Cine, ce, pe unde, cînd mai citește?

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Din cînd în cînd, această temă a lecturii devine oarecum virală sau simțim nevoia să ne raportăm la ea, provocată de cîte ceva din viața publică, cel mai adesea. Eu însumi am scris de mai multe ori despre „criza lecturii”, despre posibile strategii prin care să promovăm sistemic lectura în cadrul instituționalizat al școlii sau despre strategii de la firul ierbii, prin care elevii pot fi sensibilizați și determinați să citească.

O legendă spune că pe vremea dinainte de ʼ89 se citea mai mult, că în ziua de azi s-a pierdut din această deprindere comparativ cu acei ani, cînd tot omul citea. Tirajele unor cărți, uneori de ordinul zecilor de mii la prima ediție, pare a confirma această ipoteză și a sublinia o dată în plus tragedia în care ne-am afla acum. Eu am o altă părere și despre lectura din acele timpuri, chiar dacă nu am cum să o întemeiez științific. Sigur, pe de o parte, se citea poate mai mult, în absența unor alte mijloace de divertisment, cum ar fi televiziunea, Internetul, jocurile PC etc., astăzi la îndemîna oricui. Dar dincolo de asta, mai cred că se citea oarecum ca act subversiv și informativ la adresa realităților timpului. Oamenii cumpărau cărți pentru că auzeau pe surse că în ele se spune mai mult sau mai puțin voalat ceva despre conducere, ceva despre partid, ceva despre Securitate etc. Cu alte cuvinte, nu era o practică a lecturii, ca să îi zic așa, de plăcere, a lecturii ca act de rafinament intelectual sau de nevoie spirituală, ci o formă de situare în zona supraviețuirii: orice detaliu al lumii care atenta la cenzura de toate felurile, la opresiune, la lipsuri era o gură de aer în plus.

La nivel școlar, nici în acele timpuri nu era o mare veselie să parcurgi programa de limba și literatura română și cu siguranță nu aceasta era cea care deschidea apetitul lecturii. Să fim serioși, cu texte ca „Fefeleaga”, „La vulturi”, „Puiul”, „O oră din august”, „Mări sub pustiuri” etc. care se studiau în gimnaziu, nu aduceai elevii în arena lecturii de plăcere. Le învățai pentru că se cerea, și atît. Adesea chiar fără să pricepi elementele lor de profunzime, cu siguranță fără etapa lecturii de identificare. Cine știe cam ce texte sînt astăzi prin manualele școlare vede imediat uriașa diferență, distanța incomensurabilă, favorizarea unor mecanisme de naștere a apetitului pentru lectură în ziua de astăzi. La liceu, în privința textelor studiate, mari diferențe față de cele pe care le propun astăzi profesorii spre studiu nu existau nici atunci. Diferența, ca astăzi, în bună măsură, o făceau tot unii profesori care ieșeau din tipare, care mai duceau discursul și spre alte texte decît cele din manuale, care citeau cu elevii lor literatură contemporană și care erau capabili să propună elevilor chei de lectură apropiate universului lor chiar pe textele obligatorii.

Ne plîngem, astăzi, că nu există strategii naționale în educație care să promoveze lectura. Eu aș zice că au existat și că există, fără ca asta să însemne că nu trebuie făcut mai mult. În urmă cu mai mulți ani, Monica Halaszi, prietena mea, profesoară în Bistrița, alături de Anca Denisa Petrache, pe vremea aceea inspector general în minister, cu susținerea Monicăi Anisie, secretar de stat în minister, au înființat Olimpiada de Lectură ca Abilitate de Viață (OLAV), demers la care am pus și eu umărul. Un concurs care avea ca proiect exact promovarea lecturii, cu propuneri de texte din literatura universală, cel mai adesea contemporană, cu propuneri de cărți atrăgătoare, pe niveluri de vîrstă, pentru etapa națională. Concursul a devenit unul dintre cele mai îndrăgite din sistem și a generat valuri după valuri de simpatie.

Manualele școlare din gimnaziu, cum spuneam, propun texte atrăgătoare, adecvate vîrstei elevilor și experienței lor de viață, propun, de asemenea, lecturi suplimentare selectate conform acelorași principii. În școli se desfășoară cercuri de lectură, se invită tot mai des și în mai multe ocazii scriitori, există o preocupare tot mai mare pentru diversificarea acestor activități. Copiii din gimnaziu citesc mai mult decît cei de liceu, este adevărat. Pentru că la liceu apar mai constrîngătoare canonul și abordarea oarecum normată a acestuia, datorată în bună măsură conservatorismului unor profesori. Și, probabil, din alte motive, de asemenea, care țin de vîrstă, de apariția altor preocupări, de presiunea altor materii etc. Dar și la liceu există emulație legată de lectură. Se cumpără cărți, chiar dacă ne-am dori să se cumpere mai multe, desigur. O chestiune pe care am observat-o, însă, este că nu se prea cumpără literatură română, ci mai ales autori străini. Aici este vorba și despre strategiile de marketing, unele edituri reușind să devină mai interesante pentru elevi, altele, care tipăresc cărți ale autorilor români, au fost mai încete la acest capitol.

Din acest an, o inițiativă legislativă aparținînd aceleiași Monica Anisie a stabilit ziua de 15 februarie ca Zi națională a lecturii. Este și acesta un alt pas pe drumul spre lectura zilei, devenită fapt cotidian, al cît mai multor români. Școlile s-au înghesuit să organizeze activități peste activități. Eu însumi am fost pus în impas, pentru că am fost invitat în atîtea locuri încît unele invitații am fost nevoit să le declin sau să propun alte zile pentru onorarea lor. Sînt sigur că o mulțime de scriitori au pățit același lucru. Nu era nici o indicație cum că ar trebui să fie invitați scriitori, ci că profesorii trebuie să citească cu elevii la anumite ore. Totuși, majoritatea școlilor au ales să invite scriitori, ceea ce mi se pare minunat și o dovadă în plus că se fac eforturi, că există interes sau chiar emulație, că lucruri bune se întîmplă, mai ales la firul ierbii. Chiar dacă, în alte sfere, nu este chiar așa, dacă ar fi să închei amuzat și amar puțin, cu replica pe care mi-a dat-o cineva care este bine informat în această privință: „Parlamentarii fug de citit”. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.