„Chiurtoşcolaci“ e ameninţat!

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
„Chiurtoşcolaci“ e ameninţat! jpeg

Acum mai puţin de un an, primarul din Buşteni ni se plîngea. Dorise omul să facă un tîrg de produse tradiţionale. A dat sfoară prin judeţ (Prahova) să vină micii meşteşugari. A găsit şi un loc bun, în faţa Primăriei. La tăierea panglicii, surpriză: trei rulote de „chiurtoşcolaci“ şi vreo zece negustori cu produse tip Vadu’ Cerbului: blăniţe de oaie, pitici de grădină, roţi de căruţă pentru pus prin curte sau pe peretele pensiunii „tradiţionale“, precum şi încă pe atîţia cu plastice proaspăt aduse din China. Dezamăgit, omul a renunţat să mai încerce, pentru o perioadă.

La el m-am gîndit week-end-ul trecut cînd, întîmplător, am nimerit în parcul Riviera, în mijlocul unui tîrg de produse tradiţionale. Vremea era frumoasă, lumea era binedispusă şi hotărîtă să se plimbe şi să negoţească. Primul stand era, bineînţeles… o rulotă de „chiurtoşcolaci“. Nu m-am mirat. De la Vatra Dornei la Slatina, de la Constanţa la Arad şi de la Baia Mare la Amara, oferta de „chiurtoşcolaci“ reprezintă elementul unificator, indubitabilul numitor comun al zilelor oraşului, al tîrgului de primăvară/toamnă/iarnă, în general al oricărei forme de festivitate locală care se lasă cu mici, sarmale, fasole şi reportaje pentru televiziunile de ştiri. De multe ori, am impresia că, de fapt, nu micul şi sarmaua reprezintă adevăratul element naţional unificator, ci tubul dulce-unguresc, grozav tapetat cu zahăr sau miere.

Ei bine, mi se arată un semn ciudat. În Bucureşti, la Riviera, cele trei rulote de colaci ungureşti păreau stinghere. Nici un cumpărător nu am văzut timp de aproape două ore cît m-am fîţîit printre tarabe. Motivul nu era vreun acces de naţionalism culinar al bucureştenilor sau grija pentru siluetă. Nicidecum. Motivul era mult mai simplu: concurenţa teribilă! Păi, cum să te mai uiţi la (deja) banalii colacs, atunci cînd, la rînd, pe tarabe se înşirau calupuri de brînză nouă şi veche, de oaie, de bivoliţă sau de capră, roţi de caşcaval şi urdă, platouri cu plăcinte şi prăjituri de fructe, cozonaci şi checuri, ghirlande de cîrnaţi care mai de care mai afumaţi şi mai ispititori, blăni de slăninuţă fiartă sau afumată, rasteluri de borcane cu murături, zacuscă sau gem, pastrame din-te-miri-ce? În plus, ca suprem chin pentru pofticioşii înfometaţi la ceas de prînz (cum, recunosc, eram), printre tarabe se gătea! Vreo trei berbecuţi am numărat, învîrtiţi agale peste jar. Oale cu sarmale, tocană de afumătură sau ghiveci de legume. Grătare cu mici, coaste, pastrame. Amestecul de mirosuri era teribil! La o adică, aveai la dispoziţie şi vreo cinci-şase teascuri de unde ţi se turna mustul direct în cană, proaspăt stors. L-am încercat şi nu i-am găsit cusur. În atari condiţii, „chiurtoş“-ii erau ignoraţi iar vînzătorii se cam plictiseau.

Nu sînt un mare fan al politicii agricole comune care, în opinia mea, pune (prea mult) preţ pe activitatea micilor producători. Cred sincer că România are mai mult de cîştigat de pe urma marilor ferme şi a industriei agro-alimentare. Mă irită snobismul fondator al mişcărilor tip slow-food. În plus, ştiind cu cît se vinde la ţară kilul de telemea, mă enervează încăpăţînarea cu care preţul cerut la tîrgurile de „tradiţionale“ din Bucureşti este cel puţin dublu. Mi se pare, de asemenea, cinic, să predici despre alimentaţie „sănătoasă, fără E-uri, prea bun, prea ca la ţară“ (şi la preţuri umflate) unor consumatori care sînt oricum jupuiţi fără milă în supermarketurile de sorginte globală. Îi mai trimiţi, carevasăzică, la jecmăneala altora care, pe o piaţă în devălmăşie, fără nici un control, se fac că produc „sănătos şi ca pe vremuri“.

Oricum, după experienţa de săptămîna trecută, pot zice că mi-a mai trecut din scepticism. Dacă eşti atent la ce cumperi, ceri să guşti înainte şi nu te grăbeşti să crezi toate poveştile înşirate de vînzătorii îmbrăcaţi în costume populare, ai şansa de a face achiziţii interesante. Pînă la urmă, politicile astea europene de sprijin pentru „tradiţionali“ par a măcina din poziţia dominantă a „chiurtoşcolaci“-lor în iarmaroacele noastre. Ceea ce-mi mai alină din amicalul naţionalism gastronomic.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Coreea de Nord FOTO Shutterstock
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
Viața din interiorul regimului totalitar al lui Kim Jong Un diferă drastic de fațada puterii pe care autoritățile o proiectează în lumea exterioară. Mai multți dezertori din Coreea de Nord au povestit ce înseamnă să trăiești într-o astfel de țară.
Begu jpg
Sfert de finală românesc la Parma (WTA). Irina Begu o va întâlni pe Ana Bogdan
Jucătoarele române de tenis Irina Begu şi Ana Bogdan vor fi adversare în sferturile de finală ale turneului WTA 250 de la Parma, dotat cu premii totale de 203.204 euro.
ned price
Departamentul de Stat: Carta NATO este aplicabilă ipotetic în cazul incidentului Nord Stream
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a declarat că țara sa este pregătită să sprijine ancheta și să lucreze pentru a minimiza impactul eliberării gazelor asupra mediului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.