Ce poate face literatura pentru Europa?

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Această întrebare este ecoul unei iniţiative importante şi încărcate de simboluri: la recentul Salon Internaţional de Carte de la Paris, încheiat luni, 18 martie, invitatul de onoare a fost… Europa. De la crearea sa, în 1981, acest Tîrg de Carte a avut în fiecare an ca invitat de onoare cîte o ţară. De data aceasta, însă, organizatorii s-au gîndit că trebuie invitat continentul european pe ansamblul său, dat fiind momentul dramatic prin care trece.

Şi este adevărat că Europa a intrat într-o perioadă de fisurare, de fragmentare, de tulburări interne, de îndoieli identitare, de marginalizare economică şi diplomatică pe plan internaţional, de metamorfoză accelerată în ce priveşte compoziţia umană… Iar în perspectiva alegerilor europene de pe 26 mai, organizatorii Salonului de Carte de la Paris au vrut să transmită un mesaj tonic, să le reamintească europenilor că totul porneşte de la cultură şi că fundamentele Europei sînt în primul rînd spirituale.

Literatura este, nimic de spus, un element unificator în Europa. A existat chiar o perioadă cînd Europa era primul producător de capodopere literare şi primul exportator de emoţii artistice. Universalismul cultural s-a născut în Europa, industria cărţii (ca urmare a invenţiei tiparului de către Gutenberg) poartă marca inventivităţii europene. Între Oslo şi Atena, între Londra şi Sankt Petersburg, între Paris şi Bucureşti, practic în toată Europa, circulă de multă vreme cărţi scrise de autori care au forjat un spirit european. Shakespeare este englez, dar şi european, Dostoievski este rus, dar şi european, Balzac este francez, dar şi european… Lui Umberto Eco i se atribuie o idee foarte frumoasă: limba Europei este traducerea. Marii autori ai Europei sînt traduşi în toate limbile continentului nostru, ceea ce creează un fond emoţional comun, o sursă comună de hrană spirituală.

Literatura, chiar dacă uneori exaltă forţa creativă şi imaginaţia omului, nu poate face însă totul. Au fost momente dramatice în istoria Europei cînd literatura nu a putut opri barbaria. Sutele de capodopere literare ale Europei n-au avut nici o putere fizică asupra lui Hitler, nu au putut împiedica Holocaustul şi nici n-au frînat delirul dictaturii staliniste. În acelaşi timp, însă, milioane de oameni s-au refugiat în literatură pentru a rezista mental împotriva barbariei şi a opresiunii…

Timp de patru zile, Salonul Cărţii de la Paris a funcţionat ca un forum de dezbatere pe tema Europei. Sute de autori, eseişti şi critici au fost invitaţi să se exprime pe marginea bolilor de care suferă în prezent Europa: tentaţii separatiste, replieri naţionaliste, frică de imigraţie, utopii populiste, neîncredere în democraţie, disensiuni între Franţa şi Germania, declinul partidelor tradiţionale, infiltrarea islamului radical etc. Am petrecut multe ore la Livre Paris (cum este numit acum Salonul de Carte), încercînd să iau pulsul cultural al Europei, încercînd să-mi dau seama cît optimism mai există în spirite, cîtă energie în stoc pentru relansarea arhitecturii europene. Am descoperit însă ceva bizar, un fel de enormă distanţă între scris şi oral. Intelectualii care vorbeau despre Europa în diversele săli de conferinţe adoptau mai întotdeauna un ton relativ optimist. Majoritatea cărţilor în care este examinată starea de sănătate actuală a Europei sînt însă foarte pesimiste.

Este ca şi cum intelectualul european s-ar fi schizofrenizat: cînd scrie despre Europa devine declinist şi nu-şi mai face nici un fel de iluzii. Cînd vorbeşte despre Europa, mai ales dacă are în faţa sa tineri, adoptă o atitudine pozitivă şi încearcă să insufle o undă de optimism în minţilor celor care îl ascultă.

În materie de declinism, un campion absolut pare să fie filozoful Régis Debray, care tocmai a publicat la Editura Gallimard un eseu intitulat Europa fantomă. Din punctul său de vedere, Europa este o idee defunctă. El mai consideră că europenitatea s-a dizolvat în occidentalismul american şi că, în prezent, Uniunea Europeană a devenit un fel de pion geopolitic în mîna americanilor.

Astfel de eseuri polemice sînt întotdeauna binevenite pentru a hrăni calitatea dezbaterilor. De altfel, Gallimard a lansat o colecţie dedicată punctelor de vedere provocatoare, insolite… Europa, dacă ar fi să ţinem cont şi de alţi intelectuali importanaţi, moare de multă vreme. În 1945, după al Doilea Război Mondial, un mare spirit european, poetul francez Paul Valéry, ajungea la aceeaşi concluzie, că „Europa e terminată“. Iar filozoful german Oswald Spengler punea acest diagnostic chiar înainte de Primul Război Mondial…

Să revin însă la întrebarea cu care am început: ce poate face literatura pentru Europa, pentru ca tot ceea ce s-a construit pînă acum (monedă unică, liberă circulaţie, unificare a multor norme universitare, comerciale şi bancare etc.) să nu dispară într-o bună zi spulberat de concurenţii şi de adversarii declaraţi ai Europei? Ceva-ceva, în adîncul meu, îmi spune că, dacă literatura nu poate acţiona direct, scriitorii, în schimb, au datoria morală de a lupta pentru acest mare proiect civilizaţional care este Uniunea Europeană. Şi poate că ar trebui să ne luăm ca deviză o frază spusă de cel mai pesimist dintre poeţii şi filozofii europeni, cineva care a fost chiar mai pesimist decît Régis Debray, este vorba de Friedrich Nietzsche. „Să acţionăm ca şi cum progresul ar exista“, spunea el, ceea ce mi se pare o întreagă filozofie de viaţă şi de angajament moral. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Odiseea unui tun imobiliar de milioane de euro. Zeci de păgubiți au depus plângere la DIICOT
Agitație mare azi dimineață în fața sediului central DIICOT. Peste 20 de persoane au venit să depună plângere împotriva unui dezvoltator imobiliar pe care îl acuză că le-a dat o țeapă de zeci de mii de euro.
image
Virgil Ianțu, enervat și dezamăgit: „Punem oameni veniți din închisoare în funcții, lipsa de educație la asta duce!” VIDEO
Cunoscutul realizator de televiziune Virgil Ianțu susține că este „enervat și dezamăgit” de cei care merg la vot și pun în funcții politicieni cu probleme penale, veniți din închisoare.
image
Dezvăluirile unui fost director FBI despre ucigașii în serie deghizați în camionagii de cursă lungă: sute de omoruri violente rămase nerezolvate
Într-o nouă carte, „Long Haul: Hunting the Highway Serial Killers”, fostul director adjunct al FBI Frank Figliuzzi dezvăluie în detaliu modul în care sute de camionagii criminali în serie vânează victime în locuri de popas, moteluri și restaurante de pe marginea drumului, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.