Cînd ești un ratat cu media 9,50

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Un copil a terminat clasa a V-a cu media 9,50. Faptul a creat o mică tensiune între părinți, care sînt separați de mai mulți ani, dar în problemele care țin de fiul lor au o comunicare constantă. Ei bine, care a fost acum problema? Păi, această medie, 9,50, a poziționat copilul abia pe penultimul loc în clasă. Tatăl, care participase la festivitatea de încheiere, căci mama nu putea lipsi de la serviciu, mai impulsiv de felul lui, a fost profund iritat de această medie „mică” și de poziția copilului în ierarhia clasei și a acuzat mama că nu se ocupă destul de copil. Nu intru în mai multe detalii din viața privată, amintesc doar faptul că și copilul a fost afectat de context, pentru că a participat la dispută. A trăit sentimente de frustrare. S-a simțit, ca să spun așa, „ratat”. Cu media 9,50!

Observați, desigur, absurdul. Să ai media 9,50 e în sine o performanță. Dar dacă o ai într-o ierarhie în care alți 25 sau 29 au medii mai mari, dintr-o dată devine un eșec. Asta dacă așa sînt explicate și abordate lucrurile de cei din jur, de mediile în care te miști, cel familial și cel educațional.

La festivitatea în cauză, diriginta strigase elevii în ordinea mediilor, chemîndu-i în fața publicului, pe rînd. Actul în sine, atît de uzual, de frecvent în mediul educațional autohton, este, de fapt, inadecvat, lipsit de dimensiune pedagogică și cu impact psihologic negativ. De ce trebuie să fie scoși elevii în fața publicului și să li se rostească mediile în plen, astfel încît ierarhia să fie evidențiată și să primeze? Ce mesaj transmitem prin acest obicei? Că educația este despre competiție, că școala este despre ierarhii, că nu formarea contează, dezvoltarea competențelor, dezvoltarea personală. Că școala este un mediu competițional, nu unul formativ.

Ați avut experiențe de felul următor, unii dintre voi, probabil: copil de profesor fiind, să vă scoată la tablă profesorul vostru de aceeași specialitate cu părintele vostru și să vă spună că „ar fi trebuit să știi asta, doar ești copil de profesor de X disciplină”. Cu alte cuvinte, ați fost identificat cu părintele, fiindu-vă diminuată individualitatea, ați fost comparat și ați fost făcut de rușine. O rușine care îl implica și pe părinte, la rîndul lui pus la zidul infamiei.

Sau ați fost, poate, în altă situație, cînd toată lumea vă întreba ce a făcut copilul vostru la un examen sau la un final de an sau la vreo competiție și pentru că acesta nu performase în termeni de excelență ați trăit sentimentul de rușine, v-ați fofilat, ați evitat răspunsul etc.

Cu siguranță ați fost, în calitate de părinți, dar poate și în calitate de profesori diriginți, în situația de a participa la ședințe cu părinții în care se iau la rînd, în plen, elevii clasei, spunîndu-se public notele acestora, mediile, situația la învățătură și la purtare.

Îmi aduc aminte, iar despre asta am mai scris odinioară, cum în urmă cu cîțiva ani, cînd regulile GDPR încă nu se aplicau la noi, presa făcea un eveniment național din rezultatele – meritorii sau mai puțin meritorii – copiilor unor personalități. Fiul ministrului X a picat Bacul! Fata cutărei deputate a luat la română doar nota 6. O expunere publică prin care se afecta nu doar imaginea părintelui, care să spunem că își asumase prin poziția politică sau profesională o vizibilitate vulnerabilizantă, dar care implica și un copil, lipsit de vreo vină în privința carierei părintelui său.

Dimensiunea aceasta a ierarhizării pare să ne obsedeze încă în plan educațional, deși vorbim de mulți ani despre un învățămînt formativ, centrat pe competențe, pe dezvoltare personală. Vorbim despre predare diferențiată, ne dorim marcarea progresului, nu a unor standarde de performanță doar, însă, în fapt, ceea ce glorificăm este doar poziția într-o ierarhie.

După examenele naționale, unul dintre subiectele preferate de presă este cel al topurilor: județele cu cel mai mare procent de promovare, județele cu cel mai mic procent de promovare. Școlile și liceele din Top 3 sau Top 5 sau Top 10 și cele de la coada listei, de cealaltă parte.

Mă întorc la punctul de plecare, pentru a-l duce spre o concluzie. Dacă în privința examenelor naționale, de orice fel ar fi ele, de cîțiva ani s-a impus aplicarea regulilor GDPR, astfel încît notele nu mai sînt publice cu afișarea numelui – fapt pe care îl consider unul dintre cele mai corecte decizii sistemice din ultimii ani –, la nivelul claselor și al școlilor, la firul ierbii deci, încă nu există această practică. Profesorii nu au deprins încă obiceiul de a fi discreți în privința notelor elevilor, obiceiul de a nu le spune în plen, de a nu rușina un elev în fața clasei cu nota obținută la un test sau de a nu-i rușina părinții la ședințe, expunînd în public notele copilului lor.

Mai mult, la nivelul școlilor nu s-a născut încă gîndul, care să devină apoi obicei, că nu ar trebui prezentată situația elevilor la final de an în cadru festiv, cu menționarea tuturor mediilor elevilor dintr-o clasă, fapt care poate să îl facă pe un elev cu media 9,50 să se simtă prost, să-și dezvolte complexe, dacă acest 9,50 îl situează, ierarhic vorbind, pe ultimele locuri din clasă. N-ar fi suficient să fie evidențiați doar premianții? N-ar fi OK să fie evidențiați și cei cu progrese semnificative, chiar dacă nu sînt pe podium?

Cred că aici avem încă de format mentalități, în rîndurile profesorilor, pe de o parte, dar și în rîndurile părinților. Un părinte dezamăgit de copilul lui, pentru că are „doar” media 9,50 și e penultimul din clasă, ar trebui să aibă un dialog mai atent cu sine în fața oglinzii. Dar dincolo de asta, școala n-ar trebui să-l pună în situația publică de a constata că fiul lui este penultimul din clasă.       

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.