Ce aştept să găsesc la Bruxelles?
La ora cînd veţi citi acest articol, eu voi fi, probabil, la o întîlnire cu directorul general OLAF, domnul Kessler, italian de origine, în ciuda numelui de rezonanţă saxonă. Voi fi în vizita de primăvară, de studiu, împreună cu un grup de tineri ziarişti din România şi Republica Moldova.
Voi ajunge spre miezul nopţii la Gare du Nord, relativ aproape de Place Rogier, unde este hotelul. De la aeroport nu faci mult cu trenul, circa jumătate de oră. Gara se va dovedi, la ora aceea, plină de aurolaci autohtoni, homeleşi dormind sau beţivindu-se pe lîngă peroane.
Primprejurul gării – atmosferă similară. Aşadar, ochii pe bagaje, pas susţinut şi evitarea contactului vizual direct. Mai spre Rogier, te poţi relaxa. E ceva mai sigur, rişti doar să-ţi încrucişezi traiectoria cu niscai adolescenţi gălăgioşi şi (doar) aparent agresivi.
A doua zi, începe turneul vizitelor şi al întîlnirilor pe la instituţii: Parlamentul, Consiliul, Comisia, firme de lobby, NATO. În mod cert, întrebările adresate de colegii mei de grup se vor concentra pe situaţia din Ucraina. Vă voi povesti la întoarcere ceea ce am aflat, cu rezerva răspunsurilor considerate a fi off the record. În cazul lor, voi fi atent la modul cum voi scrie, astfel încît dumneavoastră să aflaţi ce este interesant, fiind atent să nu dau în vileag sursa. Dacă voi fi dovedit că nu respect regula lui off the record, altă dată nu mai am ce căuta la Bruxelles, la întîlniri interesante. Voi fi acceptat doar la conferinţele de presă. Se ştie: de la asemenea evenimente nu afli absolut nimic interesant, bun de pus pe hîrtie.
În fine, mă voi minuna de mizeria din scuarul aflat în centrul Pieţei Schuman, între sediul Consiliului, al Comisiei şi al Serviciului de Acţiune Externă. E un fel de părculeţ, cam la fel ca Sfîntu Gheorghe, centrul Bucureştiului. Mizeria (exprimată în kilograme de cutii goale de bere şi ambalaje de toate felurile) din acele cîteva zeci de metri pătraţi nu poate fi comparată decît cu ceea ce ne închipuim a fi prin prelungirea Ferentari. Altminteri, nu mă va mai minuna lipsa de politeţe şi grosolănia taximetriştilor locali din oraşul-sediu al instituţiilor centrale ale Uniunii Europene. Te întreabă de la obraz unde vrei să mergi. Dacă nu le convine direcţia sau lungimea cursei, dau din cap şi te îndrumă spre metrou. Foarte posibil, va ploua. Se şi spune că la Bruxelles plouă doar de două ori pe an: din ianuarie în iunie şi din iulie în decembrie. În atari condiţii, bătălia pentru taxiuri se anunţă şi mai dramatică decît într-o zi cu soare.
De la instituţii, nu aştept prea mare lucru, în afară de a simţi la faţa locului atmosfera premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European. Asta înseamnă că Păzitorii Interesului Comun European (Parlamentul şi Comisia) vor fi în pierdere de viteză faţă de Apărătorii Intereselor Naţionale (Consiliul). Ultimii au beneficiul unei anume continuităţi, în timp ce parlamentarii şi armatele de funcţionari ai Comisiei îşi vor vedea mai degrabă de reaşezări, repoziţionări şi adulmecat oportunităţi pentru carieră. Neoficial, connaisseur-ii din Bruxelles numesc asta „sindromul anilor multiplu de 5“, cu referire directă la datele alegerilor pentru Parlamentul European. În aceşti ani, şefii de stat şi guvern ai celor 28 au un plus de putere faţă de celelalte două instituţii, aflate în oarecare pierdere de viteză. Nu este o veste foarte bună pentru cei care aşteaptă o direcţie clară de acţiune în plan extern (mai precis, în pricina crizei ucrainene). Măcar micul românesc a ieşit învingător: are voie să conţină bicarbonat! În rest, multe dosare importante au rămas pe jumătate rezolvate: noua strategie industrială europeană (anunţată, dar nepusă într-un cadru procedural), noua politică agricolă comună (doar parţial pusă la punct), politici comune privind combaterea corupţiei (deşi a trecut de Parlament reglementarea privind înfiinţarea unui soi de procuratură comună, europeană).
Aşadar, sînt curios să simt atmosfera unui final de mandat: ceva-ceva încordare, oleacă de preocupare pentru cariera pe termen scurt, rezolvarea unui rest de agendă, mai iute de bifat. Voi reveni cu amănunte.
Vizita este organizată de Fundaţia Euromonitor şi finanţată de JTI.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
Foto: ro.wikipedia.org
