Ce-ți doresc eu ție

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
FILIT – Iași 2021 jpeg

Este deja o veche lamentație cea privitoare la consumul de carte în România. Faptul că nu se citește decît într-un procent foarte mic – mă refer, desigur, la cititori de cărți, literatură în speță. Că piața de carte este mică și subnutrită, că nu se cumpără cărți de literatură decît în număr ridicol de mic. Conform Eurostat, sîntem pe ultimul loc în Europa în privința consumului de carte. La noi, o carte de literatură de succes – și mă refer aici la literatura pentru adulți mai ales – are un tiraj mediu de 1.000-2.000 de exemplare. Cazurile de vîrf, firește, pot ajunge la 100.000 de exemplare, dar, cel puțin din ceea ce cunosc eu, acestea se numără pe degete și fac parte mai ales din categoria celor care, într-un fel sau altul, intră în atenția consumului școlar, și la asta mă voi referi puțin mai jos. Ceva mai bine se vinde literatura pentru copii, dar și acolo lucrurile stau prost.

În general, totuși, consider că lucrurile stau ceva mai bine decît în urmă cu 10-15-20 de ani, dar, cum spuneam, mai ales în privința literaturii pentru copii. Aceasta a ajuns să fie mai consumată în mediile școlare, pentru că în clasele primare și gimnaziale încă se citește și copiii solicită părinților să le cumpere cărți. Mai mult, există un fel de ipocrizie a părinților care, nefiind ei înșiși cititori, le cumpără copiilor cărți. E o ipocrizie pozitivă. Profesorii au început, de asemenea, să recomande în ultimii vreo zece ani literatură contemporană elevilor, la aceleași cicluri primar și mai ales gimnazial, să promoveze autori români, dar și străini, pentru că piața însăși a devenit mai diversificată pe această zonă. Dar totuși există încă enorm de recuperat și aici.

Odată cu liceul, lucrurile încep să scîrțîie mai tare. Motivele sînt diverse, începînd de la programa școlară mai încărcată în privința textelor clasice pe care elevii le studiază, care (aparent) nu prea mai permite ieșiri spre textele de literatură contemporană, pînă la descoperirea de către elevi a altor satisfacții mai facile și la o mai puțin manifestă deschidere a profesorilor față de literatura contemporană pentru, ca să spun așa, adulți. Treaba aceasta nu e nouă și chiar aș spune că nici înainte de ʼ89 lucrurile nu stăteau mai bine. Efectele, aș îndrăzni să spun eu, sînt devastatoare pentru gradul de cultură, de autonomie intelectuală, de flexibilitate a gîndirii, de raportare la alteritate etc. ale unei mase largi de contemporani ai noștri. Și adîncirea acestor efecte nu va întîrzia să se manifeste. Pînă și agresivitatea din spațiul public de dezbatere a unor idei, ceea ce se vede în mediile de socializare online, spre exemplu, este, cel puțin parțial, efectul unei opacități și al unei rigidități pe care o provoacă absența lecturilor.

Tema aceasta, a faptului că elevii nu mai citesc, că nu se citește în general, este deja veche, după cum spuneam. Întrebarea este ce s-ar putea face pentru a promova lectura, și aici mă gîndesc nu la unele strategii didactice, pentru că acestea au efecte limitate, care se manifestă pe spații restrînse. Mă gîndesc la strategii sistemice, de țară. Îmi voi permite să propun una.

Nu mi se datorează întru totul ideea. Fiind la FILIT Iași, am stat într-o seară la povești cu scriitorul Florin Lăzărescu, unul dintre membrii fondatori ai festivalului. Dinspre el a venit o idee, pe care o mai diversific puțin și o înșir aici, poate va avea vreun efect, cîndva, cumva. Pornind de la o secțiune a festivalului, care se finalizează cu un premiu acordat cărții care întrunește voturile celor mai mulți elevi, Florin Lăzărescu își imagina dezvoltarea, la nivel de proiect național, asumat instituțional, a unui astfel de demers. Ideea în sine mi se pare excelentă: pe parcursul unui an, o serie de cărți publicate în anul precedent să intre în competiție, sub forma unui concurs promovat de minister, iar la final să cîștige cartea care întrunește cele mai multe voturi. Dar eu aș merge mai departe, mai îndrăzneț cu propunerea. Aș vedea alocate fonduri prin care fiecare școală din țara asta să poată invita pe parcursul unui an școlar trei-patru-cinci scriitori la întîlniri cu elevii. Nu ca o opțiune, ci ca o parte a activităților curriculare. Ca fonduri, nu ar fi, cu siguranță, ceva care să sărăcească bugetul, mai mult, poate s-ar putea atrage fonduri europene pentru un astfel de proiect. Cîștigurile, însă, ar fi imense. Pentru toate părțile implicate. Imaginați-vă, pe de o parte, șansa elevilor de a lua contact de cîteva ori pe an cu scriitorii, de a intra în dialog cu ei, de a le adresa întrebări, de a avea acces la mințile lor, la ideile lor, la vibrația lor. Apoi, cîștigul pe care l-ar aduce pe piața de carte, căci ar crește exponențial vînzările. Nu în ultimul rînd, pentru scriitorii înșiși, acesta ar fi un sprijin consistent, atît de imagine, cît și financiar. Și apoi, cîștigurile pe termen lung, pentru întreaga societate. Toate acestea cu un proiect care ar fi sustenabil, nu am nici o îndoială. Ar fi, poate, unul dintre cele mai de succes proiecte din domeniul curricular la noi.

Spre final, pentru că tot am zis și de FILIT și pentru că am adus vorba despre el în context educațional, mai țin să punctez aici un alt proiect care poate fi de folos în spațiul educațional, pe care ediția din acest an a festivalului l-a prilejuit. Este vorba despre lansarea unei colecții de cinci volume de versuri la care au contribuit 50 de scriitori, colecție denumită „Parodii originale“. Coordonatorul colecției este același Florin Lăzărescu, iar volumele au apărut la Editura Muzeelor Literare Iași. Ei bine, celor 50 de poeți li s-a propus să scrie cîte o poezie care să integreze cîte un vers, la alegere, din poeții Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Topîrceanu, Otilia Cazimir și Mihai Codreanu. De ce aceștia și nu alții? Pentru că aceștia sînt poeții patroni de muzee literare din Iași. Ce a ieșit este cu adevărat spectaculos. Poezie de cea mai bună calitate și, în ciuda titlului colecției, deloc parodică. Oricînd aceste volume pot fi material didactic prin care să se deschidă dialogul între generații. Le recomand cu căldură și închei cu două versuri din Dan Sociu feat. Eminescu, pe care le găsesc ilustrative și pentru întreaga argumentație de mai sus: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / păi tot cam aceleași ce-mi doresc și mie...“.           

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.