Cît de bine era înainte?

Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

„Pe vremea mea se făcea școală serioasă, nu glumă.” De cîte ori nu auzim această idee, cu diverse variante derivate din ea, în gura unor nostalgici care glorifică un trecut, un fel de Arcadie a învățămîntului, care a căzut apoi, dintr-o epocă bucolică, idilică, într-una a imperfecțiunilor, a slăbiciunilor, a erorilor?

Citesc în presă că un recent sondaj al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a luat în discuție și părerea profesorilor despre cum era școala înainte de 1989 și, așa cum ne așteptăm, un număr semnificativ procentual, 44%, consideră că înainte, deci în acel „pe vremea mea” probabil, învățămîntul era mai bun decît astăzi.

Nu îmi dau seama dacă aceștia sînt dintre cei care au profesat înainte, puțin probabil să fie un procent așa de mare, căci au trecut, totuși, de atunci peste 30 de ani, deci majoritatea profesorilor din acele vremuri trebuie să fie pensionari. Mai probabil este că sînt profesori care erau în acele vremuri elevi și studenți, deci nostalgia lor este mai degrabă după o vîrstă a lor înșile decît după un sistem pe care să-l fi experimentat și interogat ca adulți practicieni.

Sînt profesori care, probabil, nu au apucat să vadă cît era de greu să prinzi un post, cînd repartițiile naționale te aruncau la sute de kilometri de casă, un chin mult mai serios, aș zice, decît cel al examenelor de titularizare de astăzi care, de bine, de rău, permit totuși să mai prindă profesorii cîte un post de suplinitor măcar în orașul dorit sau în apropierea acestuia. Mă miră însă că uită ce însemna competiția pentru intrarea la liceu, prin examenul de treapta I, apoi trecerea în clasa a XI-a, prin examenul de treapta a II-a, sau admiterea la facultate. Erau competiții acerbe, pe locuri puține, cu număr de candidați pe un loc uneori de ordinul zecilor. Și, dacă acest sistem extrem competițional este considerat unul al succesului, amintesc totuși faptul că, de pe urma lui, ideea egalitaristă mult trîmbițată a societății era, de fapt, anulată. Să zicem însă că aceste aspecte nu ar reprezenta argumente în favoarea unui învățămînt mai puțin performant, ci din contra, așa cum vor susținătorii acelui model să sublinieze: competiția genera calitate. Dar așa să fie oare?

Încerc să subliniez niște detalii care îmi par importante, prin prisma unor schimbări paradigmatice de viziune curriculară și identitară.

Idealul educațional sau, altfel spus, viziunea asupra scopurilor educaționale în anii de dinainte de 1989 se subsuma așa-numitului model curricular social. Acest model curricular nu era neapărat specific României. Obiectivul acestui model este formarea unor reprezentări asupra construcției sociale a realității, dar dacă în Europa scopul era dezvoltarea conștiinței sociale a elevilor, la noi scopul a fost subsumat ideologiei politice socialiste. Din punctul de vedere al disciplinelor realiste, modelul respectiv favoriza preponderent învățarea mecanică și reproducererea, fără prea mare preocupare pentru punerea în contexte de viață. Din punctul de vedere al disciplinelor umaniste, în sistemul educațional românesc, acest model curricular avea avantajul de a forma conștiințe subordonate unor scopuri politic-ideologice precise, asociate conceptelor ca „omul nou”, „lupta proletariatului”, „societate comunistă”, „putrefacția burgheziei” etc. În privința literaturii, în modelul social, aceasta devine discurs despre societate și fenomen social, fapt care împinge canonul spre margine, acesta nemaifiind reprezentativ, făcîndu-și loc, în schimb, texte și autori care servesc ideologia. Chiar dacă pot aparține unor autori clasici, textele sînt citite din perspectiva prefigurării unui orizont al societății timpului, subsumate ideologic, deci. Din punctul de vedere al practicii didactice, acest model curricular este centrat pe profesor și pe elev, rolul profesorului fiind de a-l orienta pe elev înspre o lectură printre rînduri, care să permită identificarea unor ascunzișuri ideologice, politice sau sociale, atunci cînd acestea nu erau manifestate explicit. Datorită derapajului acestui model, în învățămîntul românesc evaluarea viza în fapt doar reproducerea, adesea clișeizată, a unui discurs pro-ideologie. Deși, în mod ideal, acest model curricular ar viza nu atît dimensiunea informațională, cît abilitățile de comunicare, de argumentare, de exprimare a ideilor. Cine nu își amintește cum se învățau pe de rost pentru treapta I cîteva zeci de comentarii, la fel și pentru alte examene, cum se învăța pe de rost, de exemplu, manualul de istorie, pentru admitere la Facultatea de Drept etc.?

În contrapartidă, ceea ce a urmărit învățămîntul după 1989, cu etape de dezvoltare și treceri dintr-una într-alta, a fost, cu reușite și poticneli, chiar și în ziua de azi, desigur, a fost să favorizeze reflecția asupra unor seturi de valori, asupra raporturilor interumane, asupra devenirii umane, iar în privința literaturii, interpretarea raportului existent între lumea reprezentată de text și lumea cititorului. Învățarea se obține prin explorarea domeniilor de cunoaștere, prin învățare prin descoperire și reflecție personală sau prin învățare de tip experiențial, conducînd astfel la o învățare de profunzime, cu sens.

Sigur, mereu e mai ușor de cuantificat ceea ce se află sub semnul unui șablon. Iar un învățămînt care stă sub semnul reflecției poate genera teamă, pentru că reflecția este greu de evaluat normativ.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.