Ce caut la Bruxelles?
Se zice că la Bruxelles plouă doar de două ori pe an: din ianuarie în iunie şi din iulie în decembrie. Se zice bine. Plouă mărunt, sînt vreo zece grade la prînz iar vîntul bate constant. Tot constantă este şi pasiunea cu care Comisia Europeană ne livrează planuri de revigorare economică irealizabile.
Asta caut la Bruxelles, în primul rînd: răspunsuri la marile nedumeriri care mi-au fost iscate de recentul discurs al domnului Barroso, dedicat redresării economice a statelor membre. Pe scurt, domnia sa anunţă lucruri teribile: salariu/salarii minim(e) la nivel comunitar, subvenţii pentru crearea de noi locuri de muncă pentru categoriile defavorizate şi accent hotărît pe crearea de slujbe în domeniile energiilor regenerabile şi IT-ului. Sincer, nu mi-a venit a crede. Iată scurta mea listă de nedumeriri cărora le caut răspuns pe timpul acestei săptămîni.
Unu: care ar fi ţara căreia sistemul salariului minim i-a făcut bine şi căreia nu i-a adus mai degrabă prejudicii, prin migrarea masivă a angajărilor în sistemul gri de plată (un minim pe ştat, plus bonusuri informale, scutite de taxe)? Care este ţara care a constatat că un salariu minim mai mare creează locuri de muncă? Despre ce fel de salariu minim poţi vorbi într-o uniune europeană în care diferenţele salariale sînt enorme? Nu mai amintim de Marea Britanie, care nici măcar nu are un asemenea animal pe piaţa muncii.
Doi: de unde să vină subvenţiile comunitare pentru noi locuri de muncă? În condiţiile în care Grecia trebuie musai salvată, Italia ar putea avea nevoie de ajutor pronto iar Spania nu s-ar feri din calea unei asistenţe financiare, de unde resurse pentru subvenţii pe piaţa muncii? De unde se va reduce? Din subvenţiile agricole? Niciodată, atîta vreme cît Franţa este stat membru. Din cele pentru dezvoltare regională? Greu de crezut, cu atîţia beneficiari ai Noii Europe. De la cercetare? Nu e cazul, oricum acolo sînt bani puţini. De aceea, am nedumerirea.
Trei: soluţia domnului Barroso – din locuri de muncă create în domeniul energiilor regenerabile sau al IT-ului. Asta e gogoaşa cea mai umflată. Nu intru în amănunte. Dacă aveţi pe computerul dumneavoastră de producţie comunitară (ce o fi aia?) un sistem de operare creat în Uniunea Europeană (imposibil) vreo referire la un soft valoros conceput pe bani comunitari (o fi, dar nu ştiu eu), atunci e clar, nu înţelegeţi ce vreau să zic. Voi, cei care citiţi articolul ăsta pe un laptop fabricat prin China, care merge cu Windows şi pe care scrieţi cu Office, înţelegeţi ce vreau să sugerez despre planurile comisiei.
Cred sincer că nici un membru competent al birocraţiei comunitare nu crede o iotă din planul anunţat recent. Mai degrabă, crede că domnul Barroso este îngrijorat (ca mulţi alţi europeni, de altfel) de ascensiunea mişcărilor extremiste în multe ţări membre sau de locul 3 ocupat de madame Le Pen în Franţa. De aceea, în vremi de criză, nu are decît promisiuni sociale în loc de planuri economice. Aşa aş fi crezut şi eu, numai că faimoasa strategie UE2020 avea trei puncte din patru, ţinînd tot de categoriile defavorizate, şi nu neapărat de creşterea bogăţiei.
Să trecem la chestiuni frivole, pînă oi găsi răspunsuri competente la nelămuriri mai vechi. În scuarul din mijlocul Pieţei Schuman, centrul simbolic al Instituţiilor Comunitare, e un gunoi în strat mai gros decît în fundul cartierului Rahova. În zona Grand Place a început Borduriada varianta Bruxelles. Totul e în mişcare, noroi gros peste tot. Să găseşti locuri la hotel sau la un restaurant este o mare aventură, tocmai a început Convenţia Internaţională a Fructelor de Mare. La sediul NATO, impresionantele bariere anti-tero nu sînt unse de ani. Scîrţîie înfiorător. De aceea, peste drum se construieşte alt sediu. Uriaş. De multe zeci de milioane de dolari. La NATO, calculul e în dolari, nu în euro.
Cît despre domnul Barroso, numele său a devenit brand bun pentru sloganuri publicitare. Pe un autobuz, văd o mare reclamă la un recent-deschis hotel central: „Wake up next door to Barroso!“ („Trezeşte-te uşă-n uşă cu Barroso“). Am rîs zece minute. Înfiorat de eventuala perspectivă.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: wikimedia commons
