Cînd ajungi să crezi în propria cacealma

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

După înfrîngerea Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial, aliatul de atunci de conjunctură al anglo-americanilor, Uniunea Sovietică, a devenit adversarul lor principal. A început așa-numitul Război Rece. Așa cum observa Denis de Rougemont, cînd tocmai îți închipui că l-ai învins pe diavol, el rîde din altă parte. Hitler dispăruse, dar Stalin și pericolul comunist deveniseră tot mai puternici. Aliații occidentali ajunseseră să se teamă de Stalin, cu atît mai mult cu cît nu-i cunoșteau intențiile. În primul deceniu după război, informațiile lor din spațiul sovietic au fost aproape egale cu zero. Iată ce scrie jurnalistul Gordon Corera în cartea sa foarte documentată despre MI6: „Cînd se punea problema obținerii de informații din interiorul URSS, nici Statele Unite și nici Marea Britanie nu aveau absolut nimic. Nu aveau nici măcar o sursă, nici măcar un agent”. Bazîndu-se doar pe frînturi de informații, serviciile occidentale făceau niște estimări exagerate. Același cercetător a descoperit că „în 1947, Comitetul Reunit pentru informații credea că sovieticii au o armată cu 170 de divizii, care puteau ajunge pe coasta Atlanticului în 40 de zile, cucerind în drumul lor și Orientul Mijlociu”. În realitate, Armata Roșie nu avea nici jumătate din efectivele și puterea pe care i-o evaluau occidentalii. Și Tim Weiner, autorul unei istorii a CIA, are un întreg capitol intitulat „La început nu știam nimic”. 

De fapt, atît URSS, cît și țările vestice erau slăbite de război și numai de un nou conflict militar nu aveau nevoie. Iar ulterior, cei care au cercetat arhivele au aflat că, de fapt, teama cea mai mare a lui Stalin ar fi fost tocmai de un asemenea război deschis cu Statele Unite și aliații lor. Era conștient că numai un astfel de conflict i-ar fi pus în pericol domnia care, altminteri, din interior, părea de-a dreptul indestructibilă. De bună seamă, însă, i-au convenit de minune temerile occidentale legate de o posibilă agresiune sovietică asupra Europei de Vest. Și a lăsat aceste temeri să circule, ba, cu siguranță, a încercat să le și amplifice.

La sfîrșitul anilor ’50, survolurile avioanelor americane de spionaj U-2 au demonstrat că sovieticii nu aveau nici pe departe atîtea rachete balistice pe cît lăsau ei să se creadă, lucru confirmat și de celebrul agent dublu Oleg Penkovski.   

image
© wikimedia commons

Știm bine că autoritățile sovietice și rusești au fost maestre în arta propagandei și a dezinformării. De fapt, s-ar putea spune că asta a fost, timp de decenii, arma cea mai importantă a lor. A-ți convinge adversarii că ești cel puțin la fel de puternic ca ei poate înlocui o întreagă armată. De altfel, multă vreme occidentalii n-au reușit să perceapă nici măcar gradul de sărăcie în care trăiau cetățenii sovietici. La început, chiar agenții MI5 nu pricepeau de ce diplomații sovietici de la Londra se întorceau întotdeauna la Moscova încărcați cu sacoșe pline cu tot felul de produse relativ obișnuite, achiziționate de prin magazine englezești. Nu-și puteau imagina că în Uniunea Sovietică oamenii stăteau la coadă pînă și la chibrituri. 

Tipul ăsta de naivitate occidentală s-a manifestat și în alte privințe și la niveluri foarte înalte. De exemplu, într-un interviu acordat lui Dorin Tudoran, fostul general de Securitate Mihai Pacepa a dat o explicație șocantă asupra faptului că, după ce a fugit în Statele Unite și a dezvăluit serviciilor americane tot ce știa despre Ceaușescu și regimul său, nu a fost crezut (ba era cît pe ce să fie trimis înapoi în țară – adică la moarte sigură): „preşedintele american Jimmy Carter, care a fost gazda lui Ceauşescu numai cu trei luni înainte de a-mi acorda azilul politic, a fost un om mult prea onest ca să poată crede că preşedintele României nu putea dormi noaptea dacă nu minţise pe cineva în timpul zilei”.

Așadar, occidentalii, fie ei și președinți de stat, puteau fi adesea păcăliți de comuniști și de sovietici. Regimul Putin a preluat această strategie și a continuat propaganda și dezinformarea. Chiar dacă nu mai exista și ideologia comunistă, lucrurile păreau să funcționeze mai departe. Rusia a continuat să fie temută, considerată fiind o putere foarte mare. Bineînțeles că este o putere nucleară, care poate face încă enorm de mult rău. Dar, ca și Uniunea Sovietică, uriașa țară se sprijină pe niște picioare de lut. Realitatea asta s-a devoalat din nou odată cu invadarea Ucrainei. Ar fi trebuit să fie evident că, într-o țară cu atîta corupție precum Rusia, nimic nu poate funcționa cum trebuie, implicit nici armata. Doar propaganda își păstra o oarecare eficiență. Mitul puterii acestei armate a persistat însă pînă la actualul război și poate ar mai fi rezistat o vreme. Prin începerea „operațiunii militare speciale”, Puterea de la Kremlin a reușit să-l destrame. Indiferent de ce se va mai întîmpla (și multe orori sau întorsături mai pot apărea în acest război), picioarele de lut și-au dovedit inconsistența. De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.

Adevarul.ro

Delapidare  FOTO Poliția Română png
Cinci indivizi din Iași și Vaslui, reținuți pentru delapidare. Au furat materiale de construcție de peste 700.000 de lei
Polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, au efectuat 5 percheziții domiciliare, la adrese de pe raza municipiilor Vaslui și Iași.
Casa de amanet se află pe Bulevardul Republicii
Valoarea medie a bunurilor amanetate a fost de 1.000 de lei, în primul semestru. Ce lasă românii la casa de amanet
Valoarea medie a bunurilor amanetate a fost de 1.000 de lei/persoană, potrivit datelor unei cunoscute case de amanet, care indică și produsele lăsate frecvent în schimbul împrumutului.
Stephanie Keith/Getty Images
Iran, între două revoluții. De la „Allah e mare!” la „Femeie, Viață, Libertate!”
La mijlocul lunii septembrie, ‚poliția morală’ a Iranului, o entitate creată pentru a supraveghea respectarea codului vestimentar adoptat în 1981 (inclusiv purtarea ‚corectă’ a hijab-ului) a arestat o tânără de 22 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia