Ce poți face la pîrnaie?

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Despre Calogero se poate spune cu ușurință că are doi mentori. Unul este tatăl său, iar celălalt este Sony, capul mafiei cartierului Bronx. Mă refer, desigur, la filmul Poveste din Bronx, pe care l-am revăzut zilele acestea a nu știu cîta oară și pe care l-aș pune fără ezitare într-o listă de filmotecă școlară, dacă ar exista așa ceva. Revenind, Calogero sau C., cum îl identifică Sony și apoi întreaga comunitate, mai puțin tatăl său, este influențat decisiv de acești doi bărbați. Tatăl, șofer de autobuz, cu principii morale solide, încercînd mereu să-l țină departe de lumea lui Sony, respectiv acesta din urmă. Amîndoi îl iubesc, amîndoi îi vor binele, e indiscutabil, și amîndoi îi oferă sfaturi, îi transmit informații sau îi formează caracterul. Dar, în lectura pe care o voi face acum, dacă tatăl este mai degrabă limitat la un nivel informativ, Sony îi oferă lui C. instrumentele necesare dezvoltării personale. Replici memorabile are și tatăl: ­„Nu-ți irosi talentul!“ e laitmotivul său, însă nu oferă cu adevărat instrumentele care să susțină afirmația.

În momentul în care C. se îndrăgostește de o tînără de culoare, nu îndrăznește să îi spună tatălui direct, ci îl tatonează, afirmînd că altcineva ar fi în situația res­pectivă, pentru a-i testa reacția. Tatăl reacționează decent, dar totuși intolerant: nu-și putea găsi o iubită albă? În schimb, Sony îi spune direct: nu-ți pasă de ce crede lumea! E o fată de calitate? Atunci, în intimitatea voastră, nu contează întreg universul. Ai grijă doar să fie de calitate, și-i indică testul, în fapt îi pune la dispoziție un instrument: după ce fata a urcat în mașină, să observi dacă se întinde să-ți deblocheze și ție ușa; dacă o face, poți avea încredere în ea, nu e egoistă, contezi și tu. Dacă tatăl îi transmite lui C. valori care țin de propriul său univers, Sony îi permite lui C. să-și descopere universul personal, dincolo de prejudecăți limitative și de convenții sociale: îi formează competențe. De ce? Pentru că informațiile sînt perisabile și în mod fatal se perimează, rămîn învechite la un moment dat sau chiar se dovedesc a fi false, în lumina unor noi informații. Tatăl e pedagogul din școala care favorizează viziunea curriculară culturală, socială, estetică. Sony favorizează viziunea curriculară a dezvoltării personale.

Vorbă lungă, să o aduc la subiect. Teoria curriculumului identifică în evoluția unui individ, pe parcursul școlarității, patru cicluri curriculare. Primul, al achizițiilor fundamentale, pînă prin clasa a II-a. Al doilea, de dezvoltare, pînă prin clasa a VI-a, al treilea de observare și de orientare, pînă prin clasa a IX-a, cînd elevul își conturează opțiunile profesionale, iar ultimul, de aprofundare și de specializare, pînă la sfîrșitul liceului. După cum se observă, în primele două cicluri și eventual în al treilea se acumulează achiziții fundamentale, se consolidează și apoi se stabilește un traseu personal al dezvoltării. În esență, ceea ce ține de automatisme ale gîndirii și ale limbajului se formează și se consolidează, deci, pînă prin clasa a IX-a. Atenție, nu spun că apoi nu se mai pot forma competențe!

Veți vedea imediat încotro mă îndrept. Mi s-a întâmplat, într-un articol recent, să fac o eroare de exprimare. Dintr-un automatism de exprimare, nu pentru că nu știu cum este corect. Am prieteni care, spre exemplu, în loc să spună și să scrie corect verbul a vrea la indicativ imperfect, voiam, scriu vroiam, deși cunosc regula, unii sînt filologi, chiar cu doctorate, iar cînd au de redactat ceva științific sînt atenți, corectează, conștienți că au acest automatism. De ce îl au? Așa l-au deprins în primii ani de viață și de școlaritate. Ce vreau să spun: scrierea corectă, exprimarea corectă din punct de vedere gramatical se deprind în primii ani, pînă prin clasa a VIII-a de școală cel mult.

Acum, să ne imaginăm că cineva nu a deprins corect niște reguli gramaticale în primii ani de școală. Problema lui majoră în viață va fi că uneori greșește cînd scrie cu un i sau cu doi? În schimb, să nu aibă alte competențe, să nu aibă capacitatea dezvoltării personale în diverse direcții care țin de viața care vine după 18 ani, ar putea să reprezinte o piedică serioasă în calea găsirii echilibrului care să-l susțină ca individ.

De ce vin cu discuția asta? Pentru că am văzut luări de poziție care susțin necesitatea ca în ciclul liceal să se introducă ore/lecții/conținuturi de gramatică. Să ne înțelegem: gramatica în sine este doar bagaj informațional. Că exprimarea corectă poate reprezenta un instrument în dezvoltarea altor competențe, este adevărat. Dar deprinderile de exprimare corectă țin de primele cicluri, atunci se învață, iar adăugarea de conținut în acest bagaj pe parcursul liceului înseamnă doar a aglomera o programă. De acord, elemente de gramatică normativă pot exista, dar în nici un caz ore de gramatică pură. Adică de ce ar mai învăța în liceu tipuri suplimentare de funcții sintactice, de propoziții subordonate și alte subtilități gramaticale? Acestea sînt potrivite pentru ciclul academic, făcînd obiectul pasiunii celor care aleg o specializare în această direcție. Opinia mea este că și programa de gimnaziu este excesiv încărcată cu elemente de gramatică, le-aș scutura puțin, dar să mai adăugăm încă și la liceu înseamnă chiar să abandonăm principiul dezvoltării personale, al formării de competențe, al orientării profilului absolventului către formarea de atitudini și asumarea de valori, în favoarea buchisirii unor chichițe și subtilități specifice tehnicilor de analiză gramaticală. Așa, putem să tot adăugăm, la nesfîrșit. Și să le cerem elevilor: „Nu-ți irosi talentul! Învață!“. În fapt, să le spunem că uite, nu e bine să vă îndrăgostiți de fata aceea de culoare, mai bine alegeți una albă, din comunitatea voastră. Perpetuînd doar un model cultural, nu unul al dezvoltării personale. Cred că mai bine îi ajutăm să învețe cum să privească dacă fata le deblochează portiera. Altfel, uităm că, de fapt, ceea ce era corect gramatical acum 20 de ani, astăzi e considerat incorect, că s-au schimbat unele reguli, deci că nu e decisiv să știe dacă o propoziție secundară e prepozițională sau completivă indirectă, în schimb poate fi decisiv să nu aibă acces la mecanismele dezvoltării personale. Vorbind despre cum e la „pîrnaie“, Sony îi spune lui C. că acolo poți face trei lucruri: să tragi de fiare, să joci cărți sau să intri în belele. În schimb, el a ales o altă variantă: să citească. Vedeți legătura, nu?

La final, cînd Sony e mort, tatăl lui Calogero vine să-i aducă omagiu, recunoscînd influența pozitivă avută asupra fiului. Asta deși, în alte momente, singurul său argument era: e fiul meu, nu al tău. Ca și cum am spune: trebuie să facem gramatică multă, pentru că e gramatica limbii române. Dar, în cele din urmă, tatăl – modelul curricular tradițional – recunoaște valoarea superioară a modelului curricular al dezvoltării personale. Noi de ce n-am face-o?            

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.