Cine este vinovat pentru procentele de la titularizare?

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Cum am mai scris în ultima vreme pe ici, pe colo, una dintre temele preferate ale presei este să stabilească topuri, să interpreteze procente și să evidențieze prin acestea cît de mediocru sau de slab este sistemul de învățămînt românesc. Dintre toate examenele naționale, în ultimii mulți ani preferatul sac de box mi s-a părut a fi examenul de titularizare în învățămînt și mă opresc astăzi puțin asupra acestuia. Pentru că dacă dai o căutare pe Google după „titularizare 2021”, primul titlu pe care îl vezi este „Dezastru la rezultatele de la titularizare 2021”.

Am să explic, mai întîi, în mare și fără toate detaliile, ce înseamnă acest examen-concurs. Trebuie spus, în primul rînd, că numele examenului, așa cum îl vehiculează presa, induce parțial în eroare. Pentru că examenul nu este doar de titularizare, ci este concursul care permite obținerea unui post în învățămînt pentru o perioadă determinată (suplinire) sau nedeterminată (titularizare). Practic, un absolvent (dar nu numai) poate obține un post pentru un an sau mai mulți doar dacă a susținut acest examen. Pentru a deveni titular, trebuie să și existe un post cu viabilitate de cel puțin patru ani. Aceste posturi sînt însă foarte puține în raport cu numărul celor care susțin examenul. Se întîmplă ca la nivelul unui județ să nu existe nici un post titularizabil la unele discipline ani de zile. Proporția între posturile titularizabile și cele netitularizabile înclină covîrșitor înspre cele din urmă.

În al doilea rînd, profesorii care au obținut un post de suplinitor au posibilitatea să îl păstreze de la un an la altul, prin continuitate, fără să mai dea chiar anual acest concurs, în unele condiții (nu intru aici în detalii, pentru că mă interesează ansamblul).

În al treilea rînd, la acest concurs participă preponderent tineri debutanți, care abia au terminat facultatea – ciclul de licență sau master, în fiecare an școlar ponderea acestora în raport cu cei care au deja măcar un an de predare în sistem fiind semnificativă. Un an de experiență la catedră contează deja enorm în ordinea pregătirii profesionale și a competenței în susținerea acestui examen.

Acum, ceea ce încerc este nu să analizez cît este de coerentă sau de eficientă această formă de accedere la posturi în sistem, ci să explic de ce acest examen pare a fi codașul în privința procentelor de promovare.

Și pentru că vorbesc despre procente de promovare, trebuie să mai reamintesc un aspect: în cazul acestui examen, față de cel de bacalaureat sau de evaluare națională, conceptul suportă niște nuanțări. Dacă la cele două examene ale elevilor se consideră promovați cei care au obținut nota 5 (cinci), la titularizare se consideră promovați (de către presă și de către public) cei care au obținut nota 7 (șapte). De ce? Pentru că poți să devii profesor titular doar cu nota aceasta. Însă, cum spuneam, posturi titularizabile sînt extrem de puține, iar pentru a obține un post de suplinitor e suficient să obții o notă peste 5 (cinci).

Dacă ne uităm la procentele din acest an, referindu-ne la această nuanțare, lucrurile arată puțin altfel: au obținut note peste 7 (șapte) 44% din candidați, un procent considerat dezastruos (și este adevărat, e în scădere față de anii precedenți), dar note peste 5 (cinci) au obținut în jur de 80% din candidați. Aș zice că automat lucrurile ar arăta altfel, dacă s-ar pune astfel problema. Fără să vreau să justific nivelul scăzut al pregătirii unui procent semnificativ de candidați.

Și aici, vin înspre explicațiile care vizează acest aspect, al pregătirii. Profesia aceasta a devenit tot mai neatrăgătoare, de-a lungul timpului. Cauzele sînt multiple: salarizarea insuficientă, dificultatea obținerii unui post și faptul că adesea dai examen mulți ani la rînd pentru a te păstra în sistem (este epuizant și descurajant ca în fiecare vară să pregătești examenul, să îl dai, să participi apoi toată vara la ședințe publice pentru repartiție etc.), imaginea pe care presa și opinia publică le-au construit-o profesorilor, al căror statut este disprețuit și, nu în ultimul rînd, munca extrem de dificilă pe care o presupune această meserie, în raport cu elevii și cu părinții. Cine afirmă că a fi profesor este ușor, că se muncește puțin, nu știe despre ce vorbește, e mai mult decît ignorant. Nu sînt prea multe meserii atît de dificile, consumptive și cronofage ca aceasta. Și, ca fapt divers, fiul meu, spre exemplu, care e un copil cu bun-simț și cu o doză de timiditate, îmi spune că nu s-ar face profesor, pentru că e conștient cît de dificil le este profesorilor cu generația lui și îi este groază de ce va fi cu generațiile care urmează.

În altă ordine de idei, ca să refac legătura cu ce spuneam mai sus, mulți dintre cei care susțin acest examen sînt tineri absolvenți. Pregătirea acestora este încă incompletă, mai ales din punctul de vedere al abordărilor didactice. Este o problemă mare aceasta, pentru că formarea lor inițială, din timpul facultății, nu are cum să îi susțină suficient în fața unui astfel de examen. Adesea nu înțeleg bine ce este programa școlară, cum se citește ea, care sînt abordările potrivite pentru a face legăturile între diverse componente ale acesteia etc. Modulul de pregătire didactică din timpul facultății nu este suficient de consistent și de aplicat pentru a-i forma consistent.

Desigur, se pune și problema pregătirii lor de specialitate, care este, cîteodată, tot precară. Uneori mai arunc un ochi peste întrebările care se pun pe un forum specializat de pe Facebook, respectiv la răspunsuri. Este trist, dezamăgitor ce citești acolo. Dar oamenii aceștia nu sînt singurii vinovați pentru acest lucru. Ei sînt produsul unui sistem universitar. Iertată fie-mi îndrăzneala, dar închei acest articol cu o întrebare: s-a făcut vreodată vîlvă națională asemănătoare cu cele create în jurul examenelor naționale pe marginea a ceea ce înseamnă pregătirea universitară, nivelul acesteia, calitatea ei?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.