Cine e la putere şi cine e în opoziţie
Consiliul Naţional al Audiovizualului a schimbat regula celor 30% pentru opoziţie. Vor fi 40%. Adică, realizatorii TV şi Radio vor fi obligaţi de acum înainte să aloce 40% din timpul de emisie pentru exprimarea opiniilor opoziţiei. Este una dintre acele încercări de a impune bunul-simţ prin lege, deci fără cine ştie ce efect practic. Bunul-simţ există sau nu. Dacă nu există în mod natural, birocratizarea bunului-simţ rămîne simplă birocratizare. Dar nu aceasta este principala problemă a acestei reglementări. Ci răspunsul la întrebarea din titlu. Încerc să mă pun în pielea lucrătorilor de la departamentul de monitorizare din CNA. Acel departament care ne spunea pe vremea lui Năstase că opoziţia avea 30% din timpul de emisie, deci nu era nici o problemă cu libertatea presei în România. E drept că atunci lucrurile erau ceva mai clare. Mai clare în sens negativ. Am învăţat atunci că şi claritatea şi liniştea pot avea sensuri negative. Acum nimic nu e nici clar, nici liniştit. Deci, ce vor măsura oamenii de la monitorizare? De pildă, Dan Voiculescu este la putere sau în opoziţie? S-ar zice că este în opoziţie. Doar depune moţiuni în Parlament. Dar Dan Voiculescu îl simpatizează pe şeful Guvernului. Este în opoziţie faţă de Traian Băsescu şi de Monica Macovei. Ba chiar, Voiculescu îi dă premierului ultimatumuri sub formă de sfat: să vină în Parlament cu un guvern format doar din miniştri liberali. Să presupunem că ar veni şi ar fi şi votat. Atunci, Dan Voiculescu ar fi în opoziţie sau la putere? Probabil că PSD ar vota şi el un guvern pur liberal. Cînd a ieşit la iveală afacerea cu bileţelul, Mircea Goană a ieşit nervos în faţa presei şi a declarat că va depune o moţiune de cenzură împotriva lui Tăriceanu şi va declanşa procedura de suspendare a lui Băsescu. Geoană se lupta atunci cu "premierul infractor şi cu preşedintele tăinuitor". Ceea ce sună bine, oricum ai privi lucrurile. E ca un refren: premierul infractor - preşedintele tăinuitor. Îţi vine să-l repeţi, să-l pui titlu pe prima pagină. Între timp, actul de acuzare pentru suspendare a fost întocmit, deşi necesită referendum. Moţiunea de cenzură nu a fost scrisă, deşi necesită doar un vot în Parlament. Mircea Geoană spune că îi ia pe rînd. Nu e clar de ce începe cu Băsescu. Dacă unul este infractor şi celălalt tăinuitor, se presupune oricum că infractorul a comis fapta mai gravă. Aşa zice şi Codul Penal: dacă furi iei o pedeapsă mai mare decît dacă ştii de furt şi nu spui. Mircea Geoană este la putere sau în opoziţie? În fine, Traian Băsescu este la putere sau în opoziţie? E drept că a cîştigat alegerile. Şi a adus guvernul Alianţei D.A. la putere. Apoi, a fost un critic asiduu al acelui guvern. Dacă un preşedinte îşi critică Guvernul, monitorii de la CNA vor trece spaţiul de emisie în dreptul puterii sau al opoziţiei? S-ar zice că pe spaţiul puterii se laudă puterea, iar pe spaţiul opoziţiei se critică puterea. De pildă, cînd îi spune lui Tăriceanu la TVR că are faţă de european cu papion, Băsescu îl laudă pe Tăriceanu. Atunci, trecem minutul respectiv la timpul puterii. Cînd îi spune tot atunci că este un mincinos, trecem minutul respectiv la spaţiul opoziţiei. Deşi s-ar putea ca Geoană şi Voiculescu să protesteze faţă de această soluţie. De ce se bagă Băsescu peste timpul lor de emisie? Este încă o încălcare a Constituţiei, una gravă, de trecut la catastiful de suspendare: numai opoziţia are dreptul să-l facă mincinos pe premier. În disputa de idei pe care o cităm şi noi la rubrica alăturată, Doru Buşcu ridică şi el problema: un jurnalist este credibil numai cînd critică puterea. Cum Traian Băsescu este la putere, este dizgraţios, aproape homosexual să-l susţii. Doar ştiaţi că numai homosexualii sînt slugarnici, bărbaţii adevăraţi critică puterea. În răspunsul său, Traian Ungureanu spune că nu, Băsescu nu este la putere, de fapt, oligarhii sînt la putere, care au bani şi televiziuni. Vedeţi, pînă la urmă acroşeul fratricid Buşcu-Ungureanu nu a fost nici măcar un conflict de idei: amîndoi sînt de acord că trebuie să critici puterea. Problema este că cei doi văd puterea în altă parte. Şi dacă doi editorialişti atît de redutabili nu se pun de acord cine e puterea şi cine e opoziţia, ce va face săracul om de la monitorizarea CNA? Poate că ar trebui să rafinăm monitorizarea? Conceptele de putere şi opoziţie aşa, pur şi simplu, nu mai pot cuprinde realitatea românească. Trebuie să inventăm categorii noi. Puterea moale - acea putere care se obţine prin vot, dar care de fapt nu există. Nu te alegi cu mai mult decît acces privilegiat la telefonul telespectatorului. Mai este apoi puterea tare - nu e clar cine te-a votat, dar cum nu e clar nici cine te poate da jos, atunci eşti la putere. Avem apoi două tipuri de opoziţie. Opoziţia tare - se aplică dacă este vorba despre Monica Macovei sau oricine are aerul că e susţinut de puterea moale. Şi avem şi opoziţia moale - se aplică dacă e vorba de restul lumii din Guvern. Era să uit: mai avem puterea UDMR. Care nu este nici moale, nici tare. Este pur şi simplu.
