Cînd ajungi să crezi în propria cacealma

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

După înfrîngerea Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial, aliatul de atunci de conjunctură al anglo-americanilor, Uniunea Sovietică, a devenit adversarul lor principal. A început așa-numitul Război Rece. Așa cum observa Denis de Rougemont, cînd tocmai îți închipui că l-ai învins pe diavol, el rîde din altă parte. Hitler dispăruse, dar Stalin și pericolul comunist deveniseră tot mai puternici. Aliații occidentali ajunseseră să se teamă de Stalin, cu atît mai mult cu cît nu-i cunoșteau intențiile. În primul deceniu după război, informațiile lor din spațiul sovietic au fost aproape egale cu zero. Iată ce scrie jurnalistul Gordon Corera în cartea sa foarte documentată despre MI6: „Cînd se punea problema obținerii de informații din interiorul URSS, nici Statele Unite și nici Marea Britanie nu aveau absolut nimic. Nu aveau nici măcar o sursă, nici măcar un agent”. Bazîndu-se doar pe frînturi de informații, serviciile occidentale făceau niște estimări exagerate. Același cercetător a descoperit că „în 1947, Comitetul Reunit pentru informații credea că sovieticii au o armată cu 170 de divizii, care puteau ajunge pe coasta Atlanticului în 40 de zile, cucerind în drumul lor și Orientul Mijlociu”. În realitate, Armata Roșie nu avea nici jumătate din efectivele și puterea pe care i-o evaluau occidentalii. Și Tim Weiner, autorul unei istorii a CIA, are un întreg capitol intitulat „La început nu știam nimic”. 

De fapt, atît URSS, cît și țările vestice erau slăbite de război și numai de un nou conflict militar nu aveau nevoie. Iar ulterior, cei care au cercetat arhivele au aflat că, de fapt, teama cea mai mare a lui Stalin ar fi fost tocmai de un asemenea război deschis cu Statele Unite și aliații lor. Era conștient că numai un astfel de conflict i-ar fi pus în pericol domnia care, altminteri, din interior, părea de-a dreptul indestructibilă. De bună seamă, însă, i-au convenit de minune temerile occidentale legate de o posibilă agresiune sovietică asupra Europei de Vest. Și a lăsat aceste temeri să circule, ba, cu siguranță, a încercat să le și amplifice.

La sfîrșitul anilor ’50, survolurile avioanelor americane de spionaj U-2 au demonstrat că sovieticii nu aveau nici pe departe atîtea rachete balistice pe cît lăsau ei să se creadă, lucru confirmat și de celebrul agent dublu Oleg Penkovski.   

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Știm bine că autoritățile sovietice și rusești au fost maestre în arta propagandei și a dezinformării. De fapt, s-ar putea spune că asta a fost, timp de decenii, arma cea mai importantă a lor. A-ți convinge adversarii că ești cel puțin la fel de puternic ca ei poate înlocui o întreagă armată. De altfel, multă vreme occidentalii n-au reușit să perceapă nici măcar gradul de sărăcie în care trăiau cetățenii sovietici. La început, chiar agenții MI5 nu pricepeau de ce diplomații sovietici de la Londra se întorceau întotdeauna la Moscova încărcați cu sacoșe pline cu tot felul de produse relativ obișnuite, achiziționate de prin magazine englezești. Nu-și puteau imagina că în Uniunea Sovietică oamenii stăteau la coadă pînă și la chibrituri. 

Tipul ăsta de naivitate occidentală s-a manifestat și în alte privințe și la niveluri foarte înalte. De exemplu, într-un interviu acordat lui Dorin Tudoran, fostul general de Securitate Mihai Pacepa a dat o explicație șocantă asupra faptului că, după ce a fugit în Statele Unite și a dezvăluit serviciilor americane tot ce știa despre Ceaușescu și regimul său, nu a fost crezut (ba era cît pe ce să fie trimis înapoi în țară – adică la moarte sigură): „preşedintele american Jimmy Carter, care a fost gazda lui Ceauşescu numai cu trei luni înainte de a-mi acorda azilul politic, a fost un om mult prea onest ca să poată crede că preşedintele României nu putea dormi noaptea dacă nu minţise pe cineva în timpul zilei”.

Așadar, occidentalii, fie ei și președinți de stat, puteau fi adesea păcăliți de comuniști și de sovietici. Regimul Putin a preluat această strategie și a continuat propaganda și dezinformarea. Chiar dacă nu mai exista și ideologia comunistă, lucrurile păreau să funcționeze mai departe. Rusia a continuat să fie temută, considerată fiind o putere foarte mare. Bineînțeles că este o putere nucleară, care poate face încă enorm de mult rău. Dar, ca și Uniunea Sovietică, uriașa țară se sprijină pe niște picioare de lut. Realitatea asta s-a devoalat din nou odată cu invadarea Ucrainei. Ar fi trebuit să fie evident că, într-o țară cu atîta corupție precum Rusia, nimic nu poate funcționa cum trebuie, implicit nici armata. Doar propaganda își păstra o oarecare eficiență. Mitul puterii acestei armate a persistat însă pînă la actualul război și poate ar mai fi rezistat o vreme. Prin începerea „operațiunii militare speciale”, Puterea de la Kremlin a reușit să-l destrame. Indiferent de ce se va mai întîmpla (și multe orori sau întorsături mai pot apărea în acest război), picioarele de lut și-au dovedit inconsistența. De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.