Centimetrii rafturilor din bibliotecă

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Uitați-vă la un raft din biblioteca voastră. Măsurați-l și numărați cărțile pe care le aveți așezate în el. Poate sînt zece cărți sau mai multe. Cu siguranță, unele sînt mai groase, altele mai subțiri. Dacă decideți să faceți o altă aranjare a bibliotecii, veți putea introduce în același raft nu zece, ci mai multe sau mai puține, în funcție de grosimea lor. Dar, oricum ați face, raftul va avea tot aceeași lungime. Dar ce spuneți, cum ar fi dacă în locul cărților ați încerca să așezați în același raft reviste? Poate, cu chiu, cu vai, le-ați putea aranja, dar n-ar mai arăta la fel de solidă și de echilibrată ordonarea. Însă dacă ați încerca să puneți în locul cărților ziare, lucrurile ar lua-o razna. Cel mult ați putea să le puneți așezate într-un vraf, nu asemeni cărților, pe verticală. Iar aspectul de bibliotecă s-ar pierde, poate sînt prea mari, dau pe dinafară. Într-o bibliotecă, în rafturi se pun cărți, nu ziare, care sînt prea subțiri și, în plus, conțin informații pe de o parte perisabile, pe de altă parte diverse. În cărți, informațiile sînt adunate compact, sistematizate. Cînd vrei să citești dialogurile lui Platon, de exemplu, e simplu să mergi la rafturile în care ai adunat cărți de filozofie. Sau cînd vrei să cauți ceva despre receptarea critică a Psalmilor lui Arghezi, de pildă, te duci la rafturile cu critica literară, de unde îl scoți ușor pe Balotă, să zicem, cu cărțoiul lui solid despre poetul interbelic. La fel, dacă vrei să citești un roman polițist știi unde să-l cauți. Mai greu ai accesa informația dacă ai avea biblioteca plină doar cu ziare. Foiletoanele, chiar și ele, tind să devină volume, nu să rămînă doar tipărituri pe foi de ziar.

Înspre ce vreau să mă îndrept? Nu de puține ori mi-am exprimat convingerea că școala nu trebuie să fie un mediu exclusiv informativ, ci mai ales unul formativ, că educația nu înseamnă doar transmitere de informații, ci mult mai mult, o construcție de competențe, care să permită fiecărui educabil să își dezvolte propriul potențial și să se poată situa în lume de pe o poziție autonomă și congruentă cu sine. Am susținut și susțin o paradigmă a dezvoltării personale. În acest context, am scris și despre nevoia de schimbare a viziunii predării disciplinelor, aici referindu-mă la actele succesive de comprehensiune, de analiză și de interpretare a informației. Aplicat specificului disciplinei pe care o reprezint ca profesor, limba și literatura română, am explicat în mai multe rînduri că predarea literaturii o văd altfel decît strict în paradigmă estetică. Scopul literaturii în școală nu îl mai consider formarea gustului estetic, acesta e secundar (ne amăgim că a fost vreodată un scop atins la nivel de mase), așadar consider că literatura în școală trebuie să fie pretext pentru dezvoltarea unor mecanisme de reziliență în raport cu sinele și cu alteritatea.

Mai mult, am susținut și am experimentat utilizarea literaturii și, de altfel, a disciplinei limba și literatura română, în ansamblul ei, cu domeniile ei diverse de conținut, am susținut și experimentat deci utilizarea ei ca disciplină facilitatoare a formării unor competențe de educație media. Și aici mă apropii de ceea ce vreau să subliniez prin articolul acesta, veți vedea imediat unde bat. Așadar, am susținut că prin predarea limbii și literaturii se pot dezvolta competențe care țin de educația media, de care un tînăr aparținînd zilelor noastre are cu siguranță nevoie. Poți vedea, spre exemplu, studiind O scrisoare pierdută a lui I.L. Caragiale, diferența dintre interesul public și interesul publicului, poți vedea ce înseamnă manipulare și cîte altele... Am ținut cursuri de formare în această privință, ceea ce înseamnă că îmi doresc să se asume în cadru cît mai larg și instituționalizat această viziune. O cred validă. Nu am susținut însă și nu voi susține niciodată renunțarea la studiul comediei sau al lui I.L. Caragiale, ca să rămîn pliat pe exemplul deja folosit. Și nici nu am susținut introducerea unei noi discipline în planul curricular, o disciplină de sine stătătoare cu titulatura „Educație media”. Am susținut, subliniez, infuzarea curriculum-ului disciplinei, al specialității sau, dacă vreți, al științei, cu elemente de educație media.

Nu poți ajunge, nu e nici o îndoială în această privință, la competențe și la dezvoltarea de abilități și de aptitudini fără să acumulezi informații. De altfel, dacă ne întoarcem la definiția de bază a conceptului de competență, aceasta include cunoașterea temeinică și aprofundată a problemei în discuție, implicit, deci, a informației. Or, în școală, informația se sistematizează în discipline disjuncte din științe, fie ele umaniste sau realiste, din mănunchiul celor fundamentale.

De ce tot acest intro, căci e un amplu intro, pentru a-mi exprima în cele din urmă o convingere ce poate fi sintetizată într-un enunț? Pentru că deși am susținut și susțin schimbarea viziunii, pentru că deși am susținut și susțin nevoia de a ne situa în școală într-o paradigmă a dezvoltării personale, pentru că deși am susținut și susțin o abordare a domeniilor științelor din această perspectivă, nu am crezut și nu susțin renunțarea la aceste domenii și înlocuirea lor cu subdomenii de nișă care, în fond, sînt subsumabile domeniilor fundamentale. Se vorbește mult despre diverse tipuri de educație pe care curriculum-ul ar trebui să le includă: educație media, educație financiară etc. etc. Cred că acestea trebuie abordate în școală prin infuzarea curriculum-ului fundamental cu elemente specifice cunoașterii lor și formării competențelor asociate acestora, nu ca discipline distincte. Pentru că raftul are, oricît ne-am strădui, doar un număr fix de centimetri și în el e bine să avem cărți pe cotoarele cărora să putem citi clar titlurile, nu să ne străduim să îndesăm ziare.            

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.