Charlie Hebdo

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Charlie Hebdo jpeg

A trecut o săptămînă de la cel mai brutal atac terorist trăit de Franţa în ultimii 50 de ani. O tragedie care dovedeşte, în cele din urmă, precaritatea normalităţii – fie ea a societăţii laice, a Republicii, sau a religiei, a dreptului de a crede – şi vulnerabilitatea lumii civilizate, a ţărilor pe care le considerăm stabile, puternice şi mature, în faţa fanatismului şi a barbariei de orice fel. Căci este vorba, într-adevăr, de două martirii, de două crize, de doi perdanţi: libertatea de expresie fără frontiere, legitimitatea, în fond, a lui „nimic sfînt“, pe de o parte, şi credibilitatea religiei, normalitatea credinţei, pe de altă parte; dreptatea lui Charlie şi dreptatea lui Ahmed.

Je suis Charlie

Poate că cea mai şocantă imagine din filmările făcute de amatori – remarcă Hugh Schofield de la BBC – este a celor doi bărbaţi înarmaţi, care revin la maşină după atac, pentru a părăsi locul faptei: nu aleargă, nu sînt panicaţi, merg la pas. Ceea ce spune foarte multe despre ameninţarea sub care se află Franţa. Sînt asasini neobişnuiţi, care vin dintr-o lume cu totul diferită.

Iar faptul că primele victime ale acestui nou tip de terorism sînt etaloane ale stîngii franceze are o mare valoare simbolică. Asemenea revistei pentru care lucrau, Cabu şi Wolinski s-au format în anii ’60-’70, cînd credinţa că libertatea de expresie poate fi extinsă la infinit era o axiomă. Astăzi, o asemenea iluzie e mai degrabă vrednică de milă.

E semnificativ şi faptul că asasinatul a avut loc exact în ziua în care Houellebecq îşi publica noul roman Soumission, în care Franţa ajunge să fie condusă, în anul 2022, de un preşedinte musulman, ceea ce ar echivala, în viziunea autorului, cu sfîrşitul valorilor iluministe occidentale. Or Charlie – produsul acestor valori – a fost aproape eliminat. Echipa care îl publica a murit.

Dezbaterea din Franţa cu privire la cauzele recentelor atacuri teroriste menţionează, în primul rînd, motive culturale: mulţi dintre islamiştii radicali francezi sînt de origine arabă sau africană. Şi totuşi, nu se poate spune că fraţii Kouachi, Amedy Coulibaly şi Hayat Boumedienne s-au născut cu o genă jihadistă. Cu toţii s-au radicalizat şi s-au interesat de jihadism abia tîrziu, la vîrste de peste 20 de ani. Iar cauzele acestei transformări sînt trei probleme specifice societăţii franceze contemporane – scrie Raniah Salloum pentru Der Spiegel. 1) Detenţia: Chérif Kouachi şi Amedy Coulibaly au fost radicalizaţi în puşcărie; după eliberare, au păstrat legătura cu membrul Al-Qaeda Djamel Beghal. Problema radicalizării din penitenciare există în Franţa încă din anii ’90. Încercările de reformare a sistemului penitenciar nu au dat pînă acum nici un rezultat. 2) Şomajul: fraţii Kouachi, Coulibaly şi Boumedienne trăiau la limita subzistenţei, din prestaţii ocazionale: livrator de pizza, vînzător de peşte, casieriţă. Nici unul nu avea studii superioare. Doi dintre ei au urmat cursuri de formare profesională, dar nu au reuşit să găsească nici un serviciu. Şomajul segmentului de vîrstă 18-24 de ani este în Franţa de 20%, iar pentru cei fără studii superioare, se ridică la 25%. 3) Perdanţii pe termen lung: Franţa se află pe ultimul loc, în studiile anuale PISA; în şcoli, inegalitatea socială se înăspreşte. Iar această prăpastie socială este în creştere. În Franţa, numărul celor cu studii şcolare nefinalizate este foarte ridicat. Acest mediu al şanselor inegale programează eşecurile viitoare din viaţa de adult.

