Cîini, orașe, cetățeni

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Vara asta nu e deloc una obișnuită. Am ieșit din primele valuri ale pandemiei mai irascibili, mai puși pe harță decît eram înainte. Nenorocirea abătută peste lume ne-a influențat profund. Și pe cei care au luat-o în serios, și pe cei care preferă să fabuleze, măcinînd zilnic la teoria conspirației. Chiar și pe cei care cred despre ei înșiși că sînt indiferenți, privind cu îngăduință sau cu lehamite la „spectacolul jalnic al lumii ăsteia”. S-au scris nenumărate studii de sociologie, psihologie, antropologie, despre rezultatele izolării și ale distanțării sociale, despre portul îndelungat al măștii de protecție, despre împărțirea netă a lumii între vacciniști și antivacciniști, despre creșterea radicalismului de toate felurile și despre fondul de tensiune generală sporită, care mocnește dedesubtul întregii noastre vieți de la ora asta. E suficient să te întîlnești cu un cunoscut care aduce în discuție sintagma „botnița lu’ Arafat” și se simte deja, din plin, butoiul de pulbere pe care stă situația. Chiar dacă nici unul dintre interlocutori nu pornește un dialog în contradictoriu. Ne comportăm de multe ori asemenea oricăror animale care, în anumite situații, evită conflictul, încăierarea. Dar, spre deosebire de toate celelalte animale, noi avem la dispoziție rețeaua socială. Acolo putem să mușcăm cu ferocitate, să scuipăm, să zgîriem, să dăm cu copitele, să ne-nfigem colții în gîtul prăzii, în timp ce ne bem liniștiți cafeaua, în fața computerului.

Săptămîna trecută m-am încumetat să scriu despre un subiect delicat și „periculos”. Felul în care știm să ne locuim orașele. Am făcut același lucru și în urmă cu cîteva săptămîni, referindu-mă doar la ființele umane care nu vorbesc, ci urlă. Am avut parte de comentarii, în majoritate favorabile, ale unor cititori care împărtășeau acest tip de îngrijorare față de tot ceea ce ține de comportament în spațiul urban, de asumarea întregului univers pe care îl implică acum calitatea de a fi cetățean al unui oraș. Săptămîna trecută, m-am referit însă și la cel mai bun prieten al omului. Am avut grijă, cît am putut, să subliniez că fondul sonor plin de lătratul cîinilor, de-aici, de la noi, din România, e rezultatul nivelului de civilizație la care se găsesc cei care se consideră stăpînii nevinovatelor patrupede. Știam bine că „a te lua de cîini”, a îndrăzni să faci gafa asta imensă în spațiul nostru public înseamnă a-ți pune singur ștreangul de gît. În fond, chiar nici n-ai cum să te iei de bietele animale. Ele n-au nici o vină. Dimpotrivă. Sînt prezențe minunate, pline de afecțiune, uneori de-a dreptul salvatoare, în viețile multora dintre noi. De explodat, explodează fondul primar al ființelor bipede care sar „în apărarea” cîinilor, pentru a-și apăra, de fapt, orgoliile rănite, atunci cînd li se spune direct că sînt rudimentare, agresive, neadaptate la mediul urban.

Comentariile la adresa articolului de săptămîna trecută sînt un adevărat spectacol, infinit mai demn de interes decît articolul în sine. Pentru că spun despre noi mult mai mult decît ar putea spune orice articol. O doamnă care nu poate fi decît bine educată și cititoare constantă de reviste culturale scrie: „Dacă aș fi cîine și eu l-aș lătra pe Ștefănescu ăsta cu aroganța lui grețoasă”. Doamnă, cu tot respectul, o să vă rog să nu lătrați. Pe lîngă aroganța grețoasă, mi-am luat și spray cu piper. Glumesc, desigur. Lătrați, stimată doamnă, cît poftiți. Trăim într-o lume liberă. Există și comentarii absolut civilizate, indiferent de opinie. Unele perfect la obiect, altele mai pe lîngă. E absolut firesc, o revistă culturală din ziua de azi e, prin natura ei, un spațiu de dialog. Chiar și pentru cei care nu înțeleg această noțiune. O altă cititoare scrie așa: „Păi, Cătălin Ștefanescu nu vorbea de cîini care latră toată ziua, ci de cei care sînt reactivi cînd trece dînsul cu bichonul pe lîngă poartă. Deci de cîte ori pe zi e acceptabil să latre cîinele? Dar în străinătate? Că înțeleg că doar în România sînt obraznici cîinii și stau la bloc :))”. N-am bichon, doamnă. N-am cîine. Am un motan. Ironia fină (pasăre foarte rară) sau chiar și aceea mai adusă din toporișcă nu sînt doar acceptabile, ci necesare. Un pic de condiment nu strică niciodată. Dar dezlănțuirile de limbaj murdar, răstălmăcirile aiuritoare, jignirile crunte, delirul unor minți în care cruzimea joacă tontoroiul, toate astea sînt tot atîtea motive de mare îngrijorare. Nu pentru curățenia atmosferei din comentariile unei reviste culturale. E un fenomen firesc. Nu sîntem într-un laborator farmaceutic. E drept, un pic de măsură n-ar strica. Dar ar fi culmea naivității să te revolți la adresa chipului real al lumii. E o îngrijorare și o formă de compasiune față de oamenii care vin în contact direct cu asemenea indivizi. Unul propune (ca o glumă macabră, sper), cu speranța că-l aruncă în hăul cruzimii pe autorul articolului, operații de îndepărtare a corzilor vocale ale cîinilor. Sau eutanasieri de-a dreptul. Te crucești.

Alții trec la copii și-ți explică (fandositule și fițosule!) că asta-i viața adevărată. Copiii urlă. Sigur că urlă, evident, n-a zis nimeni să le punem căluș în gură. N-a zis nimeni să ne betonăm curțile ca să nu mai existe insecte sau frunze uscate pe jos. E vorba despre lipsa de măsură, stimați cititori. Despre nesimțirea care sfidează, despre indolența obraznică, trăitul într-o promiscuitate care-și ține coada sus și se dă civilizație. Celor care tînjesc după o viață clocotitoare în curtea comună din spațiul urban le propun să aducă și-o cireadă de vaci, o turmă de oi, niște porci, găini, rațe, gîște, bibilici, să știm o treabă. Să simțim din plin pulsul vieții adevărate. Că doar cu urlete de orășeni sadea și cu niște cîini, „care-i deranjează pe fandosiți”, nu se face primăvară. Haideți să facem în curtea blocului și niște grajduri și cotețe. Doar așa o să ne menținem reputația de adevărată „Grădină a Maicii Domnului”.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii