Ce caută Regina în Irlanda?
În afară de presupusul viol al lui DS-K, mai există alt subiect pe lumea asta? Au înnebunit toţi. CNN-ul e plin de analize serioase, dar şi de „capete vorbitoare“ care doar îşi dau cu părerea. Aud de toate: teoria conspiraţiei, scandalizări pioase, comparaţii nepotrivite. Victimă colaterală: Regina Elisabeta a II-a. Exact cînd cu scandalul năbădăiosului de la Fondul Monetar, s-a găsit Regina să facă o vizită istorică, gestul politic cel mai important (după unii) al îndelungatei sale domnii. Majestatea Sa a vizitat Dublin-ul. Este prima vizită a unui monarh britanic, în Irlanda, în ultimii 90 de ani. Adică, de cînd vorbitorii de gaelic (limbă oficială a Uniunii Europene, recent introdusă, vorbită de cîţiva locuitori ai Republicii şi care sînt, evident, de religie catolică) şi-au cîştigat independenţa. Cine să mai dea atenţie gesturilor simbolice, declaraţiilor de reconciliere, dorinţei de împăcare? Toată lumea are de comentat goana cu chiloţii-n vine a contracandidatului lui Sarkozy în cursa pentru conducerea Hexagonului. Gesturile Majestăţii Sale au fost extrem de spectaculoase. Poate cel mai controversat dintre ele a fost vizita la stadionul Croke Park. În 1920, trupele speciale britanice au deschis focul asupra spectatorilor la un meci de fotbal. Au murit 13 spectatori şi căpitanul uneia dintre echipe, toţi neînarmaţi. Gestul extrem de dur al englezilor a fost „justificat“ de uciderea, cu cîteva zile înainte, a 14 ofiţeri britanici de către IRA. Represalii în toată regula împotriva populaţiei civile, ceea ce nu reprezintă o amintire confortabilă pentru nici una dintre părţi.
Pricinile de amintiri simbolice nu se opresc aici. Avionul Majestăţii Sale a aterizat pe aeroportul militar Casement, numit astfel în memoria unui militar irlandez, înrolat în trupele britanice în timpul Primului Război Mondial. La acel moment, de dragul obţinerii independenţei faţă de Coroană, mulţi localnici au cam cochetat cu nemţii şi nu au fost foarte zeloşi în a lupta pentru Rege. Unul dintre ei, Roger Casement, a fost judecat de Curtea Marţială, găsit trădător şi executat. Irlandezii nu au uitat că bunicul Reginei Elisabeta, George al V-lea, a refuzat să îl graţieze.
Este drept că şi Majestatea Sa are amintiri personale dureroase în ceea ce-i priveşte pe irlandezi. Vărul său primar, Lordul Mountbatten, a fost împuşcat de IRA în 1979, în timpul unei vacanţe de pescuit. La vremea aceea, Gerry Adams, liderul Sinn Fein (numit astăzi „aripa politică a IRA“), a socotit că „execuţia a fost pe deplin justificată“. Acelaşi Gerry Adams trebuie să fie acum socotit drept frecventabil, de dragul reconcilierii pornite în 1998 prin Acordul din Vinerea Mare (faimosul Good Friday Agreement) care prevedea ca grupările teroriste catolice şi protestante să predea armele.
Cu toate acestea, în epocă (adică acum 12 ani), o vizită a unui monarh britanic la Dublin era de neconceput. Fie vorba între noi, nici acum nu a picat defel bine multor localnici. Catolicii au ignorat toate gesturile întru reconciliere (inclusiv scuze pentru civilii omorîţi, în timp, de armata engleză) şi au considerat că vizita doreşte doar să reafirme suveranitatea Coroanei Britanice asupra celor şase comitate din nord. Protestanţii unionişti nu s-au bucurat nici ei, afirmînd că Regina consacră un Stat (Republica Irlanda) a cărui constituţie este ostilă oricărei prezenţe britanice în Insulă. „Contribuabilii îngrijoraţi“ (indiferent de religie) socotesc drept exorbitant costul măsurilor de securitate (circa 42 de milioane de euro) acum, cînd Republica este într-o formă economică execrabilă. Fostul „tigru gaelic“ de acum 4-5 ani de-abia se tîrăşte între negocieri cu FMI (văzute drept o supremă umilinţă) şi tratative cu miniştrii de finanţe ai Zonei Euro, pentru planuri de salvare bugetară.
Va reveni, în urma vizitei, Irlanda în Commonwealth? Nici vorbă. Se aşteaptă doar închiderea unor răni vechi, dialogul, normalizarea. Cît priveşte grijile de azi ale irlandezilor, adică deficitul bugetar, mai rămîne doar să vedem cine o să conducă delegaţia Fondului Monetar la Dublin, căci şeful e prins cu treburi, la New York.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