Toate acestea sînt probleme vechi ale Franţei. Şi totuşi, pînă nu de mult, revoltele şi exploziile de nemulţumire (manifestaţiile violente din 2005, bunăoară) se desfăşurau fără focuri de mitralieră şi nu aveau un iz fundamentalist. Faptul că acest lucru s-a schimbat e îngrijorător.

Je suis Ahmed

Moartea lui Ahmed Merabet oferă, din mai multe motive, o cheie pentru înţelegerea masacrului de la sediul Charlie Hebdo, de săptămîna trecută. Merabet, unul dintre cei doi poliţişti împuşcaţi mortal, musulman francez, a murit apărînd legile care permiteau unei publicaţii de satiră să-i batjocorească religia.

De aceea, este cu atît mai şocantă scena, filmată în timpul carnajului de săptămîna trecută, în care cei doi terorişti se apropie de Merabet şi îl execută, în timp ce el zăcea, rănit, pe un trotuar din arondismentul al XI-lea, cerîndu-le îndurare. În urma atacului, multe dintre benzile desenate şi omagiile aduse victimelor i-au vizat pe jurnalişti şi au adus în discuţie idealul libertăţii de expresie. Ceea ce a pus cazul lui Merabet (şi al colegului său, ofiţerul Franck Brinsolaro) într-un con de umbră.

Şi nu e vorba – consideră Adam Chandler în The Atlantic – doar de o simplă omisiune; pretinsa lipsă de însemnătate a identităţii lui Merabet arată o divizare crescîndă înăuntrul unei Franţe, prin tradiţie, universalistă, o scindare simbolizată de moartea lui Merabet.

În Franţa, universalismul a fost o sursă de tensiuni sociale, dar şi sursa unor manipulări intense. Un exemplu pentru cazul din urmă este interzicerea voalului islamic şi al burka, problemă dezbătută, atacată sau susţinută de mai bine de zece ani. Un exemplu pentru primul caz este chiar ceea ce s-a întîmplat săptămîna trecută.

„Ceea ce este remarcabil în Franţa, un lucru admirabil“ – spune Robert Zaretsky, specialist în istoria Franţei la Universitatea Houston – „este că nu ştim cîţi cetăţeni francezi sînt musulmani.“ Recensămîntul francez nu prevede o rubrică pentru apartenenţa religioasă.

Pe de o parte, faptul că religia nu contează în Franţa poate fi încurajator. Pe de altă parte însă, faptul că religia nu contează în Franţa este demoralizant.

O evoluţie grăitoare este apariţia unui al doilea hashtag, #JeSuisAhmed, care completează omniprezentul #JeSuisCharlie. În vreme ce mii de imagini #JeSuisCharlie au apărut la privegheri şi ca avataruri digitale, #JeSuisAhmed cere socoteală universalismului francez. (M. P.)

***

Din discursul preşedintelui egiptean Abdel Fattah Al-Sisi

Pe 28 decembrie, într-un discurs ţinut la Universitatea Al-Azhar din Cairo, cel mai mare centru islamic din lume, preşedintele egiptean Abdel Fattah Al-Sisi a făcut un apel la combaterea ideologiei extremiste, prin reformarea învăţăturilor religioase ale islamului. El a cerut teologilor musulmani să intervină degrabă pentru a evita vărsarea de sînge produsă în întreaga lume de violenţa islamistă. Liderul egiptean a explicat că numai o modificare structurală a ideologiei ar mai putea salva comunitatea musulmană de la propria distrugere.

