Ce caută omul mereu într-o piață?
Da, care-i ăla, chichirezul pe care‑l caută omul, tu, eu? Ce caut? Morcov, castraveți, zdrențe, galoși, ghimbir, mir, struguri, andive, marmeladă, cuie, mînzat, pește? Nu, omule, tu cauți ceva cu mult mai mult. Are Baccara un cîntec de dai cu căciula după cîini. El zice așa: „Yes Sir, I Can Boogie“. Uite parte din vorbele fetelor de la Baccara: „Mister / Your eyes are full of hesitation /
Sure makes me wonder / If you know what you’re looking for / Baby / I wanna keep my reputation / I’m a sensation / You try me once, you’ll beg for more / Yes Sir, I can boogie / But I need a certain song / I can boogie, boogie boogie / All night long / Yes Sir, I can boogie / If you stay, you can’t go wrong / I can boogie, boogie boogie, all night long“. Ai înțeles? Ce caută oamenii în piață? Oamenii caută a certain song. Caută acel cîntec care să le spună: I can boogie, boogie boogie, all night long. Deci cînd te duci și iei, spre o pildă, morcovi și andive, poate ai fost sedus de vreun cîntec. Dar nu-i sigur că poți boogie chiar all night long. Poți poate azi să mănînci și mîine. Dar nu-i sigur că poți boogie all night long.
În piață, oameni ca noi ies din cotidianul mîncatului ca existență și intră în mîncătoria existenței în care cauți cîntecul. Nu ți-ai găsit cîntecul? Nu poți boogie. Ai găsit cîntecul? Nu se știe dacă poți dansa toată noaptea. Orice moment în care existența-dansul tău se rupe, dar chiar orice moment are boogie-ul lui, sarea și piperul, morcovul și ghimbirul, șalăul și cherry-ul lui. Merită trăit boogie-ul chiar și pentru o clipă. Dar dacă nu reziști o noapte, nu reziști dincolo de piedici, nu percepi cu un pic de boogie ideea aia plictisitoare că trebuie să te hrănești.
