Cînd Liviu a pierdut Internetul

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

Aflat de ceva vreme într-o ofensivă de imagine, dl Liviu Dragnea și-a dinamitat tot efortul, în doar cîteva zile, după ce a sa celebră lege antidefăimare a intrat în linie dreaptă în Parlament. Reacția publicului a fost de o violență și de o insistență cum rar am întîlnit. Mai multă agitație pe Facebook-ul românesc am văzut doar cu prilejul alegerilor. Mii de comentarii negative, mii de status-uri ironice sau de-a dreptul „defăimătoare“ au inundat spațiul public și au otrăvit atmosfera în jurul președintelui PSD, devenit peste noapte aproape nefrecventabil.

Dl Dragnea nu pățise așa ceva de-a lungul întregii sale cariere politice. Imaginea, aproape comică, de răufăcător din filmele Disney nu s-a conturat atunci cînd a fost trimis în judecată, nu cînd a fost condamnat și nici cînd a semnat un nou protocol de colaborare cu Gabriel Oprea. S-a întîmplat, pe neașteptate cumva, cu ocazia intrării proiectului de lege privind defăimarea grupurilor sociale în dezbaterea Comisiei juridice din Camera Deputaților.

Am motive să cred că președintele PSD a fost stupefiat. Asta reiese inclusiv din declarațiile sale publice: „Timp de cîteva zile, vocea rațiunii s-a făcut auzită cu mare greutate. Nu-i treaba mea să cercetez cît a fost incitare, diversiune, manipulare și cît reacție sinceră. S-o facă alții“.

Nu vreau să fac aici o analiză a proiectului de lege. Îmi mențin opinia că avem de‑a face cu un efort de suprareglementare inutil, parte a unei tendințe mai largi despre care am scris în acest spațiu în urmă cu două săptămîni. Avertizam atunci că, incapabili să aplice corect legi decente, politicienii români aleg calea înăspririi pedepselor. O să remarc însă amploarea dezastrului de relații publice pentru președintele PSD care, anul acesta, trebuie să conducă partidul în două runde de alegeri. Ceea ce mi se pare grav este faptul că dl Dragnea nu dă semne că a înțeles furia îndreptată împotriva sa. Ba chiar sugerează o conspirație: „Mă încearcă (…) o tristețe văzînd că nimeni nu a avut răbdarea să citească noile modificări ale legii și aproape toți cei care m-au insultat au făcut-o preluînd, ca un ecou, informații false cu privire la libertatea de exprimare. Aceste informații false au fost puse în circulație de partidele de dreapta și, spre surprinderea mea, chiar de canale media care au ignorat pur și simplu realitatea și au intrat în logica de campanie electorală“.

Dacă argumentele de mai sus vă sună cunoscut, asta se întîmplă pentru că avem de-a face cu exact același tip de raționament pe care PSD îl folosește ori de cîte ori este în defensivă. Deși pozează în avocat al schimbării, dl Dragnea pare să creadă, la fel ca predecesorii săi și ca mulți dintre colegii din teritoriu, că există undeva, bine ascuns, butonul care dă drumul torentului polemic pe Facebook. Iar butonul ăsta e întotdeauna la dispoziția adversarilor partidului.

Ai putea crede că PSD e pur și simplu inadaptat, că nu înțelege Internetul și plătește un preț pentru asta. Eu susțin contrariul. PSD înțelege foarte bine Internetul, dar crede că se poate ridica deasupra lui. Nu știu cîți dintre cititori își aduc aminte de un scurt film publicat acum cîteva luni pe contul de Facebook al lui Liviu Dragnea. Omul tocmai fusese ales președinte PSD pe o platformă cu unic mesaj: modernizarea partidului. Îl vedeam în acel film pe dl Dragnea conducîndu-și singur mașina către căminul studențesc în care locuise pe perioada facultății. Ajuns acolo, vorbește cu studenții pe un ton normal, plăcut chiar, se lasă filmat tăind o bucată de tobă „de la mama“, din care mănîncă apoi alături de studenți. Imaginea unui domn simpatic, prietenos, care a reușit în viață fără să uite de unde a plecat. Asta era ceea ce vindea micul exercițiu video.

Efectul filmului a fost fantastic. Nu știu pe nimeni care să îl fi ironizat pe pre­șe­dintele PSD pentru surprinzătoarea sa mișcare de PR. Naturalețea politicianului a cîștigat detașat Internetul. Am văzut atunci un om care se comporta firesc. Cu toții știam că e vorba de un captatio pentru generația tînără, dar nimeni nu l-a acuzat pentru asta. Pînă la urmă, cît de des se plimbă politicienii prin cămine în afara campaniilor electorale?

Comparînd cele două momente, nu poți să nu remarci distanța dintre cei doi Liviu Dragnea – cel din film, uman, și cel din Parlament, acuzat că pune limite inutile libertății de exprimare. În fapt, cei doi Liviu Dragnea sînt doar unul, iar acela suferă de cinism. Crede, la fel ca o bună parte din colegii săi, că publicul poate fi satisfăcut cu mesaje prietenoase sau goale de conținut real, în timp ce participarea la marile dezbateri este rezervată politicienilor de profesie. Din acțiunea publică a acestei categorii de oameni reiese un dispreț aproape greu de mascat pentru public – înțeles ca un număr mare de oameni care, ferească sfîntul, s-ar putea să aibă opinii și chiar să înțeleagă marea politică.

Miile de comentarii pe care dl Drag­nea le-a șters de pe contul său de Facebook sînt tot atîtea voci care cereau să fie auzite. Nu întotdeauna elegant, nu întotdeauna cu argumentul corect și nu întotdeauna cu cele mai bune intenții. Dar toți oamenii aceia cereau să participe la dezbatere, să fie luați în seamă și să nu fie tratați ca niște aberații statistice cu prea mult timp liber.

Președintele PSD ar fi putut lesne să își treacă inutila sa lege prin Parlament dacă ar fi organizat o dezbatere publică reală, dacă s-ar fi arătat interesat de punctele de vedere ale societății de dincolo de gardul Casei Poporului. Fără grabă, cu deferență și cu o dorință onestă de a face bine. Pînă la urmă, nici un om normal nu vrea mai puțină toleranță. Ar fi rezultat, poate, o lege utilă. Nu a făcut-o. Pe parcurs a pierdut Internetul.

E ca și cum, ieșind din căminul ăla studențesc, ar fi scăpat printre dinți o înjurătură la adresa gazdelor.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.