Ce (ne) facem cu TVR?

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Acesta este obiceiul pămîntului: la fiecare transfer de putere, o nouă garnitură preia controlul televiziunii publice. Şi tot la fiecare transfer de putere, nou-veniţii promit o lege prin care să „depolitizeze“ televiziunea publică. Dar, pînă la urmă, nimic nu se leagă. Instituţia continuă însă să se bazeze pe o lege datînd din 1994, care a suportat unele mici modificări ulterioare. Toată lumea recunoaşte că legea are – să spunem – imperfecţiunile ei. De fapt, hibe în toată regula. Consiliul de Administraţie depinde de votul Parlamentului. Acesta îi numeşte, prin votul majorităţii. Dar acelaşi Parlament îi poate demite la fel de uşor – este suficient să respingă raportul anual de activitate al instituţiei. Desigur, Parlamentul va avea întotdeauna o majoritate, şi un lucru e clar: în actualul cadru legal, TVR nu va face niciodată opoziţie. Şi cu greu îşi va putea permite să rămînă neutră.

Motivul este simplu: orice schimbare a majorităţii parlamentare poate duce la demiterea întregii structuri de conducere a instituţiei, cu prima ocazie. Iar raportul de activitate al Societăţii Române de Televiziune trebuie depus la Parlament nu mai tîrziu de data de 15 aprilie a fiecărui an. Un sistem mai bine pus la punct de subordonare politică a televiziunii publice nici că se putea imagina. Şi atunci, mai are rost să ne întrebăm cum se face că legea nu a fost modificată esenţial, deşi acest lucru a fost promis în mai multe rînduri? Nici Radu Călin Cristea, noul preşedinte interimar al TVR, nu va avea o soartă diferită de a predecesorilor, de va ajunge să fie „definitivat“ – acesta fiind, desigur, un fel de a spune. Căci nimeni nu e „mai provizoriu“ decît preşedintele director general al TVR. Toţi şefii din TVR îşi simt provizoratul şi acţionează în consecinţă.

Exersat din greu timp de 18 ani (de fapt, timp de 22), acest sistem a pervertit oameni şi a degradat relaţii de muncă în interiorul instituţiei. Dar apariţia canalelor private, plus oferta generoasă a societăţilor de cablu şi satelit şi, mai ales, extinderea reţelelor pînă în micile oraşe şi în mediul rural au pus în umbră televiziunea publică şi au făcut să scadă miza controlului politic al TVR. Instituţia pare a fi intrat într-o fază de amorţeală şi de abandon. „Controlul“ asupra TVR a devenit mai degrabă o victorie simbolică, decît un avantaj real în jocul politic. Azi, marile lovituri politice se dau pe canalele private.

Dar tocmai aceasta poate fi acum şi marea şansă a TVR. Cu o miză politică mult redusă faţă de anii precedenţi şi fără presiunea audienţei cîştigate rapid şi prin orice mijloace, TVR este singura instituţie media care îşi poate permite să construiască în linişte – spre norocul său, TVR nu are nevoie, de exemplu, de editori de ştiri care să răcnească prin redacţie „Breching niuuuus!“, ori de cîte ori o maşină dă într-un pom. TVR poate supravieţui şi fără redactori-şefi care numără „mortăciunile“ înainte de fiecare jurnal şi, dacă nu le ies mai mult de cinci, fac şedinţă de urgenţă cu toţi jurnaliştii. TVR poate supravieţui şi fără coordonatori care ştiu despre Parlamentul European „decît“ că este un loc în care, din cînd în cînd, îşi mai face apariţia însuşi Gigi Becali. Dacă în TVR şi-ar face loc asemenea jivine care au asaltat spaţiul televiziunilor private – şi pe care managerii le consideră mîini forte şi garanţii ale succesului –, atunci chiar că nu ar mai fi nimic de făcut.

Pînă la urmă, de ce plătim pentru TVR? Că doar nu pentru a produce programe la fel ca televiziunile private! Subvenţionată public, TVR trebuie să-şi permită „luxul“ de a fixa standarde, de a produce mereu calitate, de la jurnale la divertisment, de la talk-show la emisiunile culturale, de la film şi teatru pînă la transmisiunile şi comentariile sportive. Subvenţionată public fiind, TVR trebuie să fie altfel decît restul – cu atît mai mult cu cît tocmai subvenţia publică o scuteşte de presiunea audienţei.

Dar dacă TVR va produce calitate, să nu se teamă: nu va deveni în nici un caz o televiziune anonimă. Dimpotrivă, un public – dacă nu cel mai numeros, atunci de cea mai bună calitate – o va premia. Iar aceasta va contrazice în mod fericit opinia păguboasă, răspîndită printre managerii de presă de la noi, potrivit căreia calitatea nu se vinde, iar oamenii sînt proşti şi rolul nostru, al mediei, este să tragem un profit frumuşel din asta.

Partea bună în toată această poveste este că insule de calitate în TVR există deja, numai că acestea doar supravieţuiesc, rezistă eroic în faţa asaltului mediocrităţii, în loc să fie bazele unei noi construcţii editoriale.

Pentru un veritabil proiect de calitate al televiziunii publice merită să plătim şi chiar să facem presiuni. Altfel, TVR va mai deveni subiect de discuţie publică doar la următoarea schimbare de majoritate parlamentară, cînd iarăşi „se va face dreptate“. Şi se va promite depolitizarea TVR. 

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni economice la The Money Channel.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Misterul dinților prezentați de ucraineni a fost deslușit. Foto: Twitter/ Ministerul Apărării din Ucraina
Adevărul despre „dinții din aur găsiți într-o cameră de tortură din Harkov“: au fost furați de ruși de la un dentist
Fotografia cu o cutie cu dinți de aur, care a devenit virală pe rețelele sociale și prezentată ca o probă a brutalității forțelor invadatoare, s-a dovedit a fi o parte din colecția unui stomatolog local care a fost jefuit.
Klaus Iohannis la Praga la Consiliul European informal FOTO Presidency jpg
Iohannis a reiterat, la Praga, deschiderea României pentru procesul de reconstrucție a Ucrainei
Preşedintele Klaus Iohannis a reiterat, la Praga, poziţia României privind independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi continuarea sprijinului constant al ţării noastre, pe multiple planuri.
Klaus Iohannis la Praga la Consiliul European informal FOTO Presidency jpg
Iohannis: Premierul Rutte vine în România să viziteze trupele olandeze de la Cincu
Klaus Iohannis a anunțat că premierul Olandei, Mark Rutte, va veni săptămâna viitoare în România, pentru a vizita trupele olandeze care sunt staţionate la Cincu, nu pentru discutarea temei Schengem.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.