„(...) Mă adresez savanţilor religioşi şi clericilor. Trebuie să ne uităm cu mare atenţie la situaţia actuală. Am vorbit despre acest lucru de mai multe ori în trecut. Trebuie să ne uităm cu mare atenţie la situaţia în care ne aflăm. Este de neconceput ca ideologia pe care o sanctificăm să transforme întreaga noastră naţiune într-o sursă de îngrijorare, pericol, ucidere, distrugere peste tot în lume. Este de neconceput ca această ideologie… Mă refer nu la «religie», ci la «ideologie» – la corpul de idei şi texte pe care le-am sanctificat în decursul secolelor, pînă la punctul în care contestarea lor a devenit foarte dificilă.

S-a ajuns în punctul în care şaceastă ideologieţ este ostilă întregii lumi. Este de conceput că 1,6 miliarde şde musulmaniţ ar ucide întreaga populaţie a lumii de 7 miliarde, doar pentru a putea trăi şcum crede de cuviinţăţ? Aşa ceva este de neconceput. Eu spun aceste lucruri aici, la Al-Azhar, în faţa clericilor şi a savanţilor religioşi. Fie ca Allah să fie mărturie în Ziua Judecăţii cu privire la adevărul intenţiilor voastre despre ceea ce vă spun astăzi. Nu puteţi vedea lucrurile clar atunci cînd rămîneţi blocaţi şîn această ideologieţ. Trebuie să ieşiţi din ea şi să o priviţi din afară, pentru a vă apropia de o ideologie cu adevărat luminată. Trebuie să vă opuneţi acesteia cu hotărîre. Permiteţi-mi să o spun din nou: Avem nevoie să revoluţionăm religia noastră.

Onorabile Imam – Marele Şeic Al-Azhar, Ahmed Muhammad Ahmed el-Tayeb –, purtaţi răspunderea în faţa lui Allah. Lumea în întregimea sa aşteaptă cuvintele voastre pentru că naţiunea islamică este sfîşiată, este distrusă şi se îndreaptă spre pierzare. Noi înşine o ducem la pierzare.“

discurs difuzat pe postul egiptean Channel 1

***

Blasfemia/ofensa religioasă în legislaţiile europene

Libertatea de expresie este garantată prin Declaraţia universală a drepturilor omului, de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar Parlamentul European consideră că blasfemia sau ofensa religioasă nu ar trebui să fie considerate infracţiuni penale. Cu toate acestea, blasfemia, cu subcategoria ofensei religioase, constituie o contravenţie sau infracţiune în cîteva dintre ţările europene.

Austria: se pedepseşte, cf. art 188, din codul penal, cu închisoare pînă la 6 luni sau amendă;

Danemarca: se pedepseşte, cf. art 140 din codul penal, cu închisoare pînă la 4 luni sau amendă;

Elveţia: se pedepseşte, cf. art 261 din codul penal;

Finlanda: se pedepseşte, cf. paragrafului 10, cap. 17 din codul penal;

Franţa: decriminalizată pe 29 iulie 1881, dar constituie infracţiune în Alsacia şi Lorena, a căror legislaţie preia art. 166 din codul penal german;

Germania: se pedepseşte, cf. art. 166 din codul penal, cu închisoare pînă la 3 ani sau amendă.

Grecia: se pedepseşte, cf. art. 198, 199 şi 201 din codul penal, dar vizează exclusiv blasfemia/ofensa religioasă adusă creştinilor grec-ortodocşi;

Irlanda: este interzisă prin constituţie şi se pedepseşte cu pînă la 25.000 de euro;

Islanda: este interzisă şi se pedepseşte cu amendă sau închisoare pînă la 3 luni;

Italia: decriminalizată la 25 iunie 1999, dar reprezintă o contravenţie şi se pedepseşte cu amendă administrativă;

Marea Britanie: decriminalizată la 8 iulie 2008;

Olanda: decriminalizată la 1 februarie 2014;

Polonia: ofensa religioasă se pedepseşte cu amendă sau închisoare pînă la 2 ani;

Spania: se pedepseşte, cf. art 525 din codul penal;

Turcia: se pedepseşte, cf. art. 216 din codul penal, cu închisoare de al 6 luni la 3 ani.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.