Cazul Adrian Năstase: consecinţe în Europa şi România
Cu puţine zile înainte de publicarea raportului tehnic al Comisiei Europene privind reformarea justiţiei din România şi Bulgaria, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti a pronunţat o hotărîre istorică. Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu executare. Dosarul privea organizarea unui simpozion pentru constructori, în cadrul căruia s-ar fi strîns ilegal fonduri de campanie electorală. Decizia nu este definitivă, ea este atacată cu recurs, dar consecinţele politice sînt deja importante.
La nivel european, hotărîrea, luată după multiple amînări şi termene de judecată, ar putea constitui o „bilă albă“ pentru România, care încearcă din răsputeri să scape de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (aşa-numita monitorizare pe justiţie, MCV). Una dintre criticile cele mai importante din rapoartele precedente se referea chiar la faptul că, în pofida unui număr mare de dosare de corupţie deschise de procurori, hotărîrile instanţelor întîrziau. Adrian Năstase este, acum, „peştele cel mare“ prins în plasă, cu care România se poate lăuda la Bruxelles. Era şi timpul. Monitorizarea pe justiţie este în acest moment o mare greutate prinsă de piciorul României în jocul ei european.
Aderarea la Spaţiul Schengen este legată – abuziv, spune Bucureştiul, dar este legată – de monitorizarea pe justiţie. Influenţa politică a liderilor români la Bruxelles este diminuată, la rîndu-i, de acest „steguleţ roşu“. Chiar capacitatea noastră de negociere în privinţa viitorului buget multianual al Uniunii (2013-2020) este redusă şi din cauza monitorizării pe justiţie. Există temeri, printre unii europarlamentari români, că, la un moment dat, chiar fondurile de coeziune ar putea fi puse în pericol, într-un fel sau altul. Desigur, această legătură ar fi una răuvoitoare şi abuzivă, dar într-o Europă în care egoismul naţional devine cuvînt de ordine, te poţi aştepta la orice. Evident, monitorizarea pe justiţie ar trebui să se încheie cît mai repede şi sentinţa în dosarul Năstase poate fi un argument bun în favoarea României.
Să privim puţin şi spre Croaţia, stat care a semnat recent tratatul de aderare şi a cărui populaţie a aprobat intrarea în Uniune printr-un DA masiv la referendumul de duminica trecută. Croaţia se alătură Uniunii Europene fără MCV. Comisia a învăţat din „greşelile“ comise în timpul negocierilor cu România şi Bulgaria, astfel că nu a mai permis Zagrebului să adere cu „steguleţe roşii“. Astfel, croaţii au livrat „peştele cel mare“ încă din perioada de negociere: la sfîrşitul lui 2010, fostul premier Ivo Sanader a fost arestat şi condamnat la zece ani de închisoare, pentru corupţie.
În ce priveşte consecinţele pentru politica internă, discuţia se poartă în acest moment asupra caracterului politic – sau nu – al dosarului şi condamnării. „A fost un pluton de execuţie al DNA“, se plîngea Adrian Năstase imediat după pronunţarea judecătorilor. Colegi de-ai săi din PSD au legat decizia de condamnare fie de Raportul pe justiţie, fie de protestele din Piaţa Universităţii, fie pur şi simplu de confruntarea continuă dintre putere şi opoziţie.
Adevărul este că, luat individual, orice dosar care priveşte un politician poate fi pus, la un moment dat, sub semnul suspiciunii. Dar mai important este să privim situaţia în întregul ei. Şi iată că justiţia pronunţă condamnări, fie că este vorba despre primarul PDL din Cluj-Napoca sau despre fostul premier al României din partea PSD. Faţă de perioada precedentă, este un progres.
Este suficient? Evident, nu. Doar direcţia este cea bună. Avem nevoie de mai multe soluţii din partea justiţiei, în dosare de corupţie, pentru a ne putea pronunţa.
Important este şi altceva: discutăm acum despre un dosar legat de finanţarea unei campanii electorale. Expresia „bani pentru partid“ este un loc comun prin multe unghere ale politicii româneşti. Condamnarea lui Adrian Năstase, dacă ea se va menţine, ar putea avea cu adevărat valoare doar dacă ar deschide calea pentru a pune transparenţă şi ordine în finanţarea partidelor.
Ar fi un pas uriaş în direcţia asanării vieţii politice româneşti. Şi ar da României o şansă mai bună pentru un joc mai eficient în Uniunea Europeană.
Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.
Foto: L. Muntean
