Ce poți face la pîrnaie?

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Despre Calogero se poate spune cu ușurință că are doi mentori. Unul este tatăl său, iar celălalt este Sony, capul mafiei cartierului Bronx. Mă refer, desigur, la filmul Poveste din Bronx, pe care l-am revăzut zilele acestea a nu știu cîta oară și pe care l-aș pune fără ezitare într-o listă de filmotecă școlară, dacă ar exista așa ceva. Revenind, Calogero sau C., cum îl identifică Sony și apoi întreaga comunitate, mai puțin tatăl său, este influențat decisiv de acești doi bărbați. Tatăl, șofer de autobuz, cu principii morale solide, încercînd mereu să-l țină departe de lumea lui Sony, respectiv acesta din urmă. Amîndoi îl iubesc, amîndoi îi vor binele, e indiscutabil, și amîndoi îi oferă sfaturi, îi transmit informații sau îi formează caracterul. Dar, în lectura pe care o voi face acum, dacă tatăl este mai degrabă limitat la un nivel informativ, Sony îi oferă lui C. instrumentele necesare dezvoltării personale. Replici memorabile are și tatăl: ­„Nu-ți irosi talentul!“ e laitmotivul său, însă nu oferă cu adevărat instrumentele care să susțină afirmația.

În momentul în care C. se îndrăgostește de o tînără de culoare, nu îndrăznește să îi spună tatălui direct, ci îl tatonează, afirmînd că altcineva ar fi în situația res­pectivă, pentru a-i testa reacția. Tatăl reacționează decent, dar totuși intolerant: nu-și putea găsi o iubită albă? În schimb, Sony îi spune direct: nu-ți pasă de ce crede lumea! E o fată de calitate? Atunci, în intimitatea voastră, nu contează întreg universul. Ai grijă doar să fie de calitate, și-i indică testul, în fapt îi pune la dispoziție un instrument: după ce fata a urcat în mașină, să observi dacă se întinde să-ți deblocheze și ție ușa; dacă o face, poți avea încredere în ea, nu e egoistă, contezi și tu. Dacă tatăl îi transmite lui C. valori care țin de propriul său univers, Sony îi permite lui C. să-și descopere universul personal, dincolo de prejudecăți limitative și de convenții sociale: îi formează competențe. De ce? Pentru că informațiile sînt perisabile și în mod fatal se perimează, rămîn învechite la un moment dat sau chiar se dovedesc a fi false, în lumina unor noi informații. Tatăl e pedagogul din școala care favorizează viziunea curriculară culturală, socială, estetică. Sony favorizează viziunea curriculară a dezvoltării personale.

Vorbă lungă, să o aduc la subiect. Teoria curriculumului identifică în evoluția unui individ, pe parcursul școlarității, patru cicluri curriculare. Primul, al achizițiilor fundamentale, pînă prin clasa a II-a. Al doilea, de dezvoltare, pînă prin clasa a VI-a, al treilea de observare și de orientare, pînă prin clasa a IX-a, cînd elevul își conturează opțiunile profesionale, iar ultimul, de aprofundare și de specializare, pînă la sfîrșitul liceului. După cum se observă, în primele două cicluri și eventual în al treilea se acumulează achiziții fundamentale, se consolidează și apoi se stabilește un traseu personal al dezvoltării. În esență, ceea ce ține de automatisme ale gîndirii și ale limbajului se formează și se consolidează, deci, pînă prin clasa a IX-a. Atenție, nu spun că apoi nu se mai pot forma competențe!

Veți vedea imediat încotro mă îndrept. Mi s-a întâmplat, într-un articol recent, să fac o eroare de exprimare. Dintr-un automatism de exprimare, nu pentru că nu știu cum este corect. Am prieteni care, spre exemplu, în loc să spună și să scrie corect verbul a vrea la indicativ imperfect, voiam, scriu vroiam, deși cunosc regula, unii sînt filologi, chiar cu doctorate, iar cînd au de redactat ceva științific sînt atenți, corectează, conștienți că au acest automatism. De ce îl au? Așa l-au deprins în primii ani de viață și de școlaritate. Ce vreau să spun: scrierea corectă, exprimarea corectă din punct de vedere gramatical se deprind în primii ani, pînă prin clasa a VIII-a de școală cel mult.

Acum, să ne imaginăm că cineva nu a deprins corect niște reguli gramaticale în primii ani de școală. Problema lui majoră în viață va fi că uneori greșește cînd scrie cu un i sau cu doi? În schimb, să nu aibă alte competențe, să nu aibă capacitatea dezvoltării personale în diverse direcții care țin de viața care vine după 18 ani, ar putea să reprezinte o piedică serioasă în calea găsirii echilibrului care să-l susțină ca individ.

De ce vin cu discuția asta? Pentru că am văzut luări de poziție care susțin necesitatea ca în ciclul liceal să se introducă ore/lecții/conținuturi de gramatică. Să ne înțelegem: gramatica în sine este doar bagaj informațional. Că exprimarea corectă poate reprezenta un instrument în dezvoltarea altor competențe, este adevărat. Dar deprinderile de exprimare corectă țin de primele cicluri, atunci se învață, iar adăugarea de conținut în acest bagaj pe parcursul liceului înseamnă doar a aglomera o programă. De acord, elemente de gramatică normativă pot exista, dar în nici un caz ore de gramatică pură. Adică de ce ar mai învăța în liceu tipuri suplimentare de funcții sintactice, de propoziții subordonate și alte subtilități gramaticale? Acestea sînt potrivite pentru ciclul academic, făcînd obiectul pasiunii celor care aleg o specializare în această direcție. Opinia mea este că și programa de gimnaziu este excesiv încărcată cu elemente de gramatică, le-aș scutura puțin, dar să mai adăugăm încă și la liceu înseamnă chiar să abandonăm principiul dezvoltării personale, al formării de competențe, al orientării profilului absolventului către formarea de atitudini și asumarea de valori, în favoarea buchisirii unor chichițe și subtilități specifice tehnicilor de analiză gramaticală. Așa, putem să tot adăugăm, la nesfîrșit. Și să le cerem elevilor: „Nu-ți irosi talentul! Învață!“. În fapt, să le spunem că uite, nu e bine să vă îndrăgostiți de fata aceea de culoare, mai bine alegeți una albă, din comunitatea voastră. Perpetuînd doar un model cultural, nu unul al dezvoltării personale. Cred că mai bine îi ajutăm să învețe cum să privească dacă fata le deblochează portiera. Altfel, uităm că, de fapt, ceea ce era corect gramatical acum 20 de ani, astăzi e considerat incorect, că s-au schimbat unele reguli, deci că nu e decisiv să știe dacă o propoziție secundară e prepozițională sau completivă indirectă, în schimb poate fi decisiv să nu aibă acces la mecanismele dezvoltării personale. Vorbind despre cum e la „pîrnaie“, Sony îi spune lui C. că acolo poți face trei lucruri: să tragi de fiare, să joci cărți sau să intri în belele. În schimb, el a ales o altă variantă: să citească. Vedeți legătura, nu?

La final, cînd Sony e mort, tatăl lui Calogero vine să-i aducă omagiu, recunoscînd influența pozitivă avută asupra fiului. Asta deși, în alte momente, singurul său argument era: e fiul meu, nu al tău. Ca și cum am spune: trebuie să facem gramatică multă, pentru că e gramatica limbii române. Dar, în cele din urmă, tatăl – modelul curricular tradițional – recunoaște valoarea superioară a modelului curricular al dezvoltării personale. Noi de ce n-am face-o?            

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: