritate europeană. Demnitarul a subliniat că ministrul german de Finanțe a respins o măsură economică.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.