Centru

Publicat în Dilema Veche nr. 940 din 14 – 20 aprilie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Profund disprețuită, atît dinspre stînga, cît și dinspre dreapta, categoria așa-numiților centriști este cea care a dominat și domină încă masiv politica europeană. Din ea fac parte indivizi pragmatici – unii le-ar spune oportuniști –, oameni care se feresc, în general, să adopte poziții radicale și care se preocupă mai degrabă de economie și de reforme prudente decît de întoarcerea către cine știe ce epocă de aur.

Pentru că nu propun schimbări uriașe, pentru că atitudinea lor e mai degrabă cea a unor administratori decît a unor vizionari, centriștii reușesc uneori să nemulțumească pe toată lumea, supraviețuirea lor politică fiind de multe ori rezultatul alegerii răului celui mai mic.

Partea pe care refuzăm să o vedem de foarte multe ori atunci cînd ne uităm la europeni este că, în aproape toate statele de pe continent, electoratele au fost pînă acum mulțumite cu statu quo-ul. Cînd se schimbă, puterea se transferă, de cele mai multe ori, în interiorul aceluiași cerc relativ mic de partide. Uneori același partid sau aceeași coaliție stau la guvernare perioade lungi de timp care depășesc serios durata unui ciclu electoral. Revoluții nu se mai produc decît în afara Uniunii Europene, iar atunci cînd e vorba de cîte o derivă cum e cea a Ungariei, aceasta se produce foarte lent și stă aproape permanent sub semnul retragerii rapide de pe pozițiile mai excentrice.

Sigur, din cînd în cînd mai apar partide noi, dar și acestea sînt puse în fața unei alegeri de care nu pot scăpa – fie gravitează spre centru, fie sfîrșesc în irelevanță, izolare și uitare. Nu înainte de a produce diverse pagube și, poate, nu înainte de a sublinia diverse contradicții și ipocrizii. Asta e valabil inclusiv în cazul așa-numitelor partide extremiste. E aproape inevitabil că, odată ajunse în interiorul sistemului, partidele care propun schimbări majore de viziune, obiective sau metode încep să își nuanțeze pozițiile și, după o vreme, ajung să se confunde cu grupurile politice pe care odinioară le contestau.

Să fii „de centru” nu înseamnă neapărat că nu ai opinii sau, dacă le ai, că ești dispus să renunți rapid la ele. Centrismul înseamnă mai degrabă că accepți faptul că sînt și lucruri care funcționează în societate și care nu cer schimbări radicale. Nu dărîmi toată casa pentru a schimba un bec. Mai înseamnă și că poți desena și aplica schimbări contraintuitive care pot dezamăgi îndeobște specia aceea de oameni care sînt dispuși să accepte modernizarea cîtă vreme șantierul e doar în curtea vecinilor.

Centriștii – Emmanuel Macron e un exemplu – domină Europa și pentru că predecesorii lor, fie ei de stînga sau de dreapta, au reușit să creeze un consens cu privire la prosperitate, solidaritate și drepturi civile. Și în baza acestui consens au livrat. E greu de contrazis ideea că Europa, cu toate decalajele ei și toate frămîntările ei interne, e totuși unul dintre locurile de pe planetă unde e de dorit să trăiești. Aproape orice comparație îi este favorabilă.

Problema e că, odată ce proiectul a fost realizat, incapacitatea de a crea unul nou duce la irelevanță. Ca să înțelegem e suficient să ne uităm la socialiștii francezi care confirmă la fiecare scrutin din ultimii ani că nu-și mai înțeleg locul și rostul. E la fel de valabil și pentru conservatori, a căror candidată a reușit în turul întîi al prezidențialelor din Franța să obțină un jalnic loc cinci, rezervat altădată candidaților intrați în cursă ca să se amuze.

Necazul cu dispariția diferențelor ideologice majore e că oamenii au tendința să simplifice sistemele complexe. Or, atunci cînd competiția politică are loc între concurenți interșanjabili, apare nevoia de a găsi o contrapondere cu trăsături diferite. Din nou, Franța e un exemplu.

La fel ca acum cinci ani, Macron se confruntă în turul doi cu Marine Le Pen (o variantă mai puțin radicală), fiind obligat să apere o moștenire care nu este numai aceea a propriului mandat, ci și aceea acumulată de-a lungul a zeci de ani de un întreg sistem politic în care conservatorii și socialiștii s-au succedat la putere. Turul doi din Franța nu e, așadar, despre cît de simpatic e președintele actual al Franței sau despre cît de mult se poate „normaliza” doamna Le Pen, ci despre capacitatea de a convinge electoratul francez că „deal-ul” actual este cel corect. Și nu va fi ușor, alegerile sînt afaceri emoționale, iar emoțiile le duc la finaluri neașteptate. Mai ales atunci cînd sînt augmentate de inflație, de perspectiva unui război mondial și de oboseala post-pandemie.

Grila preferată de analiști zilele acestea e aceea care opune liberalismul iliberalismului, globaliștii suveraniștilor și autarhia economiei deschise. E probabil cea corectă. Însă poate ar trebui să mai adăugăm un binom acolo. Acela care opune permanenta nevoie de reforme și corectitudine morală unei oboseli care împinge la abandon. Sau la enervare.

Frustrarea sau oboseala votantului francez o pot face pe doamna Le Pen președintă a Franței. O înfrîngere care va însemna, printre multe altele, și o întoarcere la ideologie. Or, de-abia asta e cu adevărat obositor.

P.S. Știți convorbirile acelea telefonice repetate pînă la limita ridicolului dintre actualul președinte de la Élysée și Vladimir Putin? Mai țineți minte fotografia aceea cu cei doi la o masă inexplicabil de lungă? Ele vor exista în continuare, cu siguranță. Dar probabil doamna Le Pen va aștepta să fie sunată, iar scaunul pe care se va așeza va fi mai mic un pic.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.