Cine poate fi Dan Barbilian și cine poate fi doar Ion Barbu

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

E. Lovinescu (și nu Eugen Lovinescu, așa cum spun și scriu mulți, pentru că mentorului de la Sburătorul nu îi plăcea să i se spună Eugen) povestește episodul în care l-a cunoscut pe Ion Barbu. Studentul de pe atunci, Dan Barbilian, venise cu un set de poezii pe care maestrul le apreciază și le simte unice, sînt tăiate precis, esențializează emoția, concepualizează riguros. Există doar două probleme de rezolvat, care se reduc, de fapt, la una. Poetul nu are un pseudonim, Dan Barbilian nu i se pare potrivit ca sonoritate și, apoi, nu ar vrea ca familia sa, mai ales tatăl, să creadă, văzînd poeziile publicate, că fiul său se ocupă cu nimicuri în timpul studiilor universitare. Așadar, cu un pseudonim, ar rezolva ambele probleme. Tînărul propune varianta Popescu. Nimic mai puțin inspirat, s-ar zice, deși argumentul său este valid: un astfel de nume, prin lipsa lui de determinare, are grad de generalitate ridicat, fiind în ton cu poezia sa, care nu mizează pe particular, ci pe universal. În fine, în cele din urmă ajunge, împreună cu E. Lovinescu, la varianta pe care istoria literară o consacră, Ion Barbu. Așadar, se ocupă de nimicuri totuși, așa cum le-ar considera tatăl său, adică publică poezie, doar că sub pseudonim. Se ascunde. Ajunge să performeze și în domeniul matematicii, e drept. Dar, cu siguranță, notorietatea lui literară este mult mai solidă decît cea din domeniul matematicii.

Aveți răbdare încă puțin, voi ajunge în curînd la ce vreau să evidențiez astăzi.

Eu am terminat un liceu de științe. Profil de chimie-fizică. Era printre cele mai căutate din oraș la vremea aceea, fiind o punte de lansare pentru medicină. Nici nu vă imaginați ce calvar a fost să mă pregătesc pentru a putea intra acolo. Era o concurență enormă, pe vremea aceea examenul de la finalul clasei a VIII-a nu se dădea național, se numea Treapta I și se dădea la liceul unde voiai să intri. Dacă nu intrai, ajungeai undeva la vreun liceu tehnologic unde nu se completaseră clasele. Așadar, trebuia să dau examen din matematică și română. Matematica era pentru mine un calvar. Nu o înțelegeam, nu empatizam cu ea. Făceam meditații din greu cu un profesor la care ajungeam traversînd jumătate din oraș. Am intrat la secția dorită. Dorită nu de mine, ci de părinții mei, care, bine intenționați, voiau să mă îndrepte spre medicină, în acele vremuri existînd parcă doar vreo trei meserii valoroase pe piață: medicina, dreptul și ingineria. Ajuns la liceul ăsta, au urmat alți patru ani de calvar: matematica, fizica, chimia erau pentru mine pietre de moară agățate de gît. Nu îmi plăceau, le înțelegeam greu, erau, în ce mă privea, vorba ceea, moartea pasiunii. Nu spun că nu am avut profesori de toate felurile la materiile astea. Fizica mecanică mi-a plăcut mai mult, pentru că am prins o profă care știa să o facă inteligibilă. Alte profesoare sau profesori nu știau decît să vină și să umple tabla cu formule cîte o oră întreagă. Pentru mine, timp pierdut. Meditații peste meditații întreaga perioadă a liceului. Pompau bieții părinți bani în meditații la materii care nu îmi plăceau și pe care pur și simplu nu le puteam interioriza. Îmi plăcea să citesc. Dar cu asta nu prea intra în discuție că aș putea face ceva în viață. Păreau chestii din categoria „nimicuri”.

Ei bine, dacă stau acum să mă uit în urmă, sînt exact materiile cu care nu am mai avut deloc de-a face în viața mea de adult, profesional și din alte puncte de vedere. Deloc. Nu mă preocupă să știu cum circulă curentul prin instalația electrică din casă, dacă sare siguranța o ridic sau dacă e ceva mai grav chem un specialist. Nu știu algebră, integrale și alte chestii care țin de matematicile superioare. Țin minte puține chestii din chimie, mă mai joc uneori cu ele cînd scriu vreo proză, dacă-mi servesc unor comparații sau metafore cool. Ați prins ideea. Și, surpriză, nu mă simt deloc un ratat, nici nu am ajuns să mor de foame. Poate nici la fel de bogat cît aș fi fost dacă aveam competențe în domeniile care implică buna cunoaștere a științelor exacte. Dar am găsit o direcție în viață. Sînt ani, puși cap la cap, pierduți din viață, cei în care mi-am bătut capul cu toate aceste materii care nu mi se potriveau și cu care nu am făcut nimic apoi. Sînt bani mulți pompați de părinții mei în meditațiile care să mă susțină în zona de supraviețuire sau să mă propulseze spre o zonă de performanță în aceste domenii. Bani risipiți. Mi-ar fi fost mult mai de folos să fac mai multă literatură în liceu, să iau ore poate de limbi străine etc.

Dan Barbilian sau, dacă vreți, Ion Barbu a fost un caz special, excepțional, de dublă performanță. Rar. Mai sînt și în zilele noastre astfel de excepții, un Bogdan Suceavă, scriitor și în același timp matematician recunoscut, sau Florin Chirculescu, chirurg și scriitor excepțional. Dar sînt cazuri rare.

La ce vreau să ajung? Un elev care se află în clasa a VIII-a și care nu are deloc înclinație spre matematică. E la limita supraviețuirii, poate. Are, totuși, competențe bune în domeniile științelor umaniste. Se descurcă foarte bine la limbi străine, a obținut certificatele Cambridge corespunzătoare vîrstei, are media generală a anilor de studiu peste 9, poate în jur de 9,50, și asta tot pentru că la matematică a fost mai mult pe linia supraviețuirii, un astfel de elev urmează să dea examenul de evaluare națională la limba și literatura română și la matematică. Dacă are o zi bună și ia la română 9,50, iar la matematică o zi proastă și ia un 5, cu media calculată pe formula de acum nu obține o notă de admitere mult peste 7. Cu această notă, e posibil să nu prindă nici o clasă la vreun liceu teoretic, indiferent de profil, realist sau umanist, ba poate nici la vreo clasă mai bună la un liceu tehnologic. Dacă ar da examenul însă din disciplinele umaniste la care se pricepe, ar intra ușor la o clasă cu profil umanist, unde oricum nu mai face matematică decît prin clasele a IX-a și a X-a, cîte o oră pe săptămînă, la modul lejer. Formula aceasta de examen și de repartizare mi se pare, din perspectiva descrisă mai sus, nedreaptă. Poate s-ar mai putea reflecta la optimizarea ei.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.