Care este vestea cea mai proastă pentru Europa pe luna februarie?

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Dacă aş fi profesor la o şcoală de jurnalism le-aş propune din cînd în cînd studenţilor acest tip de exerciţiu în materie de reflecţie geopolitică. Altfel spus, să desemnăm, cu argumente, împreună, cea mai proastă ştire a unei anumite perioade de timp, de exemplu a ultimelor şase luni sau a unui an întreg.

Ştirile proaste nu lipsesc în ziua de azi şi nu au lipsit niciodată. Iar jurnalismul, prin natura sa, este mult mai atras de această „materie“ decît de ştirile bune. Este binecunoscut următorul „principiu“: un tren care ajunge la timp nu înseamnă o ştire, dar dacă întîrzie începe să devină o ştire (iar dacă întîrzie foarte mult, eventual zece ore, cu călătorii blocaţi fără apă şi fără hrană în vagoane, atunci avem aproape o ştire senzaţională).

Cum nu sînt însă profesor, le lansez acest exerciţiu geopolitic celor care îmi citesc articolele şi mă (vă) întreb: care să fi fost, pe luna februarie, ştirea cea mai proastă, cea mai perfidă, cu consecinţele cele mai toxice în perspectivă?

Să fie oare epidemia de coronavirus, încercare colectivă din care deocamdată nu am ieşit victorioşi? Şi care se apropie de Europa, dovadă cazurile din nordul Italiei unde activitatea în mai multe localităţi a fost redusă la zero, iar populaţia invitată să rămînă în case. Această nouă epidemie are semnificaţia unei repetiţii generale pentru ceea ce ar putea deveni într-o bună zi sfîrşitul civilizaţiei. În China, dar şi în alte ţări, epidemiile au fost considerate din cele mai vechi timpuri drept pedepse divine pentru comportamentele aberante ale oamenilor. Acest nou coronavirus botezat Covid-19 nu va pune capăt (sper!) aventurii umane pe planetă, dar este purtătorul unui mesaj puternic legat de fragilitatea edificiului economic şi competiţional global construit de om…

„În faţa Chinei, lumea occidentală se dislocă.“ Am citat titlul unui articol apărut în Le Figaro pe data de 21 februarie, semnat de Isabelle Lasserre, şi mă întreb dacă nu cumva în această formulă lapidară se ascunde cea mai gravă ştire a lunii februarie. Articolul este ecoul noii Conferinţe pe tema securităţii desfăşurată la jumătatea lunii februarie la München. Or, reuniunea a pus din nou în lumină incapacitatea europenilor de a se proiecta în viitor ca o forţă de natură să suscite respect şi credibilitate. S-a vorbit, în contextul acestei reuniuni, şi despre „dezoccidentalizarea lumii“, precum şi despre uluitoarea apatie a Germaniei în sînul Europei. Imaginea cea mai tristă pentru Europa a fost, la München, cea oferită de „cuplul“ franco-german, numit pe vremuri „locomotiva“ construcţiei europene. Preşedintele francez Emmanuel Macron se agită, incită la trezire generală, le cere europenilor să devină autonomi în materie de apărare, propune arsenalul nuclear francez ca bază a unei noi strategii complementare în raport cu NATO şi cu Statele Unite… Iar la celălalt capăt al mesei, cancelara Angela Merkel ascultă placidă, neîncrezătoare, considerînd că toată „gesticulaţia“ lui Macron este destinată întăririi rolului Franţei în sînul Uniunii Europene. Ce ne facem cu acest „cuplu“ care nu mai comunică şi nu mai pare animat de aceleaşi obiective?

Luna februarie a mai fost marcată de o reuniune, cea de pe 21 februarie de la Bruxelles, cînd europenii au încercat să se pună de acord în privinţa bugetului comun. Un nou fiasco. Şi o nouă întrebare: în materie de gust amar şi de consecinţe negative durabile, care dintre cele două reuniuni vi se pare că trebuie pusă pe locul întîi, cea de la München sau cea de la Bruxelles?  

Dintre semnalele de alarmă ale lunii februarie mi-a mai rămas  unul în minte, legat de islamul radical. „Curînd va fi prea tîrziu“, nu vom mai putea învinge islamul radical în Franţa şi în Europa. Este ceea ce dă de înţeles, în publicaţia Le Journal du Dimanche, senatorul Bruno Retailleau. Analiza sa completează un discurs pronunţat de şeful statului francez pe tema „separatismului islamist“ şi a încercării islamului radical de a crea o societate paralelă în Franţa, dar şi în alte ţări ale Europei occidentale. Să fie oare aceasta vestea cea mai proastă pe luna februarie, aceasta că europenii au acceptat treptat, cu naivitate, în sînul comunităţii lor democratice, o ideologie totalitară imposibil de extirpat în prezent?

Şi dacă vestea cea mai îngrijorătoare este, de fapt, atentatul comis pe 19 februarie de un extremist de dreapta german la Hanau, unde printre cele nouă victime ale sale se numără şi un român? Dorinţa acestui suprematist alb era de a ucide cît mai mulţi musulmani, semn că o altă ideologie întunecată, de natură să ducă la război civil, fermentează în Europa.

Sigur, veştile proaste nu se pot ierarhiza, iar ceea ce scriu eu în privinţa lor este, de fapt, un joc. Mai există şi această zicală, că o veste proastă nu vine niciodată singură. Ea se referă la persoane individuale, pentru că atunci cînd e vorba de un continent veştile proaste vin, de fapt, în stoluri. Iar din „stolul“ lunii februarie ţin să mai semnalez una, rezumată de un titlu pe coperta revistei L’Express: „Universitatea, noul bastion al cenzurii“. Revista deplînge ofensiva gîndirii politice corecte de tip anglo-saxon în universităţile franceze şi descrie situaţii inimaginabile pînă nu demult: conferinţe anulate, cursuri întrerupte sau contestate violent, profesori insultaţi. Să fie poate aceasta cea mai proastă veste pentru Europa, şi anume că în Franţa, ţara prin excelenţă a libertăţii academice, se întîmplă aşa ceva?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.