China, Statele Unite şi „capcana lui Tucidide”

Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

„Istoria se repetă” este una dintre cele mai repetate fraze în eseurile şi editorialele legate de actualitate. Ca şi cum ea ar ascunde o explicaţie pentru dramele umanităţii, pentru incapacitatea omului de a învăţa ceva esenţial din trecut, şi anume că erorile nu trebuie repetate.

Experţi avizaţi ne avertizează aproape zilnic că Statele Unite sînt în război economic cu China şi că nu este exclusă o înfruntare militară între cele două mari puteri. După războiul rece dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică, război care a marcat a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-ar părea că începe acum altul, între Statele Unite şi China, şi că el va marca prima jumătate a secolului al XXI-lea. Dacă primul război rece a avut ca principal teren de conflict Europa, al doilea se mută în spaţiul asiatic. În cursul primul mare război rece, ne mai spun specialiştii, Berlinul a fost simbolul principal al înfruntării, în sensul că aliaţii occidentali au făcut tot posibilul pentru ca partea vestică a oraşului să rămînă liberă şi democratică. Simbolul noului mare război rece este Taiwanul şi s-ar părea că americanii sînt decişi să facă tot posibilul pentru ca această provincie chineză insulară să rămînă, tot aşa, liberă şi democratică.

„Cine nu este cu noi este împotriva noastră”, iată o altă frază des repetată în cursul tuturor războaielor, fie ele reci sau fierbinţi. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, destul de multe ţări au vrut să se sustragă acestui tip de presiune şi s-au declarat nealiniate, adică nici cu sovieticii, nici cu americanii. Cu fraza de mai sus i-a iritat în mod sistematic pe europeni fostul preşedinte american Donald Trump. El a cerut cu insistenţă Uniunii Europene să se alinieze în mod clar politicii americane, să refuze tehnologia 5G chineză, să evite dependenţa economică de China, să nu contribuie la vastul şantier al Noului Drum al Mătăsii – o încercare a chinezilor de a construi infrastructuri internaţionale pentru a-şi facilita exporturile şi investiţiile. Europenii, dat fiind că influenţa lor diplomatică internaţională este în scădere, s-au simţit mereu lezaţi în orgoliul lor din cauza acestor presiuni, deşi nu tot ce spunea Donald Trump în legătură cu China trebuie aruncat la coş.

„Nu vă vom forţa să alegeţi între China şi Statele Unite.” Această frază a fost un cadou pentru europeni, din partea lui Joe Biden, adus în bagajele noului şef al diplomaţiei americane, Antony Blinken, care s-a deplasat fizic pe 22 martie la Bruxelles. Faptul că s-a deplasat, în context de pandemie, pentru a discuta cu omologii săi din cadrul Alianţei Atlantice, are forţă de simbol. Altădată astfel de călătorii erau banale. Acum, cînd mai toate reuniunile la nivel înalt se fac prin teleconferinţă, o călătorie reală, faptul că un responsabil politic se urcă într-un avion şi apoi coboară din el, capătă o aură mediatică enormă.

„Refacerea blocului occidental.” De la venirea la putere a democratului Joe Biden la Washington, mesajele Americii către europeni îi fac pe mulţi editorialişti să reia această veche formulă. Ea căzuse în desuetitudine. Cuvîntul bloc, atunci cînd vorbim de geopolitică, este geamăn cu înfruntare. Blocul comunist şi blocul capitalist nu s-au menajat în a doua jumătate a secolului trecut şi s-au înfruntat şi militar, pe diverse cîmpuri de bătălie, cum au fost Coreea şi Vietnamul. Conceptul revine însă în actualitate ca o cometă, pentru că, după cum spuneam la început, istoria are această nefastă tendinţă de a se repeta. Statele Unite au nevoie de aliaţi pentru a bloca ambiţia Chinei de a deveni prima putere mondială pe toate planurile şi de a impune apoi reguli pe planetă. Pe lîngă europeni, în acest bloc antichinez mai sînt invitaţi să intre Japonia, Coreea de Sud, Australia, India.

Cercetătorul american Graham Allison a inventat, în 2017, o tulburătoare expresie, „capcana lui Tucidide”, pentru a vorbi despre rivalitatea dintre Statele Unite şi China. La prima vedere, avem motive să ne mirăm: ce caută în acest context numele unui istoric grec care a trăit în secolul al IV-lea înaintea erei noaste? Ei bine, dat fiind că istoria se repetă, devine actual şi ceea ce spunea Tucidide despre războiul din Peloponez, şi anume că puternica dezvoltare a Atenei a creat o spaimă viscerală în Sparta, ceea ce a făcut ca războiul dintre cele două cetăţi greceşti să devină inevitabil. Graham Allison a scris şi o carte (tradusă în franceză în 2019) intitulată Destined for War:  Can America and China escape Thucydides’s Trap?. Pe scurt, Graham Allison consideră că nici China şi nici Statele Unite nu doresc un război, dar că se îndreaptă totuşi spre conflict. Aceasta este deci capcana lui Tucidide – o ecuaţie geopolitică tot mai greu de rezolvat paşnic, adică prin apel la raţiune, prin concesii reciproce, prin crearea unor noi reguli.

În cartea sa, Graham Allison dă şi alte exemple de conflicte izbucnite în ultimele cinci secole întrucît puterile respective sau liderii respectivi nu au ştiut să evite capcana lui Tucidide. Cînd, pe 28 iunie 1914, murea la Sarejevo, în urma unui atentat, moştenitorul tronului habsburgic, nimeni nu-şi imagina în Europa şi pe planetă că acel eveniment putea fi declanşatorul unei măcel de proporţii gigantice, industriale, inedit în istoria umanităţii. În Europa se mai produseseră astfel de atentate fără ca ele să declanşeze conflicte majore. Ceea ce s-a întîmplat în 1914 la Sarajevo s-ar putea întîmpla în viitorul apropiat în Taiwan, spun observatorii tensiunilor dintre China şi Statele Unite. După ce a adus sub ascultare provincia Hong Kong, fostă colonie britanică dotată cu un statut democratic special, preşedintele Xi Jinping pare să-şi propună acelaşi lucru şi cu insula rebelă Taiwan. Pentru China comunistă, o eventuală declaraţie de independenţă a Taiwanului ar fi pretextul unei invazii imediate. Ce va face în acest caz America? Va atrage un întreg bloc în capcana lui Tucidide?

Astfel de întrebări mă trimit cu gîndul la unele tragedii ale grecilor antici, piese unde, la sfîrşit, toată lumea moare, dar nimeni nu este vinovat, cu excepţia unui singur element cosmic: destinul.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.