Cît valorează, pe lună, un profesor?

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Primul meu post de profesor a fost la țară, în satul Luna de Sus, aflat la vreo 15 km de Cluj-Napoca, unde locuiam, pe acea vreme, încă în casa părinților mei. Prima dată am ajuns în școala respectivă dus cu mașina, de tatăl meu. Eu nici nu aveam carnet de șofer, l-am luat cu mulți ani după acel moment. Tata avea o Dacie vișinie, 1310, aceeași pe care o cumpărase cînd eram eu elev printr-a V-a (și pe care, de altfel, am mai condus-o și eu cîțiva ani după luarea carnetului). Acum eram profesor și era anul 1996. După începerea școlii, am căutat soluții de navetă. O vreme am făcut autostopul, mergeam cu autobuzul pînă la capătul orașului, unde stăteam la ia-mă, nene, cum se spunea pe la noi. Cursă nu am prins decît de cîteva ori, nu mai țin minte din ce motive, cred că nu se prea potrivea orarul ei cu al școlii. După puțin timp, în decursul primei luni de școală, ne-am organizat cîțiva profesori și mergeam cu mașina unei colege, contribuind toți la benzină. Nu se dădea, în acele vremuri, spor pentru navetă, deci era o contribuție din salarii.

Cînd am luat primul salariu, am fost un om fericit. Desigur, era o chestiune simbolică, primul salariu este semnul că începi să fii independent, să fii pe propriile picioare. Ei bine, îmi doream foarte mult atunci un televizor al meu, pe care să îl am în camera mea. Ai mei cumpăraseră unul imediat după revoluție, pentru că se aflau pe listele de așteptare dinainte. Pentru cei ce nu știu, cumpărarea unui televizor color înainte de ʼ89 se făcea cu liste de așteptare, iar după revoluție aceste liste au mai funcționat o vreme. Așa prinseseră ai mei un televizor color. Dar eu voiam unul la mine în cameră și mi-l fixasem ca obiectiv pentru primul salariu. Ei bine, aici vreau să ajung. Salariul nu ajungea pentru un televizor color nou, căci deja se găseau în magazine la liber. Magazinele second-hand de electrocasnice erau în plină expansiune și mi-am căutat un televizor în acestea. Ei bine, de fapt, salariul nu îmi ajungea nici pentru un televizor color second-hand. Mai exact, tata mi-a mai dat cam jumătate din suma necesară achiziției unui Philips. Atît valora un profesor debutant pe lună în acele vremuri, cît jumătate dintr-un televizor color second-hand.

De ce această istorioară din tinerețea mea defunctă? Este din nou pe tapet zilele acestea discuția despre salarizarea profesorilor, cu mișcări sindicale, greve de avertisment și promisiuni guvernamentale. M-am uitat, de curiozitate, cît mai e un televizor Philips nou acum. Cel mai ieftin este cam 1.000 de lei, deci, conform declarațiilor pe care le-am văzut prin presă privind cel mai mic salariu de profesor debutant, acesta ar putea să își cumpere două televizoare și jumătate. Cam 2.500 de lei net este salariul profesorului debutant. Pare (și chiar este, la drept vorbind) o creștere semnificativă față de anul 1996 cînd debutam eu. Adică acum 25 de ani. În 25 de ani, luînd această unitate de măsură personală drept calcul, salariile profesorilor au crescut de la o jumătate de televizor second-hand la două televizoare și jumătate noi.

Dar ar trebui să fie acest lucru satisfăcător? Să facem niște calcule, din avion privind, nu foarte cu amănuntul. Un profesor debutant, dacă nu locuiește cu părinții – și ar cam trebui, ca societate, să încurajăm această desprindere odată cu intrarea în cîmpul muncii și poate chiar mai devreme –, trebuie să-și plătească mai întîi o chirie. O chirie decentă, garsonieră, în Cluj-Napoca, nu găsești fără 150 de euro. Mai găsești pe la 100 de euro, dar nu se poate numi decentă. Să zicem, totuși, 100 de euro – 500 de lei. Cheltuielile de bloc, în lunile de iarnă, în zilele noastre, n-au cum să fie mai mici de 500 de lei, încălzire, electricitate, apă, canal, ce mai e pe acolo. În caz fericit, spun, 500. Mai punem și Internetul, telefonia, cablul, încă vreo 100 de lei cel puțin. Un abonament pe o linie de transport în comun, 70 de lei. Am ajuns la 1.170 de lei. Rămîn din salariu 1.330 de lei. Ei bine, aceștia sînt banii pe care profesorul trebuie, după plata obligațiilor mai sus enumerate, să îi gestioneze pentru mîncare, igienă, vestimentație, divertisment, cultură și proprie dezvoltare. 1.330 de lei. Faceți un exercițiu de imaginație, pentru a vedea cum poate să se descurce. Apoi, faceți unul pentru a vedea cum va sta cu stima de sine și cum îl va privi societatea ca statut, ca imagine.

Nu discut situațiile din privat, din IT etc. Dar raportat la salariile altor bugetari, profesorii sînt încă pe treptele cele mai de jos. Dacă medicii, spre exemplu, au avut o creștere substanțială, care îi poziționează automat într-o zonă de confort cel puțin mediu, dacă nu ridicat, profesorii nu au avut-o. Au rămas tot la coadă, așa cum au fost întotdeauna, și nu ar vrea să fie cei dintîi, dar ar merita să fie printre primii, totuși. Pentru că de la ei se așteaptă și se cere atît de mult: asigurarea educației generațiilor care vin, deci implicit asigurarea dezvoltării și creșterii societății pe toate palierele sale. Nici nu mai discut acum, am făcut-o cu alte ocazii, cît de dificilă și consumptivă, ca resurse de timp și de energie, le este munca.

Fie că ne-am raporta la piramida lui Maslow, în care nevoile fiziologice (casă, masă, igienă) sînt primele care trebuie satisfăcute, fie că ne-am raporta la Tudor Vianu, care spunea în teoria sa a valorilor că acestea, numite de el valori mijloace (le-am putea numi, generic, ale confortului), sînt esențiale pentru a te putea ocupa de alte valori apoi, cum sînt cele ale spiritului, tot e ușor de văzut că nu poți avea pretenții prea mari de la un om care simte că trăiește la supraviețuire, în zona precarității chiar, un om care se simte poate, adesea, în poziție umilitoare.

Pentru a face cap-coadă un mormînt, cu materialele incluse, este adevărat, doi muncitori cer, în Cluj-Napoca, 6.000 de lei. Îl fac cam într-o săptămînă.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.